Să trecem..pragul!
Mai am un pas și las în urmă
Un an pe care-l vreau trecut,
Îl simt cum mă apasă-n spate
Și vreau să uit ce m-a durut
Voi încerca să-mi fac bilanțul
S-adun, să scad, să pun egal,
Iar unde dă cu semnul minus
Să corectez mai des, nu anual
Este sfârșit și început de an
Și gândul zboară spre viitor,
E timp la împăcare și iertare
Și la speranță în anul următor
Acum vom trece cu toții pragul
În anul "24, ce-l vrem cu bani,
Să ne urăm unii la alții sănătate
Și să rostim un sincer ,,La mulți ani"!
Стихи из этой категории
Demagogie
Cândva sau niciodată
E semnul lor de lene vie
E crezul lor în stare pură
E clasicul "vom face nouă"
Dar niciodată ție!
Demagogie perfidă
Și nu doar, e-atât de îmbâcsită
Am înțeles târziu și totuși devreme
La cât de amețitor de iute
Politrucii vieții risipite
Au semănat doar secetă
Valorilor, de teamă să nu vie
Să le dărâme lor imperiul
Ce astăzi, emblematic
Se zbate încă-n nepăsare vie
De ieri, de azi și vesnic mâine
Ce rasă, ce neam, nevrednic de-avuție!
Marius Ene, Polonia, 16.05.2024
Aș da o lege…
Aș da o lege nefirească,
Ca toți să scriem poezie,
Şi om cu om să se iubească,
Să nu existe tragedie.
Aș da o lege mai profundă,
În fiecare zi o carte să citim,
Și-apoi în fiece secundă,
Copiilor s-o povestim.
Aș pune bir cuvintelor murdare,
Aş coase gura celor mai zevzeci,
Le-aș pune-n mână abecedare,
Și i-aș închide în biblioteci.
Aş da și-o lege mai nepotrivită,
Să facem cu savanții terapie,
Ca prin formule, lumii să transmită,
Că universul s-a născut din poezie.
Și l-aș ruga smerit pe Creator,
Chiar dacă pare nefiresc, bizar,
Să nu mă lase, trist să mor,
Ci-ntre coperți, deodată să dispar.
Nisip mișcător
Sub picioare, sub întreaga țară, nimic solid
Toată țara, vremea ei, totul stă pe nisip
Se mișcă, se clatină, gata gata să cadă
Munții prăvale păduri cu tăietori de baladă,
Românii poartă măști de guturai sau covid
Și nu se deșteaptă sub nicio formă de chip!
...
Trecutu-i prea greu pentru a putea fi cules
Și nimic n-a rămas, nici amintirea valorii.
Bocanci noduroși ne-apasă din nou pe grumaz
Nu ripostăm, prea moi să scăpăm din necaz
Sau renunțăm, pentru că noi am vrut și-am ales
Pe cei ce ne-apasă cuprinși de mania grandorii!
Dulcea tinereţii
Vântul bate liniştit
În splendoarea nopţii
Oare corect ne-am trăit
Dulcea tinereţii.
Autor eşti sau actor
Prin ţinutul ceţii
Alinat de vînt, de dor
Tu în fila vieţii.
Oraşul milenar
Oraş falnic milenar,
De la Decebal, Traian.
Severin înfloritor,
E oraşul florilor.
În parc vin acum piticii,
Şi se joacă cu bunicii.
Vin în parcul rozelor,
Că îi miros îmbietor.
Şi pe Dunărea cea mare,
S-au făcut hidrocentrale.
Blocuri multe, şcoli, spitale,
Severinu îi ca o floare.
Ori ce aş spune, ori ce aş face,
Severinul mie îmi place.
Că îi oraşul milenar,
De la Decebal, Traian.
Magia Vieții: O Simfonie a Frumuseții
Viața, o minune înfățișată,
Bucurii și tristeți împletite-ntr-un dans,
Clipele trec, iar amintirile rămân,
Frumusețea ei mereu ne-a fascinat.
În zori de zi, soarele răsare blând,
Lumina lui ne umple inimile de dor,
Natura se trezește și zâmbește ușor,
Un dar divin, pe care-l prețuim câtând.
