Автор Invata Lucruri Interesante

Итого 0 публикации
Зарегистрирован 14 марта
Случайные публикации :)
Binele din rău se face
Acum persoana e întruchipată
Cu multe măști și-n suflet pată,
Nu știm cui să-i zicem frate
ce ne dă speranță
Și cui dușman pe viață
Dă-m o mână de ajutor cu șarpele la spate
Din cauza greșelilor neuitate.
Prieten, zicem celui care ne-a lăsat
în momentele grele
Și dușman celui
care ne-a ajutat să eșim din ele.
Uităm de faptele bune,
Dar ținem minte trădările nebune,
Luăm în seamă cum e îmbrăcat,
Dar nu și sufletul curat.
Uităm de unde ne pornim,
De cel sărac ne râdem cu zâmbetul pe față,
Lângă el nu ne oprim,
Că e dobitoc uitat de viață
Măcar pe o zi sau două
Să uităm că ne plouă
Și să scoatem masca falsă,
Să râdem cu zâmbetul adevărat
Și cu sufletul curat,
Să prețuim persoana cu care prin greu am trecut,
Să iertăm dușamunl care rău ne-a făcut,
Cu ochii închiși să tragem aer adânc în piept,
Viața să o simțim, măcar, pentru un singur moment
Esenta Sangelui
În speranța infinită, stau și privesc,
Adânc în sufletele devastate,
Cu chin și ură asupra tuturor,
Cu fericirea lor întruchipată,
Râd de haosul mental.
În durerea mea nu mai pot suporta
Perspectiva lor asupra vieții,
Judecată, trădare, neînțelegere.
Cred că sunt un nebun delegat,
Liber printre ei.
Dar dorința mea între chin și ură
E doar iubirea neavută,
Iubirea celor ce m-au făcut,
Iubirea ce-lei care m-a părăsit,
Iubirea oamenilor devastați.
Îmi este dor de clipele frumoase,
Visate în paradisul singurătății,
Lângă prietenul meu veșnic,
Cu chip drăgălaș și afumat,
Afumat de suferința mea.
O vreau pe ea înapoi,
Îi vreau pe ei înapoi,
Nu îmi place ce am ajuns,
Nu îmi place ce am fost,
Doar îmi place ce să fiu.
În agonia haosului meu,
Cu trudă nemuritoare,
Muncind ca să mă nasc
Alături de ei, cu ea.
Dorul meu mă stinge încet,
Culoarea sângelui îmi dă plăcere.
Vino, a mea viață, acum,
Mai târziu va fi prea târziu,
Dispărut, nu voi reveni.
Stau nopţi în şir
Stau nopţi în şir şi tot privesc,
La stelele din univers,
Mă mir, socot şi tot gândesc,
Că totuşi au ceva lumesc.
Şi-a lor lucire învăpăiată,
Ba roşie, ba galbenă lămâi,
Mi-aduce aminte de acea fată,
Pe care am sarutat-o întâi.
Iar forma lor cerească,
Îmi pare că-i leit,
Icoana părintească,
Sub care am trăit.
Şi-a lor cădere de pe cer,
Când lasă-n urmă o pată,
E a mea durere de mai ieri,
Când a plecat şi al meu tată.
Golul din suflet
Golul din suflet nu-l da oricui,
Nu-l umple cu pași ce se pierd în văpui.
E-un loc de tăcere, de dor neștiut,
Ce-n liniștea nopții te cheamă tăcut.
Nu pune în el pe oricine zâmbește,
Căci masca ascunde ce nu-ți folosește.
Alege pe cine te face să crești,
Nu pe cei ce pleacă lăsând doar povești.
Golul e sacru, păstrează-l curat,
Nu-l da celui care te lasă uitat.
Umple-l cu vise și doruri senine,
Cu oameni ce-ți sunt ca o stea pentru tine.
Nu tot ce-i aproape îți e de folos,
Caută-n privire un rost luminos.
Și-atunci vei vedea cum golul din tine
Se naște în iubire ce-ți face doar bine.
UN NOU ÎNCEPUT
Ceasul bate miezul nopții, în zadar eu stau ș-aștept
Pasul să-l înterpți spre mine, să te strâng iarăși la piept!
Ploaia bate lin fereastra și floarea parc-a ofilit,
Nu mai știu ce e cu mine căci fără tine sunt nimic!
Mâna mi-o îndrept spre poza ce-mi veghează al meu somn,
În această noapte tristă n-am putut nici cum s-adorm!
Doar ea încă-mi mai zâmbește și mă-ndeamnă să te sun,
Dar în suflet e durerea ce mă face să amân!
Orele trec în neștire, gânduri multe mă încearcă,
Clipa grea a despărțirii nu o pot lăsa să treacă!
De atunci multe zile parcă au trecut pe lângă mine,
Iar în inimă și-n suflet eu te am numai pe tine!
Soarele bate-n fereastră, floarea pare că-și revine,
Iar eu tot ce simt acuma e legat de-o amintire...
Binele din rău se face
Acum persoana e întruchipată
Cu multe măști și-n suflet pată,
Nu știm cui să-i zicem frate
ce ne dă speranță
Și cui dușman pe viață
Dă-m o mână de ajutor cu șarpele la spate
Din cauza greșelilor neuitate.
Prieten, zicem celui care ne-a lăsat
în momentele grele
Și dușman celui
care ne-a ajutat să eșim din ele.
Uităm de faptele bune,
Dar ținem minte trădările nebune,
Luăm în seamă cum e îmbrăcat,
Dar nu și sufletul curat.
Uităm de unde ne pornim,
De cel sărac ne râdem cu zâmbetul pe față,
Lângă el nu ne oprim,
Că e dobitoc uitat de viață
Măcar pe o zi sau două
Să uităm că ne plouă
Și să scoatem masca falsă,
Să râdem cu zâmbetul adevărat
Și cu sufletul curat,
Să prețuim persoana cu care prin greu am trecut,
Să iertăm dușamunl care rău ne-a făcut,
Cu ochii închiși să tragem aer adânc în piept,
Viața să o simțim, măcar, pentru un singur moment
Esenta Sangelui
În speranța infinită, stau și privesc,
Adânc în sufletele devastate,
Cu chin și ură asupra tuturor,
Cu fericirea lor întruchipată,
Râd de haosul mental.
În durerea mea nu mai pot suporta
Perspectiva lor asupra vieții,
Judecată, trădare, neînțelegere.
Cred că sunt un nebun delegat,
Liber printre ei.
Dar dorința mea între chin și ură
E doar iubirea neavută,
Iubirea celor ce m-au făcut,
Iubirea ce-lei care m-a părăsit,
Iubirea oamenilor devastați.
Îmi este dor de clipele frumoase,
Visate în paradisul singurătății,
Lângă prietenul meu veșnic,
Cu chip drăgălaș și afumat,
Afumat de suferința mea.
O vreau pe ea înapoi,
Îi vreau pe ei înapoi,
Nu îmi place ce am ajuns,
Nu îmi place ce am fost,
Doar îmi place ce să fiu.
În agonia haosului meu,
Cu trudă nemuritoare,
Muncind ca să mă nasc
Alături de ei, cu ea.
Dorul meu mă stinge încet,
Culoarea sângelui îmi dă plăcere.
Vino, a mea viață, acum,
Mai târziu va fi prea târziu,
Dispărut, nu voi reveni.
Stau nopţi în şir
Stau nopţi în şir şi tot privesc,
La stelele din univers,
Mă mir, socot şi tot gândesc,
Că totuşi au ceva lumesc.
Şi-a lor lucire învăpăiată,
Ba roşie, ba galbenă lămâi,
Mi-aduce aminte de acea fată,
Pe care am sarutat-o întâi.
Iar forma lor cerească,
Îmi pare că-i leit,
Icoana părintească,
Sub care am trăit.
Şi-a lor cădere de pe cer,
Când lasă-n urmă o pată,
E a mea durere de mai ieri,
Când a plecat şi al meu tată.
Golul din suflet
Golul din suflet nu-l da oricui,
Nu-l umple cu pași ce se pierd în văpui.
E-un loc de tăcere, de dor neștiut,
Ce-n liniștea nopții te cheamă tăcut.
Nu pune în el pe oricine zâmbește,
Căci masca ascunde ce nu-ți folosește.
Alege pe cine te face să crești,
Nu pe cei ce pleacă lăsând doar povești.
Golul e sacru, păstrează-l curat,
Nu-l da celui care te lasă uitat.
Umple-l cu vise și doruri senine,
Cu oameni ce-ți sunt ca o stea pentru tine.
Nu tot ce-i aproape îți e de folos,
Caută-n privire un rost luminos.
Și-atunci vei vedea cum golul din tine
Se naște în iubire ce-ți face doar bine.
UN NOU ÎNCEPUT
Ceasul bate miezul nopții, în zadar eu stau ș-aștept
Pasul să-l înterpți spre mine, să te strâng iarăși la piept!
Ploaia bate lin fereastra și floarea parc-a ofilit,
Nu mai știu ce e cu mine căci fără tine sunt nimic!
Mâna mi-o îndrept spre poza ce-mi veghează al meu somn,
În această noapte tristă n-am putut nici cum s-adorm!
Doar ea încă-mi mai zâmbește și mă-ndeamnă să te sun,
Dar în suflet e durerea ce mă face să amân!
Orele trec în neștire, gânduri multe mă încearcă,
Clipa grea a despărțirii nu o pot lăsa să treacă!
De atunci multe zile parcă au trecut pe lângă mine,
Iar în inimă și-n suflet eu te am numai pe tine!
Soarele bate-n fereastră, floarea pare că-și revine,
Iar eu tot ce simt acuma e legat de-o amintire...