Învațămă toamnă
Învață-mă toamnă să nu mai fiu trist
Să nu mai evoc tristețe,
Învață-mă toamnă să fiu fericit
Ca mama fiului ce a obșit,
Învață-mă toamnă cum să nu plâng
Atunci când inima îmi frâng,
Învață-mă toamnă cum să fiu rece
Șă îngheț durerea ce prin suflet îmi trece,
Învață-mă toamnă despre fidelitate
Să nu mai închiriez falsitate,
Învață-mă toamnă cum să trăiesc
Când singur pe mine nu ma iubesc.
Învață-mă toamnă...
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Nomen Nescio
Дата публикации: 9 июля 2024
Просмотры: 370
Стихи из этой категории
CARANTINĂ -lecție bună
Carantină, carantină…
ești ca spinul în grădină
te-aș tăia, dar nu știu cum
deci, te admirăm oricum
chiar dacă nu ai parfum.
Carantină floare rară,
tare aș mai vrea afară.
Că de când ai înflorit
pe-afară n-am mai ieșit
și-un pic și-am încărunțit.
Carantină sac de box
lasă că-ți găsesc detox
și-apoi vezi cum dau în tine
să simți cât este de bine
când stau cu masca pe mine.
Carantină cuib de cuc
lasă că-ți găsim haiduc
care să te pună în cui
colo-n vârful muntelui
să îngheți în bătaia vântului.
Carantină, Carantină,
te rog să nu fii haină
încă te mai rog ceva,
să pot din nou îmbrățișa
pe cei dragi din viața mea.
Carantină, aș vrea discret
să îți spun și un secret
pe toată prezența ta
am avut ce învăța
mai mult să iubesc
pe cei dragi să-i prețuiesc.
Umbrela
Umbrela dacă plouă,
Ajută la ceva ..
De-i soarele puternic,
Prezentă e și ea .
De ești cumva la mare,
Și-a acolo prinde bine,
S-o ai mereu aproape,
Alăturea de tine.
Afară în parc, oriunde..
Umbrela dacă-i mare,
Și atunci e foarte bine.
E alăturea de tine.
Sora ei pălăria,
Desigur că ar vrea,
Să facă ce umbrela,
Acum ne face ea.
Când vântul se pornește,
Și se luptă cu ea,
Umbrela se închide,
Fără a ne apăra.
Ingerul meu
Mi-ai fost precum un înger păzitor
Când eram cu tine uitam de durere
Dar acum simt că mor de-al tău dor
Ți-ai luat zborul fără să-ți iei la revedere
Mi-a fost bine lângă tine, fără tine-mi este rău
Dacă nu te-ntorci la mine, voi fi eu îngerul tău.
Până atunci nu pot decât s-aștept
Nu pot decât ca-n amintiri să te privesc,
Asta poate că pare puțin nedrept
Dar n-am ce face, trebuie s-accept.
Nu pot decât să sper c-ai să te-ntorci la noi.
Dar nu știu dacă mai putem fi amândoi
Ști că la mine-n suflet am doar ploi
Nu vreau să-ți murdărești aripile cu noroi.
Te caut dar mi-e teamă c-am să te găsesc
Te doresc, dar n-am dreptul să te privesc,
Mereu greșesc, deci n-am dreptul să te iubesc
Spune-mi ceva nu mă lăsa să-nebunesc
Tinereţe
Eram frumos cu trupul zvelt,
Cu vânt bătând prin buzunare,
Purtam și soarele în piept,
Iar ochii îmi erau văpaie.
Aveam și zbor, și prăbușiri,
Mușcam din cărni și oase,
Mă-nțelegeam doar din priviri,
Cu toate fetele frumoase.
Cântam în crâșme nopți în șir,
Iar inima-mi urla de bucurie,
Făr-o lețcaie în chimir,
Plăteam cu trupu-a mea simbrie.
Acum îmi bate coasa-n ușă,
Carnea-mi miroase a pământ,
Of tinerețe, scânteie și cenușă,
De ce nu m-ai vârât și în mormânt?
