Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 18 decembrie 2024
Vizualizări: 198
Poezii din aceiaşi categorie
Eu cu tine
Tu, pansament ce-mi stă pe piele,
Eu, viciu ce-ți intră la cord.
Vindeci subit rănile mele,
Eu vindec tot ce-i dezacord.
Tu, puls ce-mi stă în circulații,
Eu tot ce ține de artere.
Nu simt nici goluri și nici spații,
Iar tu nu simți pic de durere.
Tu, aer, sentiment și stare,
Eu, amintiri, povești, momente.
Tu îmi ești barcă de salvare,
Eu îți sunt visuri permanente.
Tu îmi ești scut, îmi ești și armă,
Să duc războaie eu cu mine.
Ești viitorul scris în palmă,
Și tot ce-nseamnă ,,bun" și ,,bine".
Eu sunt și îți voi fi mereu,
Impuls ce-ți dă doar stări de bine.
Căci sună prea puțin un ,,eu",
Și prea perfect un ,,eu cu tine".
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
Captiva
Azi, mă retrag în bula mea,
Captivă-n gândurile mele
Care se ceartă furioase între ele,
Îmi iau creionul și-o hârtie,
Prieteni buni, pe veșnicie.
Cuvintele se-aștern
încet,
M-ascund în umbra lor și
încep
În liniște, o lume paralelă
să-mi clădesc.
Mă trec fiori când te zăresc
Zâmbind dintr-o fotografie
Și-n versuri îți șoptesc
Că te iubesc.
CB
Sentimentul
Într-o seară plictisitoare;
Mă gândeam eu, cu ardoare,
Gândindu-mă la tine:)
Mi-am spus...In fine...
Nu pot sa cred...Am înțeles
C-am un vis ales;
Chiar de visam atât de rar -
Totul era arbitrar...
Ai spus visurilor spre mine să se îndrepte,
Să visez mai des succesul de pe trepte...
Și visam deja mai des
Care-i acel sens
Ce era total neinteles
Dar, acum l-am înțeles.
În special te văd de-atunci,
Fiind descris in versuri lungi:
Fiind cel mai dragut
Simpatic, hărnicuț...
Stii...Cred că...da...
Cred că m-a cucerit inima ta:)
Exact aşa cum, prințul din poveste
Din senin se ivește
Pe printesă-o cucerește
Si-i spune c-o iubeste!!
24.02.24
Dragoste pierdută
Alerg prin păpădii
Și mă pierd în melodii
Căutând o cheie să desfac
lacătul inimii mele,
O primăvară foarte călduroasă,
Iar mă apasă
Cum iubirea noastră de azi devine ștearsă
Din cauza minciunilor tale și azi în sufletul meu este ploaie
Mi-ai rănit sufletul
Pentru a ma distruge și mai tare
Minciunile tale ,pentru mine sunt letale
Soare da-mi o raza
Sa-mi topească cubul de gheață
Format de tine
În sufletul meu și azi sunt ruine.
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)
Mai ții minte zilele-n care,
Vânam răsărituri de stele polare?
Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,
Era călăuza picioarelor tale?
Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,
Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.
Noaptea se scade, lumina e goală,
Ca într-o transă chirurgicală –
Sunt umbra din umbră, caut în lună,
Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.
Eu cu tine
Tu, pansament ce-mi stă pe piele,
Eu, viciu ce-ți intră la cord.
Vindeci subit rănile mele,
Eu vindec tot ce-i dezacord.
Tu, puls ce-mi stă în circulații,
Eu tot ce ține de artere.
Nu simt nici goluri și nici spații,
Iar tu nu simți pic de durere.
Tu, aer, sentiment și stare,
Eu, amintiri, povești, momente.
Tu îmi ești barcă de salvare,
Eu îți sunt visuri permanente.
Tu îmi ești scut, îmi ești și armă,
Să duc războaie eu cu mine.
Ești viitorul scris în palmă,
Și tot ce-nseamnă ,,bun" și ,,bine".
Eu sunt și îți voi fi mereu,
Impuls ce-ți dă doar stări de bine.
Căci sună prea puțin un ,,eu",
Și prea perfect un ,,eu cu tine".
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
Captiva
Azi, mă retrag în bula mea,
Captivă-n gândurile mele
Care se ceartă furioase între ele,
Îmi iau creionul și-o hârtie,
Prieteni buni, pe veșnicie.
