Amir făr’ de răspuns

Amor făr' de răspuns, iubiri uitate,
O viața dură de pribeag am dus!
Credeam că tu mi le vei da pe toate,
Dar, nu! Te-ai dus asemeni soarelui-n apus.
Și negură în inima-mi lăsat-ai! Gol!
Erai lumina vieții mele, dar ai plecat!
 
Și ochii tai nu-mi mai sclipesc acum,
Iar părul tăi strălucitor a dispărut din orizont,
Și zâmbetul tău dulce, ce eu iubitu-l-am,
E luat de un cumplit și rece vânt!
Un rob făr' de stăpân e al meu gând,
Și ca un câine, în lume e pribeag!
Adio, scump amor.... Adio!

Категория: Напутственные стихи

Все стихи автора: david_filat poezii.online Amir făr’ de răspuns

Дата публикации: 16 февраля

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 605

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Tu tot n-ai înțeles...

Tu tot n-ai înțeles ce-a fost?
Sau numai eu mă-ntreb
De-a fost o scurtă nebunie,
Un joc copilăresc, o piesă proastă
Sau asta a fost iubirea noastră?!
 
C-a fost iubire pentru tine,
Îmi vine greu să cred,
Când știu cât de ușor odinioară
Pe ceilalți, care te-au dorit
Tu i-ai lăsat și i-ai uitat îndată.
 
Sau, poate, m-ai iubit și tu
Cum a iubit și Cătălina
Pe sfântul ei Luceafăr răsărit
Din liniștea uitării,
Dând orizont nemărginit
Singurătății mării?!
 
Sau poate te-ai speriat și tu
Că viața îți vei petrece-o
Lângă un suflet singuratic
Ce alte lumi dorește să pătrundă?!
 
De-i astfel, tu să știi, iubit-o,
Că lumea sufletului tău
Am vrut eu s-o pătrund.
Crezând că tu îl vrei pe-al meu,
Și împreună să zidim în ele
Grădină Raiului pierdut,
Ca să trăim pe veci în ea.
 
De n-ai putut să birui frica,
Atunci nu m-ai iubit nicicând.
Prea-poate m-ai plăcut... Desigur!
Dar nu am vrut să-ți fiu pe plac!
Am vrut să fiu iubit de tine!
Dar nu am fost...
 
Și dacă nu am fost iubit,
Eu sunt la fel de efemer...
Și zilele ce mi-au rămas,
În negura le voi petrece
Acelei morți, ce pe pământ,
Noi o numim "TĂCERE"
Еще ...

Un suflet mort

Un suflet mort
Pribeag în lumea celor vii,
În trup prea viu
El hoinărește ziua.
El n'are nici dorinți,
Nici vise și nici patimi.
E împletit din suferinți.
Din visuri sparte
El cântă jale.
Cunoscător doar de dureri,
El știe să le 'ascundă-n taină,
Și zâmbetul lui larg pe buze.
O inimă zdrobit' ascunde,
Ce bate-n ritmul unui dor,
Un dor de ceea ce e veșnic,
Un dor de dragoste din vise,
Un dor de vise ne'nplinite...
Еще ...

Fericirea

Ce-i fericirea pe pământ?
E o răsplată a durerii?
Sau un preludiu al acesteia?
Nu știu să-ți dau răspunsul,
Dar știu că e ceva...
 
Căci fericirea nu-i un lucru,
Să vezi când se începe
Sau sfârșește.
Ea trebuie trăită și gustată
De cel ce-o întâlnește.
 
Și mai cunosc un lucru!
Nefericit e omul ce cunoaște
Sfârșitul fericirii lui!
Căci nu mai poți trăi o zi,
De ai cunoște ziua morții tale!
Și mort e cel ce își cunoaște vremea,
Din ziua când a cunoscut-o.
Iar e nefericit acela
Ce-a cunoscut sfârșitul fericirii sale.
 
E un blestem al lumii noastre
Că tot ce-i sfânt are sfârșit.
Dar blând e Dumnezeul nostru,
Că ne-a ascuns orice soroc!
Еще ...

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!
Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!
Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,
Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!
Credeam că-s liber, credeam că-s eu,
Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!
O piesă proastă joc de când mă știu,
Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!
Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,
Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.
Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,
Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.
Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.
Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!
De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,
Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!
Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,
Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!
Еще ...

Стихи из этой категории

Nu sunt sensibilă, doar realistă

Nu sunt sensibilă, doar văd prea clar

Cum lumea se frânge, cum doare, cum moare,

Cum omul e lup, cum sufletu-i rar,

Cum dragostea-i vânzare, iar ura-i onoare.

 

Sunt doar un copil, dar m-a durut înțelepciunea,

Căci am văzut prea devreme ce-nseamnă minciuna,

Ce-nseamnă trădarea, ce-nseamnă să pierzi,

Ce-nseamnă să lupți, dar să nu mai speri.

 

Am vrut să schimb lumea, dar n-am avut cum,

Căci nu-i în mâna mea să opresc ce-i stricat.

Dar știu că e-n mine un foc, un drum,

Și chiar de mă doare, merg tot înainte, curat.

 

Ei spun că-s prea crudă, că văd prea adânc,

Că ar trebui să fiu oarbă, să tac, să mă-mbăt.

Dar eu sunt reală, nu vis și nu gând,

Nu-s sensibilă, doar simt mai mult decât pot.

 

 

Еще ...

Rodii

Aș face-o.

Aș face-o de o mie si una de ori.

