Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: mihaela_grmz 
Дата публикации: 18 февраля 2025
Timp de citire: ~1 min.
Просмотры: 848
Категории
Стихи про любовь
Напутственные стихи
Стихи о природе
Весенние стихи
Стихи посвящены матери
Стихи для детей
Родительский дом
Стихи для папы
Стихи про животных
Стихи о смерти
Философские стихи
Исповедальные стихи
Грустные стихи
Мотивационные стихи
Проза
Рождественские колядки
Смешные стихи
Патриотические стихи
Стихи 8 марта
Пасхальные стихи
Стихи на Новый год
Различные стихи
Мысли
Посвящены стихи
Поздравления
Стихи о дружбе
Стихи из этой категории
Ai fost😔
Ai fost atât de crunt cu mine
M-ai pedepsit că am simţit,
Că am visat un vin în doi
La un apus de soare.de sfârsit.
Ai fost atât de dur cu mine
Când peste noapte te-ai schimbat
M-ai obligat să-mi frâng simţiri
Ce sufletul mi-au colorat.
Și mi-ai fost plin de nepăsare
De câte ori am încercat
Să caut in suflet la tine
Regretul unui alt final.
Și mi-ai rămas dezamăgire
Că nu te-ai vrut îmbrătişat
Mi-ai lăsat sete de mine
Când cu un vin mă încântai.
Și mi-ai rămas fior ce arde
Precum văpaia unui vis de jar
O rimă îmbrățișată în poezie,
Un vers ce uneori, mă face să tresar.
Și am rămas aici cu brațele deschise
Cu-n foc ce arde-ades în van
Îmi ești o lume doar din vise scrise
Născute din speranța unui altceva..
Gânduri
Mi-ai spus: "pleacă! Pentru mine nu mai existi!"... și cerul s-a stins,
Cuvinte rostite prea sec, prea fără-un motiv, fără-un gest de rămas,
Doar un ecou rece ce nopțile mi le-a cuprins
Și liniștea... și zâmbetul zile la rând mi-a furat.
Te vedeam ca un suflet căzut dintr-o stea ce se înclină
O caldă lumină ce-mi mângâia părul ușor
Pe tine, da!...Cel ce mi-ai sărutat fruntea, alinându-mi zborul,
Apoi ai devenit călăul meu tăcut, neîndurător...
Fără sabie, dar cuvântul, "block-ul" ți-a fost ucigător
Mi-ai condamnat sufletul la o viață de chin,
Cu tăcerea l-ai tratat, știind că de tine era plin
Lăsându-mă să te port în mine, tăcut și ascuns
Căci mi-ai rămas un dor ce arde mocnit, un vin promis...
M-ai făcut să mă pun la îndoială cu totul...
Cine eram, ce îmi doream... de ce n-am fost de-ajuns
De ce-ai ales să mă lași cu răni...cu dorul
...și nici azi după atâta timp... nu am găsit cu-adevărat un răspuns...
...să te mai țin în suflet, să-ți mulțumesc pentru schimbare?..
Sau disprețul meu să ți-l daruiesc pentru rana ce-ai lăsat-o să doară!...
Sunt întrebări ce nopți la rând gândul mi-au frământat
Până am acceptat c-așa ești tu... și eu, înc-o femeie.. cu care-ai eșuat.
Friguroasă iarna mi te-a adus, dulce Noiembrie
Frig afara, frig in suflet îmi era.
nu a fost prea greu sa ma îndrăgostesc de ale tale buze, de al tau zâmbet, ai fost ca o binecuvântare după atâta suferința
Mi-ai fost acasa,ochii tai care străluceau atat de frumos când ma priveau ma făceau sa cred ca lumea toată e a mea, am spus ca meriți toate lacrimile mele,pana când liniștea de ieri s-a transformat in haosul de azi.
Dar nu erai decât un trecător in viața mea, ciudat pentru ca eu credeam ca ești totul in a mea viața, iar acum te scriu pentru ca nu mai ești in ea, ar trebui sa accept ca tu acum săruți alte buze, spui “ Te iubesc “ alteia, ar trebui sa te uit, sa nu mai răscolesc inima cu alte tale amintiri, însă tu ai fost arta in viața mea.
Și te as fi vrut o viața întreaga nu doar un an, as fi vrut sa am ale tale brate mereu in preajma mea, as fi vrut sa fi mers, și sa nu îmi fi vândut inima in zadar.
De ce nu mă iubește nimeni?
De ce nu mă iubește nimeni pe acest pământ,
Eu, fir de rouă, stins în al sorții cânt?