Cuvintele se-aștern
încet,
M-ascund în umbra lor și
încep
În liniște, o lume paralelă
să-mi clădesc.
Mă trec fiori când te zăresc
Zâmbind dintr-o fotografie
Și-n versuri îți șoptesc
Că te iubesc.
CB
Sentimentul
Într-o seară plictisitoare;
Mă gândeam eu, cu ardoare,
Gândindu-mă la tine:)
Mi-am spus...In fine...
Nu pot sa cred...Am înțeles
C-am un vis ales;
Chiar de visam atât de rar -
Totul era arbitrar...
Ai spus visurilor spre mine să se îndrepte,
Să visez mai des succesul de pe trepte...
Și visam deja mai des
Care-i acel sens
Ce era total neinteles
Dar, acum l-am înțeles.
În special te văd de-atunci,
Fiind descris in versuri lungi:
Fiind cel mai dragut
Simpatic, hărnicuț...
Stii...Cred că...da...
Cred că m-a cucerit inima ta:)
Exact aşa cum, prințul din poveste
Din senin se ivește
Pe printesă-o cucerește
Si-i spune c-o iubeste!!
24.02.24
Dragoste pierdută
Alerg prin păpădii
Și mă pierd în melodii
Căutând o cheie să desfac
lacătul inimii mele,
O primăvară foarte călduroasă,
Iar mă apasă
Cum iubirea noastră de azi devine ștearsă
Din cauza minciunilor tale și azi în sufletul meu este ploaie
Mi-ai rănit sufletul
Pentru a ma distruge și mai tare
Minciunile tale ,pentru mine sunt letale
Soare da-mi o raza
Sa-mi topească cubul de gheață
Format de tine
În sufletul meu și azi sunt ruine.
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)
Mai ții minte zilele-n care,
Vânam răsărituri de stele polare?
Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,
Era călăuza picioarelor tale?
Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,
Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.
Noaptea se scade, lumina e goală,
Ca într-o transă chirurgicală –
Sunt umbra din umbră, caut în lună,
Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.
Alte poezii ale autorului
Baba Dochia !
Hohotește prin ferești
Răi balauri din povești
Prini grădini și prin livezi
Vin urgiile păgâne
Pe frumos să se răzbune .
Urlă ,șuieră,se zbate
Ziua la sfârșit de martie,
Albă trenă lasă în urmă ,
Albii mei se strâng în turmă.
Baba Dochia-i ursuză
Plâng copacii fără frunză ,
Doar gingașii ghiocei
Sub o plapomă de gheață ,
Se trezesc din nou la viață!...
DIALOG CU FIUL MEU -continuare-
În cele din urmă Nelu o cunoaște pe Florentina,dragoste la prima vedere.Se întânleau
la noi acasă; părinții lor nu știau. Florentina ,era ca o ciută speriată ,ochii erau temători.
Însă nici ei ,nu au apucat bătrânețele împreună Doar prietenia mea cu Nelu durează.
Eu i am botezat primul copil ,pe Octavian ,ce-mi poartă numele .
-Pe mine m-a durut mult despărțirea voastră -spune mama...
Cât s-a zbătut Gabi ,căt a muncit ? E u am văzut eram lângă ea.Era ca un titirez dacă
pot spune așa :dimineața ducea copilul la creșă ,ședea zi lumină la tarabă de cele mai
multe ori nemâncată să pună ban pe ban să cumpere mașină ,să meargă după marfă .
Și-a mărit afacerea,,avea mai multe locuri de desfacere cu mai multe vânzătoare a pier-
dut controlul au furat-o fără rușine.Era un om bun câștigase simpatia fetelor ce lucrau la
bancă care o anunțau cănd avea facturi la plată .Înebunită umbla după împrumut.Nu pot
să nu-i dau Cezarului ce al Cezarului și nici să nu -i recunosc meritele .A falimentat a luat
drumul străinătății a muncit pe unde a găsit .S-a orientat ,unde ar putea obține un salar mai
bun și Fata Bibelou așa cum a rrămas pentru mine ,soacra ei ,a condus și conduce și azi ,
mașini -mastodont- :tiruri prin toată Europa .Draga mea Gabriela zică lumea ce o vrea tu ești
un erou al acestori vremuri .
În grrădina din fața casei se lasă înserarea.După ploaia cuminte și caldă ,florile sunt
fericite; iedera împrăștie parfumul ei peste tot.Pe stradă e tăcere, o tăcere ce rănește...
