Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Стихи из этой категории
RUGĂMINȚI
Vorbeste-mi..
Simt teamă să-ti ascult tăcerea
Sufletu-i plin de tainice vorbiri
Cu înțelesuri șterse și confuze
Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.
Lasă-mă..
Vreau să-ți pătrund în gânduri
Să îmi arăți ce nu am înteles
Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri
Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...
Privește-mă..
Vreau să-ți ridici din nou privirea
Ultima nu am știut să ti-o traduc
Poate așa voi vedea nepotrivirea
Ce in trecut nu am știut să o deduc.
Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit
Un personaj pierdut dintr-o poveste
Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit
..și din păcate, nici prezentul nu mai este.
Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege
Din drumul tău nu ai să te întorci
Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege
Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..
#unpahardepoezie 2024-10-18
Un rece fior…
Un rece fior îmi spulberă visul,
Prin mănăstiri îmi intoxic gândirea,
Refuz să te pierd, și-ți caut abisul,
Rătăcirea spre tine fiindu-mi menirea.
Povești de iubire car în spinare,
Caut profeți să-mi spună când vii,
În toamna din mine, bruma apare,
Şi-n față-mi dansează același stihii.
Groaza-mi sporește cu fiece pas,
Clipe pierdute îmi râd pe la spate,
Pe drumul îngust doar eu am rămas,
Și urmele tale, grațios conturate.
Aud șoapte vagi pe-o cracă subțire,
Mă golesc de cuvinte spre a urla,
Către ceruri arunc o morbidă privire,
Și-apoi cad biruit... pe lespedea ta.
Dus si intors spre tine
azi m ai pictat
cu pensula m ai colorat
cu inima m ai presat
ca intr o armonie de neuitat
cand m ai alintat
cu semne si critici
am crezut ca pici
intr o groapa cu septici
dar ne am regasit
printre valuri
de catre ranile
provocate de criticile
pe care mi le oferi
VISUL NOPȚII
Visez că vreau să prind o stea,
Din miile de stele să fie doar a mea,
Să-mi lumineze în noapte liniștea.
Când muza poeziei,se furișează-n casă,
Doar misterul nopții,treaz mai stă de strajă.
Steaua mea pe boltă,mirată mă privește
Raza-i de lumină cu mine vorbește,
Și de cele rele,ea mă ocrotește !...
Libertate
Mă simt doar un om, mă simt o fire ,
Mai simt cum plouă și mai simt și sentimentele calde îmi încălzesc sufletul
Mai simt că sunt un om care crede în iubire
Mai simt și acele zile care trec mai bine sau mai greu,
Mai simt și uneori singurătatea care mă îmbrățișează cu mâinile ei,
Mai simt ca lumea e un rai care trece prin mine și la bine și la greu.
Mai simt că sunt o fire care vrea doar libertatea, căldură și bunătate .
Mă simt un om care crede în puterea cuvântului și cred în ce le spuse de toți chiar și de mine însuși.
Mă simt un om și nu un nimeni ,mă simt că sunt puternic și cred în fericire.
Atât de mult
Iubito te voi saruta atât de mult,
Te voi topi cu siguranță,
Din gheață te vei preface într-o mare,
Dar nu de apă ci de dragoste!Mă vei iubi și tu la rându-ți
Și amandoi vom fi un soare
Vom străluci etern într-o iubire așa de mare
Ce va părea fără sfârșit!
Te voi iubi ca nimeni altul pe pământ,
Așteaptă,vei vedea cu ochii tăi
Adevărat e tot ce-am scris sau ți-am rostit,
Vom părăsi această lume trecatoare,
Iubindu-ne în infinit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
RUGĂMINȚI
Vorbeste-mi..
Simt teamă să-ti ascult tăcerea
Sufletu-i plin de tainice vorbiri
Cu înțelesuri șterse și confuze
Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.
Lasă-mă..
Vreau să-ți pătrund în gânduri
Să îmi arăți ce nu am înteles
Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri
Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...
Privește-mă..
Vreau să-ți ridici din nou privirea
Ultima nu am știut să ti-o traduc
Poate așa voi vedea nepotrivirea
Ce in trecut nu am știut să o deduc.
Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit
Un personaj pierdut dintr-o poveste
Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit
..și din păcate, nici prezentul nu mai este.
Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege
Din drumul tău nu ai să te întorci
Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege
Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..