În miezul verii, câmpurile sunt înflorite,
Culorile vibrante ne încântă privirea,
Parfumul florilor ne duce într-o călătorie,
O simfonie a frumuseții nesfârșite.
Toamna vine cu culori calde și melancolie,
Frunzele cad ca lacrimi pe pământul mohorât,
Dar în această tristețe există un farmec aparte,
Viața se reinvente ază în fiecare clipă, cu mândrie.
Iarna aduce zăpada și viscolul sălbatic,
Paisaje albe ca-n povesti de basm,
Copiii se bucură de zborul fulgilor în vânt,
Magia iernii ne învăluie cu un farmec magic.
Frumusețea vieții în detalii mărunte ascunsă,
Într-un râs sincer sau o privire tandră,
În gesturi de iubire și în clipele fără grabă,
Viața e o comoară ce mereu ne încântă.
Demagogie
Cândva sau niciodată
E semnul lor de lene vie
E crezul lor în stare pură
E clasicul "vom face nouă"
Dar niciodată ție!
Demagogie perfidă
Și nu doar, e-atât de îmbâcsită
Am înțeles târziu și totuși devreme
La cât de amețitor de iute
Politrucii vieții risipite
Au semănat doar secetă
Valorilor, de teamă să nu vie
Să le dărâme lor imperiul
Ce astăzi, emblematic
Se zbate încă-n nepăsare vie
De ieri, de azi și vesnic mâine
Ce rasă, ce neam, nevrednic de-avuție!
Marius Ene, Polonia, 16.05.2024
Aș da o lege…
Aș da o lege nefirească,
Ca toți să scriem poezie,
Şi om cu om să se iubească,
Să nu existe tragedie.
Aș da o lege mai profundă,
În fiecare zi o carte să citim,
Și-apoi în fiece secundă,
Copiilor s-o povestim.
Aș pune bir cuvintelor murdare,
Aş coase gura celor mai zevzeci,
Le-aș pune-n mână abecedare,
Și i-aș închide în biblioteci.
Aş da și-o lege mai nepotrivită,
Să facem cu savanții terapie,
Ca prin formule, lumii să transmită,
Că universul s-a născut din poezie.
Și l-aș ruga smerit pe Creator,
Chiar dacă pare nefiresc, bizar,
Să nu mă lase, trist să mor,
Ci-ntre coperți, deodată să dispar.
Nisip mișcător
Sub picioare, sub întreaga țară, nimic solid
Toată țara, vremea ei, totul stă pe nisip
Se mișcă, se clatină, gata gata să cadă
Munții prăvale păduri cu tăietori de baladă,
Românii poartă măști de guturai sau covid
Și nu se deșteaptă sub nicio formă de chip!
...
Trecutu-i prea greu pentru a putea fi cules
Și nimic n-a rămas, nici amintirea valorii.
Bocanci noduroși ne-apasă din nou pe grumaz
Nu ripostăm, prea moi să scăpăm din necaz
Sau renunțăm, pentru că noi am vrut și-am ales
Pe cei ce ne-apasă cuprinși de mania grandorii!
Dulcea tinereţii
Vântul bate liniştit
În splendoarea nopţii
Oare corect ne-am trăit
Dulcea tinereţii.
Autor eşti sau actor
Prin ţinutul ceţii
Alinat de vînt, de dor
Tu în fila vieţii.
Oraşul milenar
Oraş falnic milenar,
De la Decebal, Traian.
Severin înfloritor,
E oraşul florilor.
În parc vin acum piticii,
Şi se joacă cu bunicii.
Vin în parcul rozelor,
Că îi miros îmbietor.
Şi pe Dunărea cea mare,
S-au făcut hidrocentrale.
Blocuri multe, şcoli, spitale,
Severinu îi ca o floare.
Ori ce aş spune, ori ce aş face,
Severinul mie îmi place.
Că îi oraşul milenar,
De la Decebal, Traian.
Magia Vieții: O Simfonie a Frumuseții
Viața, o minune înfățișată,
Bucurii și tristeți împletite-ntr-un dans,
Clipele trec, iar amintirile rămân,
Frumusețea ei mereu ne-a fascinat.
În zori de zi, soarele răsare blând,
Lumina lui ne umple inimile de dor,
Natura se trezește și zâmbește ușor,
Un dar divin, pe care-l prețuim câtând.