Nici mama, nici tata, nici sora-mi de sânge,
Nimeni nu-mi șterge lacrima ce plânge.
Sunt o umbră, un ecou, un suspin uitat,
O floare ce în noapte de vânt e sfâșiat.
Privirea lor, de gheață, mă frânge-n tăcere,
Iar glasul lor, aspru, mă-ngroapă-n durere.
Cuvinte ascuțite, săgeți fără milă,
Îmi străpung inima, ca pe o cochilie fragilă.
"De ce ești tu?" – șoptesc, ca un blestem,
Și orice vis al meu devine efemer.
Mă pierd sub greutatea acestui amar,
Ca un cer pustiu, lipsit de orice far.
Ce crimă ascunsă port în ființa mea,
De mă lasă toți să cad în uitarea grea?
Nici sora nu-mi dă zâmbet, nici alinare,
Doar un zid înalt, de gheață și nepăsare.
Nici mama, cu glasul ce cândva cânta,
Nu-mi mai spune „te iubesc”... nici măcar așa.
Și tata, stânca rece, cu privirea de fier,
Mă strânge-n tăcere sub un cer auster.
Mă simt străină, pierdută, o pasăre rănită,
Zborul meu spre iubire – o cale-nțelenită.
Dar totuși, mai sper, în al nopții abis,
Că undeva, departe, există un vis:
Să fiu îmbrățișată, să fiu dorită,
Să simt că sunt iubită, că nu sunt greșită.
Căci sufletul meu, deși zdrobit și tăcut,
E flacăra care nu s-a pierdut.
Și poate, într-o zi, în lumina cea vie,
Voi găsi o iubire ce nu mă sfâșie.
Poezie
Te-am pus în tabloul inimii mele,
Şi cuvintele mele sunt acum la superlativ,
Te-am iubit şi fără un cuvânt de spus
Ţi-am citit ochii căprui fără să mă acuz,
Am râs subit într-o casă goală,
Şi m-a luat un gând de-atunci
Cum am uitat tot
Si doar de zis , regret nespus că te-am întâlnit.
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
🎤 Regăsire
Luci Sarca
2 июня
Apeși pe 3 puncte din bara de ascultare 😊
Răsărit
Emanuelle
2 июня
Interpretarea foarte frumoasă.. Multumesc. Este pur și simplu o piesă de sine stătătoare, inspirată de un moment universal de renaștere.
Ecouri sub umbrelă
Emanuelle
2 июня
„Ecouri sub umbrelă” este ca o îmbrățișare caldă într-o zi ploioasă de mai. Versurile transmit atâta liniște și vindecare. Felicitări pentru această b...
Măsură de sine
Emanuelle
2 июня
Vă mulțumesc frumos! Dincolo de orice experiențe, amărui sau nu, poezia rămâne un spațiu al regăsirii și al demnității. Mă bucur că v-a trimis cu gând...
Răsărit
Marius Ene
2 июня
Cumva este continuarea unei alte poezii ale tale, cel puțin așa am perceput, însă de data asta plină de speranță! Bravo.
Măsură de sine
Marius Ene
2 июня
O poezie sensibilă, probabil "venită" din experiențe dinamice ușor amare?! Doar autorul știe ☺️ însă lasă multe interpretări. Frumos.
Ecouri sub umbrelă
Marius Ene
2 июня
👏 Frumos. Curat. Actual
DOAR, NIȘTE CUVINRE…
Florin Dumitriu
2 июня
O poezie profundă și încărcată de emoție, în care timpul, limitarea și lupta interioară sunt exprimate prin imagini puternice. Transmite o stare de re...
ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ TAC
Silvia Mihalachi
1 июня
Tăcerea este o artă în credința și rugăciunea către DUMNEZEU … Așa ne spune în cuvinte frumos ales poezia ,,ÎNVAȚĂMĂ SĂ TAC / nu ca să mă ascund...
Din umbra la lumina
Florin Dumitriu
1 июня
Imi place stilul, e foarte frumos. Felicitări!
Societatea.. amenințarea vieții mele.
Florin Dumitriu
1 июня
Foarte frumos. Felicitări!!
Doar tu
Aurica Plesea
1 июня
Felicitări !Cele mai frumoase versuri, cele mai sincere trairi!!!
🎤 Regăsire
A.dela
29 мая
Imi place mult melodia asta. Cum o pot descărca?
Și-aș muri, și-aș renaște
Edy.Eduard2000
27 мая
👏👏👏👏👏👏👏👏
Să-ți amintești...
Edy.Eduard2000
27 мая
Sublim🌹🌹🌹