Mâine...
Când privesc la lună și la stele
Simt că mă cufund în ele
Visele-mi dispar...
Rămânând privind spre cer,
Dar tu tot nu ești lângă mine.
Și mai trece încă o zi
Noaptea vine, dar fără tine...
Totuși, continu-i să sper,
Că mâine, vei fi lângă mine!
Azi doar stelele-mi mai vorbesc,
Căci oamenii sunt doar pe interes.
Dar mâine, când vei fi lângă mine,
Totul va fi perfect.
Visele noastre se vor unii
Și spre stele vom pleca
Să căutăm al nostru ideal.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Monica-Gabriela Mare
Data postării: 30 decembrie 2022
Vizualizări: 823
Poezii din aceiaşi categorie
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Firul iubirii
A fost odată ca niciodată,
O prea frumoasă fată.
A poposit un ceas,
Si de timp a tras.
Si o răsuflare a simțit,
Tihnit, a poposit.
Doi ochi de sticla l-au privit.
Alți doi, vii, s-au întâlnit.
S-au conectat si s-au iubit.
Totu' a fost nemărginit.
Si a fost un fir ce i-a legat,
Dar ei s-au îndepărtat.
Anii trec dar nu se uita.
Ochi căprui de sticla cruntă,
Ochii verzi au așteptat,
De iubire au suspinat.
Intr-o zi s-au întâlnit,
Iar firul s-a întărit
Când privirea lor a luat amploare,
Parca soarele răsare.
Doar ritmul inimii se aude,
Chiar daca in camera e ca la târg.
Si departe el pătrunde,
Răsfrângeri roșii de amurg.
O iubire așa de rara, ce nu poate rosti,
O iubire ca in povesti.
Ca de n-ar fi,
Nu s-ar mai povesti
Thunder of love
The river of light unites the ocean of sky,
The wind of the thunder is taking us high.
Nature stands grand in its timeless embrace,
As love in our hearts defies time and space.
As drops of souls rise up pouring down love,
Our braveness gets loose in large wings of dove,
Capturing moments within, they grow like a river,
We cherish each heartbeat in rhythm of fever.
The meaning of each drop is sketched by the storm,
Pouring warmth to the earth, in layers that form.
Embracing the now, as rivers overflow,
Like a heart that beats steady, with love’s gentle flow.
In flashes of desire, we find beauty’s grace,
In the bricks of our lives, we seek higher space.
Love’s meanings ignite like an eternal flame,
No matter our past, we’re never the same.
Embracing the clouds that paint the night sky,
We live in nature’s love, where our spirits can fly.
We long for the waters that travel along,
As storms brew our homes, where we truly belong.
A dance of the heavens, where shadows entwine,
Thunder rumbles loudly, a deep, sacred sign.
Moments in life echo the mystic of rain,
In the heart of the tempest, we find our refrain.
For a moment in time feels like thousands of years,
Likewise night stands still, while the silence appears.
A vivid ocean of clouds, a vast, swirling sea,
Holds our fears and strengths that together set free.
As we stand in the storm, with our spirits aligned,
We embrace the wild chaos, our hearts intertwined.
Amidst the tempest, love shines as our guide,
Nature’s beauty and chaos teach us to abide.
Each raindrop whispers, each thunderclap calls,
We're part of the greater whole, as the universe sprawls.
In this connection, we find strength to rise,
With emotions that soar, reaching for the skies.
With brothers and sisters the rivers converge,
Melting the skies, as they rise and surge.
Saluting with love that humbles the dark,
We see the light, at night in each vibrant spark.
Let us celebrate life in its intricate dance,
For in every fleeting moment, we find our chance.
Dragoste pierdută
Alerg prin păpădii
Și mă pierd în melodii
Căutând o cheie să desfac
lacătul inimii mele,
O primăvară foarte călduroasă,
Iar mă apasă
Cum iubirea noastră de azi devine ștearsă
Din cauza minciunilor tale și azi în sufletul meu este ploaie
Mi-ai rănit sufletul
Pentru a ma distruge și mai tare
Minciunile tale ,pentru mine sunt letale
Soare da-mi o raza
Sa-mi topească cubul de gheață
Format de tine
În sufletul meu și azi sunt ruine.
De ce nu vii...?
Îmi cântă doru-n depărtare,
Din codri verzi, de pe poteci,
Și-un murmur rece de izvoare,
Îmi spune întruna c-ai să pleci.
Din praf și umbre nasc stihii,
Și plânge struna de vioară,
Și-aș vrea arcușul ei să fii,
Dar încă nu e primăvară...
Plângând ascult numai tăcerea,
Și-mi pare a fi un lung festin,
Încerc să-ngrop sub ploi durerea,
Dar într-o clipă nor devin.
Apoi opresc, să uit de toate,
Să-mbrac uitarea-n trup divin,
Căci viața-i duhul ce se zbate,
În carnea unui lut străin...