În miezul verii, câmpurile sunt înflorite,
Culorile vibrante ne încântă privirea,
Parfumul florilor ne duce într-o călătorie,
O simfonie a frumuseții nesfârșite.
Toamna vine cu culori calde și melancolie,
Frunzele cad ca lacrimi pe pământul mohorât,
Dar în această tristețe există un farmec aparte,
Viața se reinvente ază în fiecare clipă, cu mândrie.
Iarna aduce zăpada și viscolul sălbatic,
Paisaje albe ca-n povesti de basm,
Copiii se bucură de zborul fulgilor în vânt,
Magia iernii ne învăluie cu un farmec magic.
Frumusețea vieții în detalii mărunte ascunsă,
Într-un râs sincer sau o privire tandră,
În gesturi de iubire și în clipele fără grabă,
Viața e o comoară ce mereu ne încântă.
Другие стихотворения автора
Prin livada înflorită!
Mă plimb prin livada înflorită
Și astăzi în această dimineață,
Pășesc desculț pe iarba deasă
Ca pe-un covor întins în față
Norul a revărsat picuri de apă
Cu care plantele s-au adăpat,
Și ca răsplată ochiului i-a dat
Un verde colorit din cer pictat
Copacii sunt îmbracați în floare
Ce rod vor da la timpul cuvenit,
Albinele culeg cu spor nectarul
Ca ceaiul cu miere să fie îndulcit
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce se întrec în felurite triluri,
Parcă asculți o dulce simfonie
Cântată-n cor în diferite stiluri
Și mai pe deal se-aud tractoare
Ce îl ajută pe țăran la munca sa,
De dimineață până seara târziu
Ca noi s-avem la masă ce gusta
E multă frumusețe în țara mea
Acum în anotimpul primăverii,
Ce ochiul greu poate cuprinde
Chiar dacă ochelari..pune vederii!
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
În ajun de Crăciun!
Venim astăzi să colindăm
Pe bunici să-i bucurăm,
Sănătate multă le dorim
Iubire, dragoste le oferim
Seara asta suntem cu voi
Și știm c-aveți unele boli,
Bunicul are dureri de oase
Bunica ceva grăsimi pe vase
Noi știm că ei se-mpacă bine
Precum un pisoi c-un câine,
Când cățelul latră tare
Pisicuța-si scoate gheare
Dar acum când e Craciun
Bunicul e omul bun,
Și bunica-i mulțumește
Și pe loc îl răsplătește,
Cu bucate pe alese
Puse frumos pe mese,
De copii cu drag aduse
Care astăzi le-au făcut,
Pentru cei ce i-au născut
Acum să cântăm în prag
Un colind frumos și drag,
Despre Nașterea lui IIsus
Pruncul sfânt ce șade Sus
Colindăm, colindăm pe seară
Vouă vă aducem veste bună,
Că s-a născut în ieslea goală
Pruncul ce poartă azi cunună
La oameni El din înalt a venit
Să ne ierte pe toți de păcate,
Iar drept răsplată El a primit
Trădare, batjocură si multa răutate
În seara asta de Craciun
Noi toți cântăm cu veselie,
Și colindăm la omul bun
Și vrem s-aducem bucurie
Dar an de an mai rar se-aude
De Nasterea Pruncului drag,
Se pierd și obiceiuri și colinde
Și tot mai puțini copii in prag
Cu umilinta noi ne rugam la Tine
Ca omenirea s-o schimbi în bine,
Iar noi să nu uităm in veci vreodată
Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Eu te-am iubit!
Eu te-am iubit și n-ai știut
Cât pot să sufăr pentru tine,
Aș fi vrut să nu mă fi mințit
Când îmi spuneai că ții la mine
Veneam la întâlniri cu tine
Cu inima pulsând nebună,
Chiar dacă-n jur era senin
În trupul meu era furtună
Buchetul îl alegeam cu grijă
Să-ți placă florile aduse,
Poate de mine ți-or aminti
Când în vază vor fi puse
Iar săptămâna părea o lună
Și greu se scurgea timpul,
Până să mă-ntâlnesc cu tine
Să te ating și să-ți văd chipul
Credeam că și tu simți la fel
Și ești nerăbdătoare să mă vezi,
Prin cap nu-mi trecea că mă-nșel
Iar tu zâmbind iubirea o mimezi
Mult timp a trebuit să treacă,
Să înțeleg că inima ți-e dată,
Către colegul meu din liceu
Cu care te vedeai și măritată
Acum este târziu pentru regrete
Și poate nici n-a fost multă iubire,
Astăzi lângă soție sunt omul fericit
Și viața-mi este o mare împlinire!
