Nostalgice impresii

S-a mai uscat o floare în buchet

Fără lumină ofilindu-se blazată

Soarele-și plimbă toate razele-n secret

Rămâne umbra să o mângâie plecată

 

Lipsește stea pe cerul timpului prezent

Doar luna palidă sclipește în zăpadă

Exagerează iarna nopților fervent

Nu-i primăvara dimineților în iarbă

 

Privirea caută pământ inexistent

Lucește-n zare amăgirea-ntunecată

Nostalgic gândul se hrănește dependent

Cu amintiri dintr-o comoară încuiată

 

Alunecând zborul prin nori indiferent

Se frânge aripa în ceața complicată

Senin de zâmbete absente permanent

Căderi de ploi lovesc în rana despicată

 

Plutește astăzi rătăcindu-se-n moment

Ziua se clatină mișcându-se legată

Confuz e mâine iscălindu-se incert

În transparență-i amintirea imprimată


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Silvian Costin poezii.online Nostalgice impresii

Data postării: 19 iunie

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 593

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Dezertor

În setea nopților pustii mă rătăcesc

Aleargă visele plutind dezinformate

Lipsind prezențele vitale-nebunesc

Sunt dezertor refugiat din realitate

 

Spre dimineață doar tăcerile vorbesc

Liniștea curge înecând șoaptele toate

Cuvinte magice în pagini strălucesc

Au dezertat sedimentându-se frustrate

 

Plec în absență căutând să mă găsesc

Prezența umblă despletită jumătate

Umbrele zilelor desculțe hoinăresc

Gândul pierdut în amintiri controversate

 

Fără de urmă pașii mei te însoțesc

Impare calcă levitând dezorientate

Acasă drumul de-aș putea să-l regăsesc

Toate cărările mă plimbă derutate

 

Secunda bate efemerul omenesc

Haosul crește alungându-mă spre noapte

Rostogolit către apus mă veștejesc

Lasând în urmă toate visele-nodate

 

La fel ca luna doar în soare strălucesc

Dorul mă frânge respirând absurditate

Am dezertat în aiuritul ,te iubesc’

Degeaba sunt dacă exist în altă parte

Mai mult...

Ascultă

Oprește lumea dimprejur, suflet ascultă

Închide-afară orice gând, frică alungă

Sub un cireș închide ochii și ascultă

S-auzi sămânța din pământ rodind cum urcă

 

Ascultă frunzele crescând, timpul cum umblă

Ascultă valu-mpins de vânt, greieri-n luncă

Ascultă ploile curgând, râul din umbră

Gândul chemându-te plângând, omul ascultă

 

Planeta-i ruptă-n bun și rău, urlând se-ncruntă

Lumea-ntre zei se-mparte-n tabere, se-nfruntă

Lasă-i pe toți și-ascultă-mi dragostea cum cântă

Numai iubirea va putea să șteargă umbră

 

Ascultă-mi inima și zi-mi de vrei să tacă

Te-ascunzi fugind crezând că timpul o să șteargă

Dragostea nu se va opri nicicând să bată

Te va-nsoți până ce timpul o să ardă

Mai mult...

Zbor sihastru

Prin ciobul  pustnicei fereastre umblă timp

De mână zboară cu tăcerile din noapte

O stea clipește undeva spre infinit

Jos întunericul domnește peste toate

 

Scaunul  șade lângă masă plictisit

În pat e liniștea furtunilor uscate

Nu doarme nimeni așteptând un răsărit

Absența caută pierdută jumătate

 

Ziua se crapă în culori de asfințit

În transparență calcă umbrele blazate

Sedimentând un început către sfârșit

Zboară plutind fără portanță-n realitate

 

Pictează ceața anotimpul veștejit

Frunzele cad peste scrisori imaculate

Gândul șoptește tipărind adăpostit

Așteaptă buzele să tremure furate

 

Când primăvara încolțește ascuțit

Florile cresc nesăbuite pe sub pleoape

Se-nalță șubred printre vise celuit

Bătăi de inimă rimând desperecheate

Mai mult...