#unpahardepoezie 2024-10-18
Un rece fior…
Un rece fior îmi spulberă visul,
Prin mănăstiri îmi intoxic gândirea,
Refuz să te pierd, și-ți caut abisul,
Rătăcirea spre tine fiindu-mi menirea.
Povești de iubire car în spinare,
Caut profeți să-mi spună când vii,
În toamna din mine, bruma apare,
Şi-n față-mi dansează același stihii.
Groaza-mi sporește cu fiece pas,
Clipe pierdute îmi râd pe la spate,
Pe drumul îngust doar eu am rămas,
Și urmele tale, grațios conturate.
Aud șoapte vagi pe-o cracă subțire,
Mă golesc de cuvinte spre a urla,
Către ceruri arunc o morbidă privire,
Și-apoi cad biruit... pe lespedea ta.
Dus si intors spre tine
azi m ai pictat
cu pensula m ai colorat
cu inima m ai presat
ca intr o armonie de neuitat
cand m ai alintat
cu semne si critici
am crezut ca pici
intr o groapa cu septici
dar ne am regasit
printre valuri
de catre ranile
provocate de criticile
pe care mi le oferi
VISUL NOPȚII
Visez că vreau să prind o stea,
Din miile de stele să fie doar a mea,
Să-mi lumineze în noapte liniștea.
Când muza poeziei,se furișează-n casă,
Doar misterul nopții,treaz mai stă de strajă.
Steaua mea pe boltă,mirată mă privește
Raza-i de lumină cu mine vorbește,
Și de cele rele,ea mă ocrotește !...
Libertate
Mă simt doar un om, mă simt o fire ,
Mai simt cum plouă și mai simt și sentimentele calde îmi încălzesc sufletul
Mai simt că sunt un om care crede în iubire
Mai simt și acele zile care trec mai bine sau mai greu,
Mai simt și uneori singurătatea care mă îmbrățișează cu mâinile ei,
Mai simt ca lumea e un rai care trece prin mine și la bine și la greu.
Mai simt că sunt o fire care vrea doar libertatea, căldură și bunătate .
Mă simt un om care crede în puterea cuvântului și cred în ce le spuse de toți chiar și de mine însuși.
Mă simt un om și nu un nimeni ,mă simt că sunt puternic și cred în fericire.
Atât de mult
Iubito te voi saruta atât de mult,
Te voi topi cu siguranță,
Din gheață te vei preface într-o mare,
Dar nu de apă ci de dragoste!Mă vei iubi și tu la rându-ți
Și amandoi vom fi un soare
Vom străluci etern într-o iubire așa de mare
Ce va părea fără sfârșit!
Te voi iubi ca nimeni altul pe pământ,
Așteaptă,vei vedea cu ochii tăi
Adevărat e tot ce-am scris sau ți-am rostit,
Vom părăsi această lume trecatoare,
Iubindu-ne în infinit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Suflete frumoase
Când cazi in abisul tristeții
Suflete frumoase te îmbrățișeaza,
Prin strălucirea lor minunata vibreaza sublim,
Dar putini ochi le vad..
Sunt precum obiectele vechi,valoroase,
Ascunse printre nimicuri sclipitoare,
Precum o rază apărând de după nori,
In lumea aceasta întunecată aduc zori,
Ele viseaza-n culori,ascuns strălucesc,
Te-mbratiseaza cu căldură lor,ca un soare..
Când lacrima cade,când inima doare,
Înțelegi ce neprețuită valoare
Au oamenii buni, cu cu sufletul mare..
(Monica)
Urzeala
Un fuior de îndignare îmi stă în casă,
zadarnic de încerc să-l torc.
Fire albe ce m-au legat de tine,
moi, dese, și-ncurcate, mi se leagă
într-un nod familiar.
În jurul gurii îți cos amarnic,
cuvinte spuse prea devreme.
Acum brazdate-mi sunt pe față
spaimele iubirii mele.
O alta ață se-nfiripă, jalnic,
adânc, uitându-te zâmbind.
Sugrumată-mi e speranța
ca n-ai terminat cu mine,
că paioara nu e gata.
Coase-mi ce-ai crezut pe suflet-
toarnă-mi mânia toată,
pe pânza brăzdată cu ochii
tăi efemeri și cutezanți.