Oamenii stau în case,privesc prin sticla geamurilor peisajul înserării .Suntem cu toți consem-
nați; purtăm mănuși măști, avem voie să ieșim după treburi ,cu ptogram. E pandemie de
COVIT-19 ; stăm în casă și vedem ce se mai întâmplă la televizor: câți s-au molipsit, câți au
murit, câți sunt în covalescență.
Mâine va fi o nouă zi ,vom depăna alte amintiri; pe acestea nu le poate lua nimeni sunt
propietate privată .Ziua e pe sfârșite ,un sfârșit de primăvară.Narura este curată ,aerisită după
ploaie .Spre apus ,pe cerul înalt mai dăinue urme ale norilor în mișcare. Nici o adiere ; totul
pare neclintit .Nu e loc nici pentru un fir de praf,doar frunze, iarbă, flori.Nici gângăniile nu mai
sparg tăcerea ; doar câte un lătrat de câine.Apele scăzute ale Siretului curg anevoie spre
întânlirea cu Dunărea ,ceva mai jos.Urmează să înflorească crinii de mai apoi bujorii,iar zore-
lele care se agață cu disperare pentru a apuca un loc mai bun la soare..Umbrele negre ale
noptii își desfac faldurile tăcerii.La lumina unui bec ,mai răsfoiesc o carte; cartea e hrana
sufletului meu în singurătatea împusă Noaptea se odihnește , dar somnul nu vine.Mai controlez
o dată dacă am tras zăvorul la ușă și dacă geamurile sunt închse Patul mă așteaptă ca un bun
prieten .Dincolo de geam ,beznă;Nici un fir de lumină până va răsări luna ,stăpâna nopții.
șfârșit
FIR DE APĂ SUBȚIREL
Orizontul pare aproape
Împodobit c-un curcubeu,
Dincolo de largul mării
Ține-n brațe un nor greu.
Noru-n valuri se preface,
Mici șiroaie curg la vale,
Temătoare să nu sece
Pân-la mare e lungă cale...
Se strecoară printre stânci
Fir de apă subțirel
Bucuros când întănlește
Alte fire ca și el.
FERICIRE
Soarele-i ascuns în nori
Valuri de parfum în flori,
După ploaia -n miez de noapte,
Mii de flori vorbesc în șoapte.
Zorii bat ușor în geam
Păsării ciripesc în ram
Pale reci trec prin perdele
În răcoarea de afară
Sorb cafeaua mea amară.
Ochii umezi îmi zâmbesc
Fericită că trăiesc.
.
IUBESC
Iubesc adierea,foșnetul și floarea,
Iubesc gingășia,fiorul și zarea
Iubesc văzduhul albastru
Cu cerul senin,
Iubesc învierea,nemurirea...
Prin toate acestea
A-și vrea să rămân
Când ultimul pas îl leg de destin!...
DOAR ATĂT
Nu doresc să am mai mult
Mi-e destul să ies afară
Să mă îmbăt cu primăvară
Să privesc cum iarba crește
Raza soarelui pe creste.
Cum înfloresc trandafirii
Și cum apa în vad se zbate
Iar prin lacul plin de nuferi
În barcă să ăncremenesc...
Doar așa vreau să trăiesc.
Baba Dochia !
Hohotește prin ferești
Răi balauri din povești
Prini grădini și prin livezi
Vin urgiile păgâne
Pe frumos să se răzbune .
Urlă ,șuieră,se zbate
Ziua la sfârșit de martie,
Albă trenă lasă în urmă ,
Albii mei se strâng în turmă.
Baba Dochia-i ursuză
Plâng copacii fără frunză ,
Doar gingașii ghiocei
Sub o plapomă de gheață ,
Se trezesc din nou la viață!...
DIALOG CU FIUL MEU -continuare-
În cele din urmă Nelu o cunoaște pe Florentina,dragoste la prima vedere.Se întânleau
la noi acasă; părinții lor nu știau. Florentina ,era ca o ciută speriată ,ochii erau temători.
Însă nici ei ,nu au apucat bătrânețele împreună Doar prietenia mea cu Nelu durează.
Eu i am botezat primul copil ,pe Octavian ,ce-mi poartă numele .
-Pe mine m-a durut mult despărțirea voastră -spune mama...