Tu ești aceea

Tu ești scânteia ce aprinde infinit

În ochii tăi sclipește dulce primăvară

Seducător stelele tale m-au vrăjit

Aprins e focul de lumina ta solară

 

Tu ești aceea și mi-e dorul încolțit

Crește visând șoaptele nopților de vară

Uimit e soarele căzut în asfințit

E dimineață când privirea ta mă chiamă

 

Tu ești povestea de-nceput fără sfârșit

Tu ești răspunsul la-ntrebarea cardinală

Mă rătăcesc fără de tine risipit

Nici că mai simt durerea timpului ce zboară

 

Eu sunt trecut vibrând pe strune răscolit

Nu ești aici s-auzi din suflet o vioară

Fără un sens caut destinul rătăcit

Tristețea crește posedând irațională

Mai mult...

Prezențele-n absență

Trecut-au zile fără urmă ca un fum

Singurătatea risipindu-le uitate

Absența caută prezențele nocturn

Călătorind printre făpturile abstracte

 

În vise umblă transparențe de parfum

Iluzii oarbe celuind imaculate

Splendide zâmbete mă scutură nebun

Exuberant sufletul tremură în noapte

 

Pe cer o stea mă urmărește dintr-un turn

Lumini vopsite strălucind falsificate

Aruncă razele-mbrăcate la costum

Gătite umbre hoinărind întunecate

 

Spre dimineață urcă soarele imun

Trezește ochii din poveștile-ncurcate

Privirea umblă în absență pe un drum

Călcând desculță între vis și realitate

 

Orele trec îngrămădindu-se postum

Mătură timpul amintirile uzate

Fără prezență existența-i oarecum

Într-o absență ascunzându-se de toate

Mai mult...

Din cauză de suflet

Din cauză de suflet mă scufund

Tot mai adânc, încet desprins de realitate

Mă-neacă dragostea ce-n inimă ascund

Tras pân’ la fund de o speranță și un poate

 

Din cauză de suflet totu-i strâmb

Departe caut să-l aduc cât mai aproape

Cărarea-mi umblă amețită spre amurg

Orbind  din cauză de suflet se abate

 

Din cauză de suflet nu m-ajung

Caut pământ cu rădăcinile-mi uscate

Pierind din mine frunza verde nu mai sunt

 S-au veștejit lipsindu-mi zâmbetele toate

 

Din cauză de suflet am să curg

Topit de dor lacrima fuge-n ploi sărate

Neauzite râuri varsă din cuvânt

O marea tristă de tăceri adânc săpate

 

Ajung din cauză de suflet absentând

Uitând prezentul în trecut mâine-i un poate

Să mai respir am să mai pot aer visând

Vibrând pe buzele ce tremură cu șoapte

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Ce vrei să-ți spun

 

Ce vrei să-ți spun când toate s-au cam spus,

Când vorbele ce-au trebuit să zboare s-au topit demul?

Crezi tu că dragostea ne moare,

De voluptatea trupului adoarme?

Sau poate o iubire adevărată să dispară,

Și să transforme bucuria noastră în blestemată dramă?

E dragostea ascunsă în sterpele plăceri,

Este iubirea și amorul fum,iluzii și scorneli?

Cum vrei să-ți spun că te iubesc etern,

Prin spirit sau plăceri?

Ce vrei să-mi ceri când te sărut,

Eu fiind pierdut în ființa ta demult?

Știi bine că îți aparțin ca liber al iubirii prizonier,

Prefer să mor decât să-ți pierd iubirea și infinitul tău mister!

(12 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Timpul, o, da! Timpul!

Din picături de vise, sufletu-și croiește
Lacrimi ce îți taie răsuflarea-n piept
Se adună norii-n câmpul de narcise,
E cam întuneric, oare ce aștept?

Sus pe o colină, soarele se luptă,
Caută o breșă-n cerul greu de fier,
Se va mai deschide, ușa aia ruptă?
Mai exista șansă? Oare să mai sper?

Dinspre ceas răzbate zgomotul de arcuri -
Timpul ce se luptă cu un mecanism.
Nimenea nu  poate, nici chiar peste veacuri
Ca să îl oprească,… e un paseism!


Norii nu-s pe viață, ușa nu-i doar una,
Soarele răsare, totul e frumos,
Ceru-i plin de stele, apare și luna,
Timpul? O, da!...Timpul nu-i mărinimos.

Mai mult...

Pahar turnat în vânt

Într-o zi ai să-ți amintești de-a ta licoare,

Cum ai turnat-o în pahare sub sfânt jurământ...