Nebunie
Râvnim adeseori vulcanic
Spre strălucire,laudă,avere
Prizionieri compuși dintr-un produs metalic,
Sevraj stilat sorbim tăcuți plăcere
Poțiune cu efect real
Uităm modestele origini,
Ne cățărăm pe-naltul piedestal
Prețios prilej ne înbucură în inimi
Străbunii ce nu-i mai amintim
Sunt doar tablou umplut de acuarelă
Și totuși datorită lor trăim,
Ei fiind și azi o santinelă
Defilăm acum cu papion la gât
De un alb papal noi îmbrăcăm veșminte,
Extaz dulceag trăim! dar cât?
Căci falsa pace naște doar morminte.
Nepăsare
Sub pielea mea cresc mărăcini,
Se-nfig în carne, curg în ploi,
Și-n gâtul meu, uscat de spini,
Se-neacă strigătul din noi.
Dar moartea-i doar o rugă mută,
Un vânt hoinar prin gând sălciu,
Ce-n trupul frânt nu mai sărută,
Ci zgârie cu chinuri și pustiu.
Și-n negura din ochiul stins,
Un ultim vis se zbate-n van,
De-o noapte albă sunt cuprins,
Pe-un cer de Dumnezeu orfan.
Dar poate, când s-or frânge toate,
Când moartea blând îmi va surâde,
Voi regăsi în alte lumi uitate,
Un loc, să cad, sub sabie de gâde.
CARANTINĂ -lecție bună
Carantină, carantină…
ești ca spinul în grădină
te-aș tăia, dar nu știu cum
deci, te admirăm oricum
chiar dacă nu ai parfum.
Carantină floare rară,
tare aș mai vrea afară.
Că de când ai înflorit
pe-afară n-am mai ieșit
și-un pic și-am încărunțit.
Carantină sac de box
lasă că-ți găsesc detox
și-apoi vezi cum dau în tine
să simți cât este de bine
când stau cu masca pe mine.
Carantină cuib de cuc
lasă că-ți găsim haiduc
care să te pună în cui
colo-n vârful muntelui
să îngheți în bătaia vântului.
Carantină, Carantină,
te rog să nu fii haină
încă te mai rog ceva,
să pot din nou îmbrățișa
pe cei dragi din viața mea.
Carantină, aș vrea discret
să îți spun și un secret
pe toată prezența ta
am avut ce învăța
mai mult să iubesc
pe cei dragi să-i prețuiesc.
Umbrela
Umbrela dacă plouă,
Ajută la ceva ..
De-i soarele puternic,
Prezentă e și ea .
De ești cumva la mare,
Și-a acolo prinde bine,
S-o ai mereu aproape,
Alăturea de tine.
Afară în parc, oriunde..
Umbrela dacă-i mare,
Și atunci e foarte bine.
E alăturea de tine.
Sora ei pălăria,
Desigur că ar vrea,
Să facă ce umbrela,
Acum ne face ea.
Când vântul se pornește,
Și se luptă cu ea,
Umbrela se închide,
Fără a ne apăra.
Ingerul meu
Mi-ai fost precum un înger păzitor
Când eram cu tine uitam de durere
Dar acum simt că mor de-al tău dor
Ți-ai luat zborul fără să-ți iei la revedere
Mi-a fost bine lângă tine, fără tine-mi este rău
Dacă nu te-ntorci la mine, voi fi eu îngerul tău.
Până atunci nu pot decât s-aștept
Nu pot decât ca-n amintiri să te privesc,
Asta poate că pare puțin nedrept
Dar n-am ce face, trebuie s-accept.
Nu pot decât să sper c-ai să te-ntorci la noi.
Dar nu știu dacă mai putem fi amândoi
Ști că la mine-n suflet am doar ploi
Nu vreau să-ți murdărești aripile cu noroi.
Te caut dar mi-e teamă c-am să te găsesc
Te doresc, dar n-am dreptul să te privesc,
Mereu greșesc, deci n-am dreptul să te iubesc
Spune-mi ceva nu mă lăsa să-nebunesc
Tinereţe
Eram frumos cu trupul zvelt,
Cu vânt bătând prin buzunare,
Purtam și soarele în piept,
Iar ochii îmi erau văpaie.
Aveam și zbor, și prăbușiri,
Mușcam din cărni și oase,
Mă-nțelegeam doar din priviri,
Cu toate fetele frumoase.