Cât s-a zbătut Gabi ,căt a muncit ? E u am văzut eram lângă ea.Era ca un titirez dacă
pot spune așa :dimineața ducea copilul la creșă ,ședea zi lumină la tarabă de cele mai
multe ori nemâncată să pună ban pe ban să cumpere mașină ,să meargă după marfă .
Și-a mărit afacerea,,avea mai multe locuri de desfacere cu mai multe vânzătoare a pier-
dut controlul au furat-o fără rușine.Era un om bun câștigase simpatia fetelor ce lucrau la
bancă care o anunțau cănd avea facturi la plată .Înebunită umbla după împrumut.Nu pot
să nu-i dau Cezarului ce al Cezarului și nici să nu -i recunosc meritele .A falimentat a luat
drumul străinătății a muncit pe unde a găsit .S-a orientat ,unde ar putea obține un salar mai
bun și Fata Bibelou așa cum a rrămas pentru mine ,soacra ei ,a condus și conduce și azi ,
mașini -mastodont- :tiruri prin toată Europa .Draga mea Gabriela zică lumea ce o vrea tu ești
un erou al acestori vremuri .
În grrădina din fața casei se lasă înserarea.După ploaia cuminte și caldă ,florile sunt
fericite; iedera împrăștie parfumul ei peste tot.Pe stradă e tăcere, o tăcere ce rănește...
Oamenii stau în case,privesc prin sticla geamurilor peisajul înserării .Suntem cu toți consem-
nați; purtăm mănuși măști, avem voie să ieșim după treburi ,cu ptogram. E pandemie de
COVIT-19 ; stăm în casă și vedem ce se mai întâmplă la televizor: câți s-au molipsit, câți au
murit, câți sunt în covalescență.
Mâine va fi o nouă zi ,vom depăna alte amintiri; pe acestea nu le poate lua nimeni sunt
propietate privată .Ziua e pe sfârșite ,un sfârșit de primăvară.Narura este curată ,aerisită după
ploaie .Spre apus ,pe cerul înalt mai dăinue urme ale norilor în mișcare. Nici o adiere ; totul
pare neclintit .Nu e loc nici pentru un fir de praf,doar frunze, iarbă, flori.Nici gângăniile nu mai
sparg tăcerea ; doar câte un lătrat de câine.Apele scăzute ale Siretului curg anevoie spre
întânlirea cu Dunărea ,ceva mai jos.Urmează să înflorească crinii de mai apoi bujorii,iar zore-
lele care se agață cu disperare pentru a apuca un loc mai bun la soare..Umbrele negre ale
noptii își desfac faldurile tăcerii.La lumina unui bec ,mai răsfoiesc o carte; cartea e hrana
sufletului meu în singurătatea împusă Noaptea se odihnește , dar somnul nu vine.Mai controlez
o dată dacă am tras zăvorul la ușă și dacă geamurile sunt închse Patul mă așteaptă ca un bun
prieten .Dincolo de geam ,beznă;Nici un fir de lumină până va răsări luna ,stăpâna nopții.
șfârșit
FIR DE APĂ SUBȚIREL
Orizontul pare aproape
Împodobit c-un curcubeu,
Dincolo de largul mării
Ține-n brațe un nor greu.
Noru-n valuri se preface,
Mici șiroaie curg la vale,
Temătoare să nu sece
Pân-la mare e lungă cale...
Se strecoară printre stânci
Fir de apă subțirel
Bucuros când întănlește
Alte fire ca și el.
FERICIRE
Soarele-i ascuns în nori
Valuri de parfum în flori,
După ploaia -n miez de noapte,
Mii de flori vorbesc în șoapte.
Zorii bat ușor în geam
Păsării ciripesc în ram
Pale reci trec prin perdele
În răcoarea de afară
Sorb cafeaua mea amară.
Ochii umezi îmi zâmbesc
Fericită că trăiesc.
.
IUBESC
Iubesc adierea,foșnetul și floarea,
Iubesc gingășia,fiorul și zarea
Iubesc văzduhul albastru
Cu cerul senin,
Iubesc învierea,nemurirea...
Prin toate acestea
A-și vrea să rămân
Când ultimul pas îl leg de destin!...
DOAR ATĂT
Nu doresc să am mai mult
Mi-e destul să ies afară
Să mă îmbăt cu primăvară
Să privesc cum iarba crește
Raza soarelui pe creste.
Cum înfloresc trandafirii
Și cum apa în vad se zbate
Iar prin lacul plin de nuferi
În barcă să ăncremenesc...
Doar așa vreau să trăiesc.