Promisă mie-n taină, pe cuvânt de onoare,

Că-mi va fi alături mereu pe acest pământ.

........................................................

Într-o zi ai să-ți amintești, când eu nu voi mai scrie,

Când am să încetez să plâng pe foi cu versuri.

Într-o zi ai să-ți amintești, când n-am să mai caut pace-n poezie,

Când nu voi mai inventa motive și demersuri.

 

Într-o zi ai să-ți amintești, printr-o minune providențială...

Când am să-mi uit durerea, când voi fi fericită

Într-o zi ai să-ți amintești, când voi fi bine, fără vreo îndoială,

... Când n-ai să mă mai vezi "nebună" și pierdută.

 

Într-o zi ai să-ți amintești de nopțile cu lună,

Când tăcerea dintre noi vorbea mai mult ca un ecou.

Ai să cauți în zadar o mână strânsă-n mână,

Și-ai să vrei să ne zidim din amintiri din nou.

 

Într-o zi o să-ți amintești... de ploile de vară,

Cum stăteai cu geamul larg deschis spre cer

Lucrai tăcut la masă în liniștea de seară,

Și-mi povesteai prin mesaje ce pace, ce mister!...

 

Într-o zi ai să-ți amintești de mine cu gândul și cu fapta,

Atunci când niciun răvaș nu vei mai primi.

Într-o zi ai să-ți amintești, că te-am dorit ca nimeni alta,

Într-o zi ai să-ți amintești, de mine, când eu nu voi mai fi...

......................................................

Într-o zi ai să-ți amintești de-a ta licoare,

Când vei turna în vânt paharul tău cel sfânt.

De femeia ce-ai crezut-o nebună odinioară,

Și... n-ai să mai ai cui, să-i ții un jurământ!

 

 

 

 

Mai mult...

Tu

Dar cine te-ar putea numi
altfel decât te-am numit eu?

Tu ?

cuvântul în care
mi-am pus toate tăcerile.

Eu te scriu.
Te știu.
Te am
cum are noaptea o stea
pe care n-o poate atinge.

Și dacă într-o zi
n-ai să mai fii a mea,

am să rămân eu
al numelui tău.

Până când și alte ceruri
o să creadă
că tu
ai fost numele meu.

@iamblufi

Mai mult...

Nu te-am rugat 2

nu te-am rugat să-mi fii erou,

nici stea pe cer sau răsărit.

dar să mă strigi, măcar cu dor,

te intrebi vreo dată… ai greșit?

Mai mult...

Erotism

 

Crezi tu că cei ce spun iubirii consumabil,

Cei care-n nebunia lor

Purtați de valul creat ca un tsunami în chip misterios

Fie ca recompensă sau mai degrabă aprigă pedeapsă

Ce-s încercați de propriile plăceri

Și duși in larg trezindu-se în disperata singurătate,

Cer umiliți salvarea unui Dumnezeu inexistent,absent sau surd sau cine știe cum arată....

Iar eu cel ce îți scrie sonete de amor și-ți pune întrebări ce-s din hârtie creponată,

Vrând să-ți sărute gingasele-ți degete de la picioare,

Ori coapsele,sânii și tot ce ai ca zestre

Și-s bine ferecate și păstrate sacru,

Nici tu neștiind cui să oferi atâtea nestemate,

Doar zeii olimpieni putând să-ți afle viitorul,

Sau poate niciodată nici aceștia,

Fie el Zeus ori Jupiter...

Doar le ascunzi ca un tezaur!

Atâta voluptate dar și frumusețe irosită;

De ce-ai ales singuratatea preafrumoaso...?

Cerșesc amorul tău precum un sclav umil din Roma veche,

Îți vreau parfumul trupului,

Și respirația să-ți gust..!

Ești tu o ființă omenească ce vrea să fie pururea iubită?

Ori ești o simplă stâncă rătăcită

Ce lasă valurile mării s-o sărute,

Să stea cuprinsă veșnic in tăcere,

Precum mormintele ce sunt lipsite de viață ori înviere ..

Nu ești tu pentru mine erotismul însuși,

Nu are dragostea așa ceva?

Nu suntem noi însăși iubirea ce trupurile le subjugă?

Nu-i dragostea chiar nebunia ce-și cere partea,

E tragedia amorul comediei,

De ce nu vrei sa-mi spui care e taina ta?

(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