Cântam în crâșme nopți în șir,
Iar inima-mi urla de bucurie,
Făr-o lețcaie în chimir,
Plăteam cu trupu-a mea simbrie.
Acum îmi bate coasa-n ușă,
Carnea-mi miroase a pământ,
Of tinerețe, scânteie și cenușă,
De ce nu m-ai vârât și în mormânt?
Nebunie
Râvnim adeseori vulcanic
Spre strălucire,laudă,avere
Prizionieri compuși dintr-un produs metalic,
Sevraj stilat sorbim tăcuți plăcere
Poțiune cu efect real
Uităm modestele origini,
Ne cățărăm pe-naltul piedestal
Prețios prilej ne înbucură în inimi
Străbunii ce nu-i mai amintim
Sunt doar tablou umplut de acuarelă
Și totuși datorită lor trăim,
Ei fiind și azi o santinelă
Defilăm acum cu papion la gât
De un alb papal noi îmbrăcăm veșminte,
Extaz dulceag trăim! dar cât?
Căci falsa pace naște doar morminte.
Nepăsare
Sub pielea mea cresc mărăcini,
Se-nfig în carne, curg în ploi,
Și-n gâtul meu, uscat de spini,
Se-neacă strigătul din noi.
Dar moartea-i doar o rugă mută,
Un vânt hoinar prin gând sălciu,
Ce-n trupul frânt nu mai sărută,
Ci zgârie cu chinuri și pustiu.
Și-n negura din ochiul stins,
Un ultim vis se zbate-n van,
De-o noapte albă sunt cuprins,
Pe-un cer de Dumnezeu orfan.
Dar poate, când s-or frânge toate,
Când moartea blând îmi va surâde,
Voi regăsi în alte lumi uitate,
Un loc, să cad, sub sabie de gâde.
Другие стихотворения автора
Dorință
Dac-aș vedea o stea căzând
La miez de noapte doar un gând
Va fi ce v-a întruchipa,
Dorința îmi v-a relata.
Gând ce mereu e către tine,
Gând ce crede în destine,
Dor doar ție îți revine,
Speranța nu expiră-n mine.
Sper căndva te vei întoarce,
Soare îmi vei reîntoarce,
Ce a fost atunci pierdut
Lângă chipul tău tăcut.
(În a șaptea așteptare/ part 3)
Ulima zi cu soare
Zile-n rânduri se stergeau,
Sentimente risipeau,
De cînd chipul tău n-apare
Pe retina mea-n cărare.
N-am scris file în urmare
Emotiv la a ta uitare,
Sufletul în dezolare
În a șaptea așteptare.
Au apus zile senine,
Cândva de armonie pline,
Am ajuns fire străine
Ce nu se cunosc pe sine.
Acum în inimă doar ploaie
Ce-neacă orice vibrare,
Ochii mei nu m-ai văd soare,
Privirea mea în închisoare.
(În a șaptea așteptare/ part 2)
Propti
S-au stins gîndurile Propti
În ale tale semne, șoptii
Și-n tălâmul tău voios
Împestat adînc reproș.
S-au stins temelii senine,
Fost-au amăgite visuri
Și cu aporie aspră
Mergi în timp neîncetată.
Și prin ale tale lacrimi,
Ce râurau necontenite,
Treceau timpuri neuitate
Ce erau cândva iubite.
În a stelelor stafie
Se aud trecând acolea
Ale vânturilor șoptii
S-au stins gândurile Propti.
La prezent
Ploaie ce curge în toamnă
Spală-mi lacrimile de pe obraz,
Ce gândul spre trecut le îndeamnă
Să se strecoare în moment de necaz.
Vânt ce fuge în toamnă
Nu-mi permite în trecut să doresc,
La prezent gândul condamnă,
Doar la el să mă gândesc.
Frunză ce a căzut în toamnă
Spune-mi cum la prezent să trăiesc,
Când în trecut aveam pricină
De mine să mă mândresc.
Suflet distrus în bucăți
Mă distrug în bucăți
Am în nopți judecăți
În suflet ruine
Medicine în buletine.
Mă distrug în bucăți
Am cod poștal plin cu plăți
Pe răboj lista cu vine
Viața în păreri străine.
