Amir făr’ de răspuns

Amor făr' de răspuns, iubiri uitate,
O viața dură de pribeag am dus!
Credeam că tu mi le vei da pe toate,
Dar, nu! Te-ai dus asemeni soarelui-n apus.
Și negură în inima-mi lăsat-ai! Gol!
Erai lumina vieții mele, dar ai plecat!
 
Și ochii tai nu-mi mai sclipesc acum,
Iar părul tăi strălucitor a dispărut din orizont,
Și zâmbetul tău dulce, ce eu iubitu-l-am,
E luat de un cumplit și rece vânt!
Un rob făr' de stăpân e al meu gând,
Și ca un câine, în lume e pribeag!
Adio, scump amor.... Adio!

Категория: Напутственные стихи

Все стихи автора: david_filat poezii.online Amir făr’ de răspuns

Дата публикации: 16 февраля

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 606

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Tu tot n-ai înțeles...

Tu tot n-ai înțeles ce-a fost?
Sau numai eu mă-ntreb
De-a fost o scurtă nebunie,
Un joc copilăresc, o piesă proastă
Sau asta a fost iubirea noastră?!
 
C-a fost iubire pentru tine,
Îmi vine greu să cred,
Când știu cât de ușor odinioară
Pe ceilalți, care te-au dorit
Tu i-ai lăsat și i-ai uitat îndată.
 
Sau, poate, m-ai iubit și tu
Cum a iubit și Cătălina
Pe sfântul ei Luceafăr răsărit
Din liniștea uitării,
Dând orizont nemărginit
Singurătății mării?!
 
Sau poate te-ai speriat și tu
Că viața îți vei petrece-o
Lângă un suflet singuratic
Ce alte lumi dorește să pătrundă?!
 
De-i astfel, tu să știi, iubit-o,
Că lumea sufletului tău
Am vrut eu s-o pătrund.
Crezând că tu îl vrei pe-al meu,
Și împreună să zidim în ele
Grădină Raiului pierdut,
Ca să trăim pe veci în ea.
 
De n-ai putut să birui frica,
Atunci nu m-ai iubit nicicând.
Prea-poate m-ai plăcut... Desigur!
Dar nu am vrut să-ți fiu pe plac!
Am vrut să fiu iubit de tine!
Dar nu am fost...
 
Și dacă nu am fost iubit,
Eu sunt la fel de efemer...
Și zilele ce mi-au rămas,
În negura le voi petrece
Acelei morți, ce pe pământ,
Noi o numim "TĂCERE"
Еще ...

Fericirea

Ce-i fericirea pe pământ?
E o răsplată a durerii?
Sau un preludiu al acesteia?
Nu știu să-ți dau răspunsul,
Dar știu că e ceva...
 
Căci fericirea nu-i un lucru,
Să vezi când se începe
Sau sfârșește.
Ea trebuie trăită și gustată
De cel ce-o întâlnește.
 
Și mai cunosc un lucru!
Nefericit e omul ce cunoaște
Sfârșitul fericirii lui!
Căci nu mai poți trăi o zi,
De ai cunoște ziua morții tale!
Și mort e cel ce își cunoaște vremea,
Din ziua când a cunoscut-o.
Iar e nefericit acela
Ce-a cunoscut sfârșitul fericirii sale.
 
E un blestem al lumii noastre
Că tot ce-i sfânt are sfârșit.
Dar blând e Dumnezeul nostru,
Că ne-a ascuns orice soroc!
Еще ...

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!
Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!
Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,
Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!
Credeam că-s liber, credeam că-s eu,
Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!
O piesă proastă joc de când mă știu,
Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!
Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,
Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.
Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,
Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.
Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.
Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!
De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,
Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!
Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,
Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!
Еще ...

Un suflet mort

Un suflet mort
Pribeag în lumea celor vii,
În trup prea viu
El hoinărește ziua.
El n'are nici dorinți,
Nici vise și nici patimi.
E împletit din suferinți.
Din visuri sparte
El cântă jale.
Cunoscător doar de dureri,
El știe să le 'ascundă-n taină,
Și zâmbetul lui larg pe buze.
O inimă zdrobit' ascunde,
Ce bate-n ritmul unui dor,
Un dor de ceea ce e veșnic,
Un dor de dragoste din vise,
Un dor de vise ne'nplinite...
Еще ...

Стихи из этой категории

Și cel ce minte

Și cel ce minte își îngroapă singur iubirea,

Căci vorba-i fără suflet nu mai poartă mântuirea.

Iar noi, ce-am fost cândva lumină într-o seară,

Ne-am stins încet, in orgoliu iara si iara

Încrederea — puntea noastră peste ape

S-a rupt când n-ai mai vrut s-o ții în palme

Eu încă strig spre tine, dar ecoul se destramă,

Și fiecare pas înapoi spre iad ,iar ma cheama

Ți-am dat un cer, ți-am dat tăcerea mea curată,

Dar tu ai rupt din ea cuvânt cu cuvânt,

Acum îmi strâng bucățile la piept și tac,

Căci cel ce uită să iubească… rămâne singur, atat de singur

Și dacă-mi ceri iar inima, să știi 

Nu mă mai regăsesc în tine, oricât ai încerca să-mi vii

 Încrederea, odată pierdută, nu mai pleacă-nspre lumină, Ci rămâne umbră peste noi, o rană care nu se mai alină.

Еще ...

