Oasele pe perete
oasele îmi zboară pe perete,
De dor si de plânsete amare,
Nu am puteri să mă ridic, cad iarăși
Sunt tristă mereu, oftez de dor mereu
Ascult singură în camera mea, muzică
Îi las pe toți prietenii,
Mi-i comod singură.
Nisipul din pustiul meu,
Se umple și pustiul devine lumea mea,
În care singură sunt.
Vinovată că sunt singură ?
Nu.
Pur și simplu,
toți s-au dat într-o parte de mine,
Am răspuns cu aceeași monedă.
sufăr e corect,
Dar minciunile ascunse sud adevăr,
Nu pot să le mai ascult,
M-am săturat de ele.
Singură pe mine,
Niciodată n-o să mă mint,
Adevărul meu este adevărat,
Dar a lor este doar o iluzie,
În care nu am timp,
Să cred.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 01.11.2024
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Alina Zamurca
Data postării: 1 noiembrie 2024
Adăugat la favorite: 2
Vizualizări: 183
Poezii din aceiaşi categorie
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
Cercetașa
Parc-aș vrea să-ți spun ceva,
Dar din răsputeri mă abțin
Ca pentru tine, dragostea mea
Să nu se frângă asemeni petalelor de crin.
Și cât de mult mi-ar fi plăcut,
Odată să te fi avut;
Odată să-mi fi fost șoptit un cânt,
Cu al tău dulce sărut blând.
Aș fi dorit, un vis să am,
Să ne fi plimbat sub frunzele prinse de ram;
Lumina feței tale să reflecte în ele
Dorința de tine care astăzi piere.
Vreau sa plec..
Vreau sa plec,
In tristete sa ma-ninec.
Sa ma scape o alinare,
Si o simpla sarutare.
Mi-a fost greu sa plec,
Am incercat sa te-ninteleg.
Si sa-ti caut scuze,
La ale tale muze..
Langa tine mi-a fost bine,
Cu veselie si suspine.
Da' locu' meu nu e aici.
E acolo unde cineva,
Asteapta sa fiu din nou a sa.
Despărțire cu dor
Despărțire cu dor
A fost greu, dar am știut,
Că iubirea-i de trecut,
Chiar de sufletul ce-l port
Încă strigă pentru tot.
Am ales să plec tăcută,
Inima mi-e frântă, mută,
Dar nu pot să-l mai opresc,
Să-l iubesc și să-l rănesc.
Lacrimile-n șoaptă curg,
Amintirile mă smulg,
Dar în pieptul meu rămâne
Doar un dor cu iz de mâine.
L-am iubit, dar ce folos,
Drumul nostru e scurtat,
Eu pe stâncă, el pe valuri,
Două lumi ce s-au uitat.
Am lăsat tot focul stins,
Sub un cer adânc, aprins,
Dar iubirea mea de ieri
Plânge-n taină printre seri.
Pe pânzele albastii🧡
Anestezie totală
Pe pânzele abastrii
Atins de-o petală ...
Trezindu-ne vise ne vii,
Puțin nesigura,
dar totuși lăsată de val ,
Simțindu-ma singura
Fiindu-mi propriul rival....
I-ar eu fiind a ta , îmbrăcată în stofa moale
Aștept pentru a asculta
Vorbele tale goale,
Îmi atingi inima de cristal și o transformi în scrum,
Ai scos-o din metal
Și ai bagat-o în fum.
Vocea ta mereu îmi da fior...
Aparent sunt rece ,
Dar sufletul arde de dor....
Ma faci sa simt căldură
Sentimente ce nu au egal,
Ca apoi sa ma lovesc cu putere
De un iceberg infernal...
Știu ca sunt o opțiune ,
Nimic special pentru tine...
Știu ca sunt ideal de iubit o noapte
Dar as fi preferat sa ma iubești prin fapte....
Cu cât pun suflet
Cu cât te iubesc ,
Trupul încet ,încet
Mi-l dezgolesc....
Ești ispita , obsesie
Ceva ireal pentru mine
M-as topi ca un fulg
Atigandu-ma de tine...
Pe așternut flori de iasomie...
Și gânduri o mie...
Oare?
Este tarziu,s-a intunecat,
A mai trecut inca o zi.
Si ma gandesc neincetat,
Oare cand tu o sa mai vii?
Sunt singur, trist si ganditor,
Oare cand te-oi revedea
Si timpul e nepasator,
Se scurge lent,iubirea mea.
Vreau sa te ating,
Sa-ti simt corpul tau divin
Vreau durerea sa o inving,
Sa incetez ca sa suspin.
Incerc s-adorm,e in zadar,
De dorul tau innebunesc
Visez ca o sa te vad iar,
Oare-as putea,
Mai mult de atat sa te iubesc?