Te-as invata… Daca-ş putea, sa zbori.

Ti-as pucta si lumea in culori.

 

Pe maini m-as murdari,

Rodiile le-as decoji.

As urmari iarba crescand

Si as da ocolul lumii ani la rand.

 

Nu ma voi opri,

Viata ti-o vei indeplini.

Cu mine…sau nu, alaturi,

Caci rodiile au ele invataturi.

 

Aripile mele ti le voi da,

Chiar daca nu se potrivesc.

Inima mi-o voi trada,

Ca sa iti fie tie dar dumnezeiesc.

 

Aș face-o.

Aș face-o din nou.

As lupta cu demoni.

As opri si electroni.

 

Pe maini m-am murdărit,

Dar degeaba,

Caci mușamaua de satin alba

S-a patat cu rosu aprins.

 

S-a patat.

Am incercat.

Nu am ce sa mai fac.

Pe maini m-am patat.

 

Se intinde sucul,

Pe toată suprafața,

Iar eu stau pe langa

Si-mi acopar fața.

 

Am eșuat.

Mușamaua s-a patat.

Еще ...

Diagnosticul: Tu

M-au deschis cu un cuțit de lumină,

Au desfăcut pielea cu degete sterpe,

Au căutat rugina, oase străine,

Dar n-au găsit decât un singur nume.

 

Era scris în vene, gravat în tăcere,

Între coastele mele îi crescuseră umbre,

Ai fost artera care-mi hrănea amintirea,

Ai fost țipatul mut din gândurile surde.

 

Medicii au tăcut, au privit făra teamă

Sufletul meu? O catedrală goală.

În loc de sânge, curgea o poveste,

În loc de inimă, doar o voce uitată.

 

Te-au scos dintre fibre, te-au pus pe o foaie,

Te-au citit ca pe un diagnostic absurd.

"Aici a fost cineva", a șoptit bisturiul,

"Aici e un suflet...dar altul îl ține."

 

Că poate că, dacă mă vor închide la loc,

Dacă vor coase noaptea cu fire de lună,

Încă te voi simți, în carnea uitării,

Înca îmi vei fi cicatricea bună.

 

 

Еще ...

Adevărul ascuns

Ai scris cuvinte false

Ce le-ai ars prin lacrimi

Ai scris o carte cu tăișuri

Și drumuri lungi frumoase

Ai scris ca aveam o fată

O fată și un băiat

Doi prunci frumoși

Care mult îți semănau

 

Ai scris a doua parte

Ce era sfârșitul

Ai scris ca îți e frică

Și ca nu vezi răsăritul

Ca tu vezi o lumina

Prin mii și mii de stele

Ca sufletul alină

Si cuvintele grele

 

Ca nu ai vrea să pleci

Ca nu vrei sa se termine

Cartea ta de viața

Și munca ta senină

 

Da cine îți va citi gândurile lungi?

Cine va sta noaptea să fie atent la ce ajungi

La visele tale ce greu le strângi

La munca ta ce dă roade în dungi

 

Dar viața nu e roz totul are sfârșit

Dar unde e sfârșitul lumii ?

În adâncul nimănui

Unde este fericirea?

Dacă nu când suntem noi.

 

Deci hai te rog nu mă alunga

Nu pune capăt cărții așa

Nu pune punctul în direcția mea

Nu pune stop când tu ești povestea

Și cartea mea

 

Deci hai te rog

Nu mă încheia.

Еще ...

Drumul vieții

Te-ai dus pe trepte nesfărșite ,
Către drumul fără-ntors,
Către lumea fără margini,
Către Raiul cel frumos .
Te-ai dus și odată dus
Drumul nu-ți mai poți da-n lături
Doar în gânduri și în vise,nouă ne poți fi alături .
Ai plecat cu multe doruri și regrete ,se-nțelegere
C-ai plecat mult prea devreme ,însă n-ai putut alege.
Doar Domnul acel’de sus,a putut face socoata,
Și-ales ca pentru tine,viața aici să spună:”Gata”
S-a sfârșit precum nisipul ce se scurge în clepsidră
Asa și ție ți-o trecut vremea,prea repede și-ntr-o clipita
Astăzi se fac doi ani de când,ai plecat și am înțeles,
Că n-o să ne mai vedem vreodată,dar te vom iubi pe veci!

 

Еще ...

Zâmbete de Fier

Nu suntem triști ci doar fugim de fericire cu frica costurilor ei

Fiindcă inima noastră e o fortăreață, zidită cu lacrimi și dorințe nerostite

Iar sufletul nostru e doar o pădure de sentimente, unde fiecare emoție înflorește și se stinge

Singurătatea ne înghite în pustiul infinit, unde nici un ecou nu răspunde chemării noastre

 

Dar avem voie să rămânem doar puternici căci lacrima când s-a vărsat a pătat a fiecăruia nostru veșmânt 

N-a ratat nicio inimă, și-a blestemat-o punând-o în izul etern al singurătății

Și durerea ne sfâșie precum un vultur nemilos, lăsând urme adânci pe pielea noastră

 

Nu suntem triști doar fugim după tot ceea ce noi am iubit, conștienți că nu ne va iubi niciodată

Nu suntem triști căci am fost construiți din piele și oase, dar forțați sa trăim ca și cum am fi de fier

Nu suntem triști, așteptăm să trecă doar ziua de azi și altele în speranța unei zile mai bune, unde soarele să alunge toată putreziciunea ce ni se scufundă-n ceafă și mădular

 

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