Eforturi și caramele

Știu că ești aici, citind aceste rânduri 

Urăsc că-mi ești mereu în minte pierdut în gândurile mele 

Precum un vers dintr-un cântec 

Zău că aș avea nevoie de un descântec 

Prezența ta mă bântuie ca o fantasmă 

Aș da orice să nu-ți cad în plasă.

 

Mă simt folosită, aruncată ca pe o cârpă 

Lăsată deoparte 

Dar încă te port în gând în fiecare noapte 

Fiecare fărâmă din mine te vrea 

Chiar dacă știu că asta înseamnă pieirea mea.

 

M-am trezit din visare, cu pasii pe pământ 

Aș fi vrut să cred că am însemnat ceva, dar nu cred niciun cuvănt.

Deși am vorbit, nu știu cine ești 

Un chip ascuns sub mască, de-o nepăsare grasă.

 

Și totuși, mi-e dor , e ciudat recunosc 

De cum te străduiai să pari interesant 

Singura seara și caramelele amare 

Ceva atăt de mic... dar parcă nu dispare 

Еще ...

A fost

A fost, dar nu era prezentă,

A fost, dar nu era atentă.

Că-ncepusem s-o iubesc,

Și nici gând s-o părăsesc.

 

I-aș mai pune o-ntrebare,

Căci mă doare tare, tare.

Ea, în suflet, adâncește

O rană ce nu se-oprește.

 

Numele, nu o să-l uit,

Căci în el mult am crezut.

Că va fi mereu cu mine,

Și la rău, dar și la bine.

 

Răul iarăși a învins,

„Nu pleca” — atât am zis.

Demonii din nou mă prind,

Mă ridic, dar nu știu când.

 

Strig azi tare, cu durere,

Sufletul iubire cere.

Inima încet mai bate,

Însă tu ești iar departe.

 

Ești departe și nu vezi,

Ești departe — nu mă crezi.

Ești departe și nu-ți pasă

C-ai lăsat iubirea arsă.

 

Prețul, simt că l-am plătit,

Te-aș fi vrut, dar n-a ieșit.

Și, deși eu n-am greșit ,

Tot sunt cel ce-a suferit.

 

Acuma tăcerea mi-e răspuns

Într-un ecou, tăcut ascuns

Am iubit și am pierdut

Dar din durere, m-am născut

Еще ...

Carnal și efemer

 

Carne fragedă,

Descântec lin,

Aș vrea să plec

Aș vrea să vin.

 

Du-mă,ia-mă

Lasă-mi demnitatea

Ghem țepos,

Te iubesc,te urăsc.

 

Atinge-mă,

Dă-mi drumul,

Du-mă,ia-mă

Te rog iartă-mă.

 

Lovește-mă

Oprește-te,

Spin ucigaș

Împunge-mă.

 

Îmi plâng ochii

Grav bocet,

Dezgustător,

Te urăsc,te iubesc.

 

Șterge-mă,

Ca pe o pată de cafea,

Iubirea mea

Se va șterge cu buretele.

 

[…]

 

Trup idealizat

Caracter deficitar,

Ochi plini de har

Suflet carnal.

 

Du-mă,ia-mă

Doar lasă-mă,

Sufăr

Pentru al nostru eșuat plan.

Еще ...

Îndurerați-n basme nespuse

Te visam-n vii taine, te veneram neștiind că sinura ta exprimare este tăcerea

Te-am iubit-n amorul etern căci ambii tăceam, însă când aveam inimile atât de vii, aproape ca nici măcar nu aveam nevoie de cuvinte 

 

Privirile spuneau tot sau asta a fost de odionara doar propria-mi iluzie naivă

Fiindcă tăcerea ta preasfântă, e de fapt tot ce ai

Cel puțin reprezintă tot ce ai pentru al meu suflet

"Iubirea ta" a fost atât de dureroasă încât te-ai gândit ca, pentru binele meu ar fi sa nu o fi cunoscut niciodată

 

 

Еще ...

Rădăcini de Dopamină

Soarele coboară în mare, ca o rană ce nu se vindecă niciodată, chiar pe malul dragostei tinere ce-l boceam odată

În odinioara vremurilor bune, am îngropat al meu sentiment, în brațele destinului înmiresmat ce-l iubeam cu foc odată 

Și m-am aruncat brazdă pe brațele morții înfierbântate și ti-am rostit numele vioi cu buzele însângerate,căci îmi erai atât de drag odată

Dar glasul tău blajin și fermecător mă dezgustă căci un gol din stomac îmi răpește inima răzbunătoare, și-n blesteme mi-aș dori să nu te fi iubit vreodată

 

Ciudat este că odată aș fi plătit și cu sufletul să te aduc înapoi

Și credeam obsesiv în proverbul "ochii ce nu se vad, nu se uită niciodată", dar durerea amintirii, însoțită de ceea a așteptării în zadar m-a făcut să îmi pierd interesul

Pentru că căutându-te pe tine, m-am pierdut pe mine

Divinizandu-te pe tine, ma despretuiam făra scrupule pe mine

 

Dar asta nu e un lucru egoist din partea mea ca am încercat să supraviețuiesc fără tine, cum nici dragoste din partea ta nu a existat căci ai fost de la început doar un răspuns al traumei mele de

abandon, un atașament emoțional ce mi-a sbulberat la început percepția despre iubire, când de fapt tu erai doar un pansament temporar, mai mult spus un nivel de dopamină crescut din vene, o figură paternă pe care încă o caut...

 

 

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