Miezul nopții

La miezul nopții se revarsă
Mii și mii de falseturi,
Însemnate pe o foaie arsă,
Mii de bilete scrum, doar povești,
Doar amare minciuni.
 
Vârful acului încovoiat
Coase ața unduită,
Ce plutește pe-un râu secat,
Doar vise, doar iluzii,
Doar penițe neacordate.
 
Ceasul ticăie și bate
Ora târzie-n miez de noapte.
Acum sunt departe,
Sunt în salon,
Scriu o carte.
 
Nu mă căuta, nu mai vin,
Astă-seară dorm în ceară,
Noaptea-i scurtă,
Scumpă doamnă,
Nu mă aștepta, nu mai vin.
 
Apa curge, stă, îngheață,
Părul meu a-ncărunțit,
Trupul mi-a îmbătrânit,
Sunt tot aici,
Sunt un spirit.
 
Corbule, pasăre a nopții mele,
Domolește-ți glasul, nu mai cânta,
Contopește-te cu noaptea!
Acum eu am aripi negre,
Dormi și tu, nu mai cânta!
 
Fantasmele fumurii,
Pierdute printre ziduri,
Sunt înghițite de valuri,
Recitând cântările amare
Ale îndepărtatelor baluri.
 
Încăperea-i goală,
Sunt doar eu,
Privesc la cerul mut,
Lumânarea aproape stinsă
Luminând chipul meu de lut.
 
La miezul nopții se revarsă
Mii și mii de falseturi,
Foi rupte, îmboțite,
Aruncate-n scrum,
Noapte neagră, timp nebun!

Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Rarés Girea poezii.online Miezul nopții

Дата публикации: 20 января

Просмотры: 31

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Soapte galagioase

ochi frumosi, negri, ca noaptea
in ei te uiti sa-ti gasesti calea.
calea catre vocea ta,
care-ti va patrunde mintea.
 
mintea nu te lasa a spune
ce gand iti tremura pe buze,
stiu ca tot ce vrei compune
sunt doar niste scuze.
 
propozitia nu se formeaza,
nici vocea nu se coloreaza.
privesc o fiinta, e ca un inger
ce dintr-o data-i lovit de fulger.
 
astept sa-i aud vocea,
care totusi parca vorbind tacea.
pentru ca tot ce poate spune
sunt doar niste soapte "bune".
 
i vad ochii care-i sclipesc
in timp ce ei imi povestesc
"vreau sa stii ca te iubesc,
imi pare rau, binele-ti doresc"
 
intind mana sa-l mangai
dar cred ca-l sâcâi,
pentru ca prin degete imi curge.
acum amintirea lui mi se prelinge
 
pe degetele care
simt cum el usor dispare.
si raman doar cu soaptele
care-l terminase.
 
usor, usor, cum "moare"
simt ca soarele rasare
dar el nu mai reapare
si astept si inca sper, ca totul sa se repare
 
soaptele, se aud iar si iar,
dar ii doar in capul meu.
stiu ca totul este in zadar
daca greseala mea n-o realizez si eu.
 
poate daca incerc,
sa nu ma mai invart in cerc
si sa nu mi las starea "pe altii"
voi rezolva "teoria" vietii.
 
vocea, propozitia soptita devine
tot mai galagioasa.
dar putin dupa, simt cum incet ma lasa
sa o "pun" in ordine.
 
devine tot mai inceata,
pana o atingere-mi simt din spate
este el, exact ca si alta data.
observ cum mi se ia o greutate.
 
poate ca tot ce era de facut
era sa nu mai fiu asa tacut,
si sa ma ocup de mine insumi.
nu sa mi las problema pe alte lumi.

Еще ...

Rana

Golgota, tabloul poveștilor sângeroase...
Nu mai au vreun nume acum, cale să spună...
Clopotele bat în biserici. Se mai adună
Care mai de care afonii să pupe oase,
Rămășițe, ciolan îmbâlsămat pentru mase.
 