Prin livada înflorită!
Mă plimb prin livada înflorită
Și astăzi în această dimineață,
Pășesc desculț pe iarba deasă
Ca pe-un covor întins în față
Norul a revărsat picuri de apă
Cu care plantele s-au adăpat,
Și ca răsplată ochiului i-a dat
Un verde colorit din cer pictat
Copacii sunt îmbracați în floare
Ce rod vor da la timpul cuvenit,
Albinele culeg cu spor nectarul
Ca ceaiul cu miere să fie îndulcit
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce se întrec în felurite triluri,
Parcă asculți o dulce simfonie
Cântată-n cor în diferite stiluri
Și mai pe deal se-aud tractoare
Ce îl ajută pe țăran la munca sa,
De dimineață până seara târziu
Ca noi s-avem la masă ce gusta
E multă frumusețe în țara mea
Acum în anotimpul primăverii,
Ce ochiul greu poate cuprinde
Chiar dacă ochelari..pune vederii!
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
În ajun de Crăciun!
Venim astăzi să colindăm
Pe bunici să-i bucurăm,
Sănătate multă le dorim
Iubire, dragoste le oferim
Seara asta suntem cu voi
Și știm c-aveți unele boli,
Bunicul are dureri de oase
Bunica ceva grăsimi pe vase
Noi știm că ei se-mpacă bine
Precum un pisoi c-un câine,
Când cățelul latră tare
Pisicuța-si scoate gheare
Dar acum când e Craciun
Bunicul e omul bun,
Și bunica-i mulțumește
Și pe loc îl răsplătește,
Cu bucate pe alese
Puse frumos pe mese,
De copii cu drag aduse
Care astăzi le-au făcut,
Pentru cei ce i-au născut
Acum să cântăm în prag
Un colind frumos și drag,
Despre Nașterea lui IIsus
Pruncul sfânt ce șade Sus
Colindăm, colindăm pe seară
Vouă vă aducem veste bună,
Că s-a născut în ieslea goală
Pruncul ce poartă azi cunună
La oameni El din înalt a venit
Să ne ierte pe toți de păcate,
Iar drept răsplată El a primit
Trădare, batjocură si multa răutate
În seara asta de Craciun
Noi toți cântăm cu veselie,
Și colindăm la omul bun
Și vrem s-aducem bucurie
Dar an de an mai rar se-aude
De Nasterea Pruncului drag,
Se pierd și obiceiuri și colinde
Și tot mai puțini copii in prag
Cu umilinta noi ne rugam la Tine
Ca omenirea s-o schimbi în bine,
Iar noi să nu uităm in veci vreodată
Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Eu te-am iubit!
Eu te-am iubit și n-ai știut
Cât pot să sufăr pentru tine,
Aș fi vrut să nu mă fi mințit
Când îmi spuneai că ții la mine
Veneam la întâlniri cu tine
Cu inima pulsând nebună,
Chiar dacă-n jur era senin
În trupul meu era furtună
Buchetul îl alegeam cu grijă
Să-ți placă florile aduse,
Poate de mine ți-or aminti
Când în vază vor fi puse
Iar săptămâna părea o lună
Și greu se scurgea timpul,
Până să mă-ntâlnesc cu tine
Să te ating și să-ți văd chipul
Credeam că și tu simți la fel
Și ești nerăbdătoare să mă vezi,
Prin cap nu-mi trecea că mă-nșel
Iar tu zâmbind iubirea o mimezi
Mult timp a trebuit să treacă,
Să înțeleg că inima ți-e dată,
Către colegul meu din liceu
Cu care te vedeai și măritată
Acum este târziu pentru regrete
Și poate nici n-a fost multă iubire,
Astăzi lângă soție sunt omul fericit
Și viața-mi este o mare împlinire!