Ai mei...
Ai mei vin de demult, de departe,
Când omul era o icoană,
Nu știau nici o buche de carte,
Dar citeau în suflet și rană.
Ai mei au umblat cu toții desculți,
Pe drumuri cu spini și pietroaie,
De pasul stăteai să le-asculți,
Era șuier de vânt și ropot de ploaie.
Ai mei au muncit cu desaga în spate,
Şi zilnic făceau din orice povară altar,
Aveau brațe tari cu palme mari și crăpate,
Purtau ii și năframe, brâu și pieptar.
Ai mei au luptat în război și răscoale,
Oasele lor se odihnesc pe hotare,
Cu sângele lor România-i mai mare,
Ai mei, sunt în mine și-n ale mele vlăstare.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 31 octombrie
Vizualizări: 53
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Continuare,, Castelul misterios ''
Poem: Legea compensatiei
Citește orice carte vrei la un preț de 20 de lei. Cum funcționează conceptul de „rent a book” în Moldova
Poem: Drumul spre casă
Poem: Propti
Top 5 cărţi mystery&thriller. Recomandări de lectură în această vară
Poem: Ocean pătat
Poem: Întâlnirea cu sine
De la sisteme de luptă autonome la meditaţie. Ce cărţi recomandă Bill Gates, dintre cele pe care le-a citit în 2018