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
Cercetașa
Parc-aș vrea să-ți spun ceva,
Dar din răsputeri mă abțin
Ca pentru tine, dragostea mea
Să nu se frângă asemeni petalelor de crin.
Și cât de mult mi-ar fi plăcut,
Odată să te fi avut;
Odată să-mi fi fost șoptit un cânt,
Cu al tău dulce sărut blând.
Aș fi dorit, un vis să am,
Să ne fi plimbat sub frunzele prinse de ram;
Lumina feței tale să reflecte în ele
Dorința de tine care astăzi piere.
Vreau sa plec..
Vreau sa plec,
In tristete sa ma-ninec.
Sa ma scape o alinare,
Si o simpla sarutare.
Mi-a fost greu sa plec,
Am incercat sa te-ninteleg.
Si sa-ti caut scuze,
La ale tale muze..
Langa tine mi-a fost bine,
Cu veselie si suspine.
Da' locu' meu nu e aici.
E acolo unde cineva,
Asteapta sa fiu din nou a sa.
Despărțire cu dor
Despărțire cu dor
A fost greu, dar am știut,
Că iubirea-i de trecut,
Chiar de sufletul ce-l port
Încă strigă pentru tot.
Am ales să plec tăcută,
Inima mi-e frântă, mută,
Dar nu pot să-l mai opresc,
Să-l iubesc și să-l rănesc.
Lacrimile-n șoaptă curg,
Amintirile mă smulg,
Dar în pieptul meu rămâne
Doar un dor cu iz de mâine.
L-am iubit, dar ce folos,
Drumul nostru e scurtat,
Eu pe stâncă, el pe valuri,
Două lumi ce s-au uitat.
Am lăsat tot focul stins,
Sub un cer adânc, aprins,
Dar iubirea mea de ieri
Plânge-n taină printre seri.
Pe pânzele albastii🧡
Anestezie totală
Pe pânzele abastrii
Atins de-o petală ...
Trezindu-ne vise ne vii,
Puțin nesigura,
dar totuși lăsată de val ,
Simțindu-ma singura
Fiindu-mi propriul rival....
I-ar eu fiind a ta , îmbrăcată în stofa moale
Aștept pentru a asculta
Vorbele tale goale,
Îmi atingi inima de cristal și o transformi în scrum,
Ai scos-o din metal
Și ai bagat-o în fum.
Vocea ta mereu îmi da fior...
Aparent sunt rece ,
Dar sufletul arde de dor....
Ma faci sa simt căldură
Sentimente ce nu au egal,
Ca apoi sa ma lovesc cu putere
De un iceberg infernal...
Știu ca sunt o opțiune ,
Nimic special pentru tine...
Știu ca sunt ideal de iubit o noapte
Dar as fi preferat sa ma iubești prin fapte....
Cu cât pun suflet
Cu cât te iubesc ,
Trupul încet ,încet
Mi-l dezgolesc....
Ești ispita , obsesie
Ceva ireal pentru mine
M-as topi ca un fulg
Atigandu-ma de tine...
Pe așternut flori de iasomie...
Și gânduri o mie...
Oare?
Este tarziu,s-a intunecat,
A mai trecut inca o zi.
Si ma gandesc neincetat,
Oare cand tu o sa mai vii?
Sunt singur, trist si ganditor,
Oare cand te-oi revedea
Si timpul e nepasator,
Se scurge lent,iubirea mea.
Vreau sa te ating,
Sa-ti simt corpul tau divin
Vreau durerea sa o inving,
Sa incetez ca sa suspin.
Incerc s-adorm,e in zadar,
De dorul tau innebunesc
Visez ca o sa te vad iar,
Oare-as putea,
Mai mult de atat sa te iubesc?
Alte poezii ale autorului
Pentru Dumnezeu
S-ar părea că cer prea mult,
Și Dumnezeu nu mă aude,
Și îmi dă puțin.
Însăși, sunt mulțumită de ceia ce am,
Nu am nevoie de mai mult,
Doresc , doar un lucru să se împlinească,
Să fie sănătoși părinții, fratele meu să crească mare,
Să-i văd mereu alături de mine pe cei dragi.
Pe prietena mea scumpă, să o privesc cu mândrie.
Sunt mândră pentru ceia ce am,
Îți sunt recunoscătoare, Dumnezeu!
Îți spun astăzi mulțumesc,
Ca mâine, să nu fie prea târziu.
Doamne îți mulțumesc încă odată,
Pentru ceia ce am.
Îți spun mulțumesc!
Pentru zile oferite,nopți oferite,
Tot,pentru tot mulțumesc!
Pentru soare astru,roșu dis-de-dimineață,
Pentru nouri și cer albastru aprins!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Iubirea este o psihologie
Iubim persoana
Pe care nu ne iubește,
Ne întâlnim cu cea ce nu o iubim,
Dar ea pe noi ne iubește.
Ne despărțim pentru că nu iubim,
Stricăm inima persoanei,
Ce ne-a iubit pe noi.
Rămânem singuri, trăim în singurătate
Suferim mult,
Multe persoane plec pe drumul cel rău,
Și încep a bea alcool.
Dispare speranța
Că iubirea există,
Și omul își închide inima sa,
Nu lasă pe nimeni să-l iubească.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
Răspunsul soarelui
Soare
te ascunzi sub nori.
Unde pleci ?
El îmi zice
-Plec să mor.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 16.11.2024
Prima poezie
Și iarăși mă întorc la prima mea poezie,
pe care o citesc de mii de ori,
că-mi place,e frumoasă,
bine scrisă, găsesc un alt sens,o nouă temă,
citind-o din nou și iarăși.
Mintea, gândul și cuvintele,
îmi erau altele, pentru că totuși prima poezie.
acum,singur că s-a schimbat ceva în poeziile mele,
au devenit mai altele, le compun puțin în alt mod.
dar totuși,din cele preferate îmi rămâne,
prima mea poezie.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 18.10.2024
Tristețea mea
Muzica îmi cântă în căști,
Ochii îmi par triști,
Liniștea curge în plânsetul meu rău,
Lumea merge și nu stă pe un loc,
Am multe gânduri
Și toate-s diferite.
Dar...
Luna bate-n geam
Și de a câta oară eu nu ies?
Cred că ei,
Parcă îi este milă de mine.
Lui nu i-a fost milă, deloc
A uitat de mine, de parcă
Nu am existat măcar odată.
Autor Zamurca Alina
Poezia compusă pe 26.12.2025
Pentru Dumnezeu
S-ar părea că cer prea mult,
Și Dumnezeu nu mă aude,
Și îmi dă puțin.
Însăși, sunt mulțumită de ceia ce am,
Nu am nevoie de mai mult,
Doresc , doar un lucru să se împlinească,
Să fie sănătoși părinții, fratele meu să crească mare,
Să-i văd mereu alături de mine pe cei dragi.
Pe prietena mea scumpă, să o privesc cu mândrie.
Sunt mândră pentru ceia ce am,
Îți sunt recunoscătoare, Dumnezeu!
Îți spun astăzi mulțumesc,
Ca mâine, să nu fie prea târziu.
Doamne îți mulțumesc încă odată,
Pentru ceia ce am.
Îți spun mulțumesc!
Pentru zile oferite,nopți oferite,
Tot,pentru tot mulțumesc!
Pentru soare astru,roșu dis-de-dimineață,
Pentru nouri și cer albastru aprins!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Iubirea este o psihologie
Iubim persoana
Pe care nu ne iubește,
Ne întâlnim cu cea ce nu o iubim,
Dar ea pe noi ne iubește.
Ne despărțim pentru că nu iubim,
Stricăm inima persoanei,
Ce ne-a iubit pe noi.
Rămânem singuri, trăim în singurătate
Suferim mult,
Multe persoane plec pe drumul cel rău,
Și încep a bea alcool.
Dispare speranța
Că iubirea există,
Și omul își închide inima sa,
Nu lasă pe nimeni să-l iubească.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
Răspunsul soarelui
Soare
te ascunzi sub nori.
Unde pleci ?
El îmi zice
-Plec să mor.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 16.11.2024
Prima poezie
Și iarăși mă întorc la prima mea poezie,
pe care o citesc de mii de ori,
că-mi place,e frumoasă,
bine scrisă, găsesc un alt sens,o nouă temă,
citind-o din nou și iarăși.
Mintea, gândul și cuvintele,
îmi erau altele, pentru că totuși prima poezie.
acum,singur că s-a schimbat ceva în poeziile mele,
au devenit mai altele, le compun puțin în alt mod.
dar totuși,din cele preferate îmi rămâne,
prima mea poezie.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 18.10.2024
Tristețea mea
Muzica îmi cântă în căști,
Ochii îmi par triști,
Liniștea curge în plânsetul meu rău,
Lumea merge și nu stă pe un loc,
Am multe gânduri
Și toate-s diferite.
Dar...
Luna bate-n geam
Și de a câta oară eu nu ies?
Cred că ei,
Parcă îi este milă de mine.
Lui nu i-a fost milă, deloc
A uitat de mine, de parcă
Nu am existat măcar odată.
Autor Zamurca Alina
Poezia compusă pe 26.12.2025