Marea, în clocot, îmbrăcată este în spumă
Pentru sărbătoare, în săruri cu chip de brumă.
Oamenii... cu capul lor dus tot pe lună, în case...
Nimic din ce a fost însemnătate mai are,
Zace crucea aurită la gât de ageamiu,
 
Cu amintirea Sa pe veci pierdută în zare...
Isus, Mesia lor, încă mai doarme în sicriu...
Capul la icoana Ta îmi stă, Mântuitoare!...
Rănile-Ți, adânci... Lacrimile, tot mai amare...
Еще ...

Şalul

O haină veche și uzată cât vârsta mea
Îmbrac în grabă
Și peste toate un șal
De mine croșetat cândva
Cu multe noduri strâns legate.
În oglindă să privesc
Nu-i timp, nici vrere nu-i
Sunt riduri pe tâmplă ,
Ascunse sub bor de pălărie largă
Iar buzele îmi sunt nerujate.
Așa cum sunt, sunt o clipă de infinit
O solitară printre mulțime
Și am să plec să caut fericirea
Sau un derdeluș
Pe care alunecă amintirea.

……………………………………………………

Nemulțumit de mine
Și de ținuta mea, cățelul
Companionul zglobiu și  credincios
Mușcă lesa și nu vrea să mi-o dea,
Nu vrea nici să mă-nsoțească..

……………………………………….

Eu singură m-am regăsit
Printre  copii îmbujorați
Din caruselul cu becuri  colorate
Timpul înghețat îmi curge prin vine
Zilele mi le transform în ani
Sub șuvoiul  nopții vârsta se  ascunde.
Zâmbesc și îmi zâmbește
Un copil prin ani fugar
Iar clipa din infinitul din mine
De coaja unui copac se lipește.
Cățelul, șalul mi-l trage
Se joacă zglobiu, credincios
În timp ce amintirea îmi vorbește.

Еще ...

Безымянный

Акустика в ушах, бессмысленные звуки.
Два дня подряд лежу в цепях, теряя твои руки.
Я не знаю как сказать и стоит ли вообще. 
Тебя ведь не вернуть назад...
два дня как не вернуть уже.

Еще ...

colaj//1

ninge liniștit

peste

orașul răsfirat

pe țărmul mării.

 

vocile mamelor-

puțin răgușite,

îndulcesc 

al zăpezilor crivăț.

 

tot mai mulți pescăruși

dau târcoale pe la geamuri înghețate,

așteptând 

firimituri de pâine.

 

adânciți în labirintul cărților,

printre drumuri,  poduri,

și hărți,

copiii caută- la fel ca pescărușii,

un strop de iubire.

 

 

 

 

Еще ...

Fii bun..omule!

Aseară, când eu șofam, pe stradă,

Am văzut printre mașini, o mamă,

O făptură blândă, cu privirea caldă,

Împlorând șoferii, pentru o pomană

 

Copilul, din cârca ei, printre suspine,

Un colind cânta, cu un glas duios,

Se-auzea rostind...să fii bun creștine,

Nu uita, de sus, să privesti și-n jos

 

O lacrimă, am simțit-o, pe obraz,

Cum lunecă usor, spre colțul gurii,

Și-n jos, eu am privit cu mult necaz,

Simțind sudoarea, umplându-mi porii

 

Pe dată m-am trezit, tot inundat,

Și transpirat, cu rău de la ficat,

Când conștient fiind, am meditat,

Cât sunt de sus, și-n jos, nu m-am uitat

 

M-am străduit să văd, că cineva,

Deschide ușa, să ofere un bănuț,

Dar...nu s-a întâmplat, așa ceva,

Realizând, că omenia, s-a ,,pierdut"

 

Atunci, m-am scotocit, prin buzunare,

Poate găsesc ceva mărunt, de dat,

Dar s-a schimbat, lumina-n semafoare,

Și-n trombă, de pe loc, eu am plecat

 

Un gol imens, în mine, am simțit,

Că am rămas, cu mărunțișu-n mână,

Și ca ceilalți șoferi, am devenit,

Un om mărunt, ratând, o faptă bună

 

Și spun..ajută-l pe cel necăjit,

Și fii creștine, om cu bunătate,

De vrei, de oameni, să fii pomenit,

Rostindu-ți, al tău nume, când  tu vei fi...

departe!

Еще ...