Mă distrug în bucăți
Am zile – lanțuri de dăți
Răpusă în agonie
Esența pierdută în stafie.
Mă distrug în bucăți
Am exil din societăți
Pe retină lumină nocturnă
Casa în dună.
Peste zări
Am văzut odată-n zare
Un zîmbet nu oarecare,
Dar de ce nu mai apare
În privirea mea el oare.
Un zâmbet ce pătrundea,
Până la suflet srăbătea,
Dar de ce nu mai apare
În sufletul meu el oare.
Un zîmbet ce strălucea,
Până la stele ajungea,
Dar de ce nu mai apare
În vizorul meu el oare.
Un zâmbet ce fermeca,
Fericită te făcea,
Dar de ce nu mai apare
Chipul tău vesel în zare.
Chipul tău era mâhnit,
Sufletul adând izbit,
Zâmbetul nu mai era
Desenat pe buza ta.
Dorință
Dac-aș vedea o stea căzând
La miez de noapte doar un gând
Va fi ce v-a întruchipa,
Dorința îmi v-a relata.
Gând ce mereu e către tine,
Gând ce crede în destine,
Dor doar ție îți revine,
Speranța nu expiră-n mine.
Sper căndva te vei întoarce,
Soare îmi vei reîntoarce,
Ce a fost atunci pierdut
Lângă chipul tău tăcut.
(În a șaptea așteptare/ part 3)
Ulima zi cu soare
Zile-n rânduri se stergeau,
Sentimente risipeau,
De cînd chipul tău n-apare
Pe retina mea-n cărare.
N-am scris file în urmare
Emotiv la a ta uitare,
Sufletul în dezolare
În a șaptea așteptare.
Au apus zile senine,
Cândva de armonie pline,
Am ajuns fire străine
Ce nu se cunosc pe sine.
Acum în inimă doar ploaie
Ce-neacă orice vibrare,
Ochii mei nu m-ai văd soare,
Privirea mea în închisoare.
(În a șaptea așteptare/ part 2)
Propti
S-au stins gîndurile Propti
În ale tale semne, șoptii
Și-n tălâmul tău voios
Împestat adînc reproș.
S-au stins temelii senine,
Fost-au amăgite visuri
Și cu aporie aspră
Mergi în timp neîncetată.
Și prin ale tale lacrimi,
Ce râurau necontenite,
Treceau timpuri neuitate
Ce erau cândva iubite.
În a stelelor stafie
Se aud trecând acolea
Ale vânturilor șoptii
S-au stins gândurile Propti.
La prezent
Ploaie ce curge în toamnă
Spală-mi lacrimile de pe obraz,
Ce gândul spre trecut le îndeamnă
Să se strecoare în moment de necaz.
Vânt ce fuge în toamnă
Nu-mi permite în trecut să doresc,
La prezent gândul condamnă,
Doar la el să mă gândesc.
Frunză ce a căzut în toamnă
Spune-mi cum la prezent să trăiesc,
Când în trecut aveam pricină
De mine să mă mândresc.
Suflet distrus în bucăți
Mă distrug în bucăți
Am în nopți judecăți
În suflet ruine
Medicine în buletine.
Mă distrug în bucăți
Am cod poștal plin cu plăți
Pe răboj lista cu vine
Viața în păreri străine.
Mă distrug în bucăți
Am zile – lanțuri de dăți
Răpusă în agonie
Esența pierdută în stafie.
Mă distrug în bucăți
Am exil din societăți
Pe retină lumină nocturnă
Casa în dună.
Peste zări
Am văzut odată-n zare
Un zîmbet nu oarecare,
Dar de ce nu mai apare
În privirea mea el oare.
Un zâmbet ce pătrundea,
Până la suflet srăbătea,
Dar de ce nu mai apare
În sufletul meu el oare.
Un zîmbet ce strălucea,
Până la stele ajungea,
Dar de ce nu mai apare
În vizorul meu el oare.
Un zâmbet ce fermeca,
Fericită te făcea,
Dar de ce nu mai apare
Chipul tău vesel în zare.
Chipul tău era mâhnit,
Sufletul adând izbit,
Zâmbetul nu mai era
Desenat pe buza ta.