Varsă-mi aurul din vene,
pe care l-am simțit cândva,
cand nu știam dacă voiai
să mă arunc în gol, în fața
ta.
Ușure toarce-mi hybrisul
c-am îndrăznit, vezi Doamne,
să mă-ndrăgostesc firesc
De un Soare fără raze, tu,
Eu, lună fără cer.
Cere-mi toate vorbele diseară
înapoi, nu le mai vreau.
Propria-mi pânză mi-am rupt-o
chinuită, în fața Ta.
Nu-ți mai vreau căldura, pleacă!
lasă-mă să mă golesc,
de toată mândria ta și patos-
resimțite de-un veac.
La ce-mi sunt bune deziluzii,
cand în mintea ta cumplită,
eu doar trec, mă umilesc,
Doar ca ție să nu-ți dispară
prețioasa ta coroană.
Plimbare se seara
Am baut doua beri si deja eram ametit
Cautam un bar, o cunostinta veche o victimă sigură
M-am mulțumit cu un zâmbet nou
Pe care nu stiu de ce l-am primit
La care nu am stiut sa raspund
Ma amagesc cu gandul
M-am certat cu dumnezeu ca nu mai esti langa mine
Ma amagesc cu gandul ca el stie cel mai bine
O droaie de sentimente ma-ncearca neincetat
Ma amagesc cu gandul ca nici tu nu m-ai uitat
De fapt sunt sigur ca nu-ai cum sa ma uiti
Iubirea ce-am avut-o putand sa mute munti
Cand te-am lasat sa pleci, ai luat o bucata din mine
Ma amagesc cu gandul ca asa e cel mai bine
Acum inchid ochii si vad cum ne iubeam
Timpul se oprea in loc si sufletele ni le contopeam
Cand eram impreuna era totul perfect
Ma amagesc cu gandul ca noi am fost fara defect
Am amestecat iubire, nebunie si durere
Cand eram impreuna pluteam printre stele
Ne-am castigat inimile si mintile simtindu-ne divin
Cand ne tineam in brate era totul sublim
Ai fost femeia vietii mele iar eu al tau barbat
Ma amagesc cu gandul ca nu s-a terminat
Si sunt ferm convins ca inca ma mai iubesti
Iubirea ce mi-ai purtat-o, fiind ca din povesti
Vorba unui mare om, care a spus de negresit:
Ca iubirea adevarata nu are sfarsit!
Despre tine
Frumoși sunt ochii tăi
Mai făcut să mă îndrăgostesc de ei
Voi scrie despre tine
Ca să cunoască lumea ce-i iubire
Vocea ta mă calmează
Deoarece îmi spune că-s în siguranță
Tu ești viața mea
Și-o însoțitoare stea
Chipul tău nicicând nu mă lasă
Iar ieșirile fără tine mă apasă
Și chiar dacă ești departe
Eu te voi iubi de parcă ești aproape
Virtual
Dar nu mai vreau. Refuz sa văd
Numele tău pe mici ecrane
Ca o otrava ce te roade-n carne
Pornind incendii, apoi potopul
În gândul unde tu ai locul
Asigurat în primul rand,
Dar când te vad, iar ma scufund
Adânc în haosul care de-abia așteaptă
Sa ma cuprindă înc-o data
Atunci când iar vei dispărea
De pe ecran, din mintea mea;
Un ciclu lung, repetitiv
Când cred ca e definitiv
Iar când in lacrimi ies pe ușă
Apare mandru din cenușă
Un Phoenix - parca nici nu i-a păsat
Nu stia unde m-a lăsat;
Stia ca n-am apăsat clanța
Cât încă mai aveam speranța
Ca pe ecran am sa te văd.
Suflete frumoase
Când cazi in abisul tristeții
Suflete frumoase te îmbrățișeaza,
Prin strălucirea lor minunata vibreaza sublim,
Dar putini ochi le vad..
Sunt precum obiectele vechi,valoroase,
Ascunse printre nimicuri sclipitoare,
Precum o rază apărând de după nori,
In lumea aceasta întunecată aduc zori,
Ele viseaza-n culori,ascuns strălucesc,
Te-mbratiseaza cu căldură lor,ca un soare..
Când lacrima cade,când inima doare,
Înțelegi ce neprețuită valoare
Au oamenii buni, cu cu sufletul mare..
(Monica)
Urzeala
Un fuior de îndignare îmi stă în casă,
zadarnic de încerc să-l torc.
