Ai mei...
Ai mei vin de demult, de departe,
Când omul era o icoană,
Nu știau nici o buche de carte,
Dar citeau în suflet și rană.
Ai mei au umblat cu toții desculți,
Pe drumuri cu spini și pietroaie,
De pasul stăteai să le-asculți,
Era șuier de vânt și ropot de ploaie.
Ai mei au muncit cu desaga în spate,
Şi zilnic făceau din orice povară altar,
Aveau brațe tari cu palme mari și crăpate,
Purtau ii și năframe, brâu și pieptar.
Ai mei au luptat în război și răscoale,
Oasele lor se odihnesc pe hotare,
Cu sângele lor România-i mai mare,
Ai mei, sunt în mine și-n ale mele vlăstare.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 31 октября
Просмотры: 21
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: O zi
Поэма: Te caut
(foto) Amintiri păstrate într-o Fotocarte. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi un album foto
Поэма: Florile
Поэма: Corega în franceză
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Поэма: Care dintre ele
Поэма: ,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău