Primele amintiri! O vinde pe Măriuca
Continuare
Sora mea mai mică, pe care la cutremurul din noembrie 1940, mama o uitase în casă,
a crescut. A împlinit doi ani. Nu știu ce boală avea, că nu se mai scula din pat.S-a zbătut
așa, între viață și moarte, ceva vreme. Părinții mei pierduse cu câțiva ani în urmă doi
copii, un băiat în clasa a 2-a și o fetiță de trei ani. Teama lor cea mare era că va muri .
Ioana și Costică, deși au fost la spitalul din Cahul, atunci Basarabia era a noasrtă, nu au putut
fi salvați, nu mai aveau încredere. Știu că mama a dus-o atunci, pe la toate -doftoresele- din sat,
dar nici-o schimbare. Ca ultima soluție, conform obiceiurilor, trebuia s-o vândă, pe orice: o găină,
un ciur de mălai, un chilogram de brânză, că dacă vine moartea să nu o găsească acasă. Când am
auzit că vor să o vândă pe Măriuca m-a cuprins îngrijorarea.
Trecuse primăvara, oamenii erau ocupați cu munca câmpului. De Măriuca mă ocupam eu.
Mare lucru nu era de făcut, doar vedeam dacă se mai mișcă, o apăram de muște dacă apuca
vreuna să intre în cameră. Era o dupăamează plină de soare. Părinții s-au întors de la câmp.
Mama îngrijorată merge s-o vadă pe Măriuca. Nu mică i-a fost mirarea, când a auzit-o că
bolborăsește ceva mișcând mânuțele ca pentu o îmbrățișare. Bucuria mamei a fost mare când
a înțeles că ea cerea ceva de mâncare...și ce cerea...nimic deosebit sau greu de găsit.
-Spune Măriuca, ce să-ți dea mama?
-Vreau mămăliguță cu zahăr și mămăliguță cu oțet. Mama a rămas nelămurită lângă pat.
-Măriucă, nu vrei tu un ou moale, sau lapte tot cu mămăliguță?
-Nu a spus ea hotărâtă . Mama i-a făcut pe voie, apoi a scos-o afară la aer. Noi toți ne învârteam
în jurul ei bucuroși. Mare a fost surpriza, când am văzut că Măriuca nu mai știa să meargă, deși înainte
de boală umbla ca un titirez.Mai încearcă odată să facă pași, dar cade din nou.Luată de mânuțe a
învățat din nou să meargă.
va continua
Categoria: Proza
Toate poeziile autorului: T.A.D. ![]()
Data postării: 11 ianuarie
Timp de citire: ~4 min.
Vizualizări: 1137
Alte poezii ale autorului
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Yin-Yang
anca_nistor
25 octombrie
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 octombrie
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 octombrie
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 octombrie
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 octombrie
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 octombrie
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 octombrie
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 octombrie
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!
Catastrofa din mine
Monica P
20 octombrie
Profund și frumos,felicitări!!!💌
Un lup printre oi
Irina Alexandra
18 octombrie
Superb!!!