Fire albe ce m-au legat de tine,
moi, dese, și-ncurcate, mi se leagă
într-un nod familiar.
În jurul gurii îți cos amarnic,
cuvinte spuse prea devreme.
Acum brazdate-mi sunt pe față
spaimele iubirii mele.
O alta ață se-nfiripă, jalnic,
adânc, uitându-te zâmbind.
Sugrumată-mi e speranța
ca n-ai terminat cu mine,
că paioara nu e gata.
Coase-mi ce-ai crezut pe suflet-
toarnă-mi mânia toată,
pe pânza brăzdată cu ochii
tăi efemeri și cutezanți.
Varsă-mi aurul din vene,
pe care l-am simțit cândva,
cand nu știam dacă voiai
să mă arunc în gol, în fața
ta.
Ușure toarce-mi hybrisul
c-am îndrăznit, vezi Doamne,
să mă-ndrăgostesc firesc
De un Soare fără raze, tu,
Eu, lună fără cer.
Cere-mi toate vorbele diseară
înapoi, nu le mai vreau.
Propria-mi pânză mi-am rupt-o
chinuită, în fața Ta.
Nu-ți mai vreau căldura, pleacă!
lasă-mă să mă golesc,
de toată mândria ta și patos-
resimțite de-un veac.
La ce-mi sunt bune deziluzii,
cand în mintea ta cumplită,
eu doar trec, mă umilesc,
Doar ca ție să nu-ți dispară
prețioasa ta coroană.
Plimbare se seara
Am baut doua beri si deja eram ametit
Cautam un bar, o cunostinta veche o victimă sigură
M-am mulțumit cu un zâmbet nou
Pe care nu stiu de ce l-am primit
La care nu am stiut sa raspund
Ma amagesc cu gandul
M-am certat cu dumnezeu ca nu mai esti langa mine
Ma amagesc cu gandul ca el stie cel mai bine
O droaie de sentimente ma-ncearca neincetat
Ma amagesc cu gandul ca nici tu nu m-ai uitat
De fapt sunt sigur ca nu-ai cum sa ma uiti
Iubirea ce-am avut-o putand sa mute munti
Cand te-am lasat sa pleci, ai luat o bucata din mine
Ma amagesc cu gandul ca asa e cel mai bine
Acum inchid ochii si vad cum ne iubeam
Timpul se oprea in loc si sufletele ni le contopeam
Cand eram impreuna era totul perfect
Ma amagesc cu gandul ca noi am fost fara defect
Am amestecat iubire, nebunie si durere
Cand eram impreuna pluteam printre stele
Ne-am castigat inimile si mintile simtindu-ne divin
Cand ne tineam in brate era totul sublim
Ai fost femeia vietii mele iar eu al tau barbat
Ma amagesc cu gandul ca nu s-a terminat
Si sunt ferm convins ca inca ma mai iubesti
Iubirea ce mi-ai purtat-o, fiind ca din povesti
Vorba unui mare om, care a spus de negresit:
Ca iubirea adevarata nu are sfarsit!
Despre tine
Frumoși sunt ochii tăi
Mai făcut să mă îndrăgostesc de ei
Voi scrie despre tine
Ca să cunoască lumea ce-i iubire
Vocea ta mă calmează
Deoarece îmi spune că-s în siguranță
Tu ești viața mea
Și-o însoțitoare stea
Chipul tău nicicând nu mă lasă
Iar ieșirile fără tine mă apasă
Și chiar dacă ești departe
Eu te voi iubi de parcă ești aproape
Virtual
Dar nu mai vreau. Refuz sa văd
Numele tău pe mici ecrane
Ca o otrava ce te roade-n carne
Pornind incendii, apoi potopul
În gândul unde tu ai locul
Asigurat în primul rand,
Dar când te vad, iar ma scufund
Adânc în haosul care de-abia așteaptă
Sa ma cuprindă înc-o data
Atunci când iar vei dispărea
De pe ecran, din mintea mea;
Un ciclu lung, repetitiv
Când cred ca e definitiv
Iar când in lacrimi ies pe ușă
Apare mandru din cenușă
Un Phoenix - parca nici nu i-a păsat
Nu stia unde m-a lăsat;
Stia ca n-am apăsat clanța
Cât încă mai aveam speranța
Ca pe ecran am sa te văd.