Și mă îndrept spre zări absente,
Spre visul care nu-i al meu,
Mișcările îmi sunt inexistente,
Și umbra-mi e, dar nu sunt eu.
Și totuși, tremurând sub stele,
Mă-nalț din norii mei târzii,
Și strig cu fața-ntre zăbrele,
De ce nu vii, de ce nu vii?
VIS (NE) STINS
Și parcă aseară vinul tău,
Curgea în picături pe gâtul meu
in brațe mă strângeai ușor
Și... am simţit din nou acel fior.
Râsu-ți amețitor îl auzeam în vis
De ale tale brate cu drag m-am prins,
Pe gât cu buzele usor m-ai atins.
Ce trist..un vis ce-n zori s-a stins.
Un vis de-o noapte am avut
Și-n urma lui o lacrimă mi-a căzut
Căci ești ca o himeră dintr-o altă lume
Și rece, nepăsător, distant te porți cu mine.
Și-mi las dorul și visul să curgă-n poezie
O poveste ce-a fost odată să scrie
Un final ce a fi schimbat nu se mai poate
Decât în gânduri scrise intr-o carte.
P.S
Off, babe ce dor de-un vin îmi e...
Și cât de mult să știu, aş vrea,
De-ai fi păstrat si pentru mine
Ceva bun din crama ta, pentru cândva..
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Firul iubirii
A fost odată ca niciodată,
O prea frumoasă fată.
A poposit un ceas,
Si de timp a tras.
Si o răsuflare a simțit,
Tihnit, a poposit.
Doi ochi de sticla l-au privit.
Alți doi, vii, s-au întâlnit.
S-au conectat si s-au iubit.
Totu' a fost nemărginit.
Si a fost un fir ce i-a legat,
Dar ei s-au îndepărtat.
Anii trec dar nu se uita.
Ochi căprui de sticla cruntă,
Ochii verzi au așteptat,
De iubire au suspinat.
Intr-o zi s-au întâlnit,
Iar firul s-a întărit
Când privirea lor a luat amploare,
Parca soarele răsare.
Doar ritmul inimii se aude,
Chiar daca in camera e ca la târg.
Si departe el pătrunde,
Răsfrângeri roșii de amurg.
O iubire așa de rara, ce nu poate rosti,
O iubire ca in povesti.
Ca de n-ar fi,
Nu s-ar mai povesti
Thunder of love
The river of light unites the ocean of sky,
The wind of the thunder is taking us high.
Nature stands grand in its timeless embrace,
As love in our hearts defies time and space.
As drops of souls rise up pouring down love,
Our braveness gets loose in large wings of dove,
Capturing moments within, they grow like a river,
We cherish each heartbeat in rhythm of fever.
The meaning of each drop is sketched by the storm,
Pouring warmth to the earth, in layers that form.
Embracing the now, as rivers overflow,
Like a heart that beats steady, with love’s gentle flow.
In flashes of desire, we find beauty’s grace,
In the bricks of our lives, we seek higher space.
Love’s meanings ignite like an eternal flame,
No matter our past, we’re never the same.
Embracing the clouds that paint the night sky,
We live in nature’s love, where our spirits can fly.
We long for the waters that travel along,
As storms brew our homes, where we truly belong.
A dance of the heavens, where shadows entwine,
Thunder rumbles loudly, a deep, sacred sign.
Moments in life echo the mystic of rain,
In the heart of the tempest, we find our refrain.
For a moment in time feels like thousands of years,
Likewise night stands still, while the silence appears.
A vivid ocean of clouds, a vast, swirling sea,
Holds our fears and strengths that together set free.
As we stand in the storm, with our spirits aligned,
We embrace the wild chaos, our hearts intertwined.
Amidst the tempest, love shines as our guide,
Nature’s beauty and chaos teach us to abide.
Each raindrop whispers, each thunderclap calls,
We're part of the greater whole, as the universe sprawls.
In this connection, we find strength to rise,
With emotions that soar, reaching for the skies.
With brothers and sisters the rivers converge,
Melting the skies, as they rise and surge.
Saluting with love that humbles the dark,
We see the light, at night in each vibrant spark.
Let us celebrate life in its intricate dance,
For in every fleeting moment, we find our chance.
Dragoste pierdută
Alerg prin păpădii
Și mă pierd în melodii
Căutând o cheie să desfac
lacătul inimii mele,
O primăvară foarte călduroasă,
Iar mă apasă
Cum iubirea noastră de azi devine ștearsă
Din cauza minciunilor tale și azi în sufletul meu este ploaie
Mi-ai rănit sufletul
Pentru a ma distruge și mai tare
Minciunile tale ,pentru mine sunt letale
Soare da-mi o raza
Sa-mi topească cubul de gheață
Format de tine
În sufletul meu și azi sunt ruine.
De ce nu vii...?
Îmi cântă doru-n depărtare,
Din codri verzi, de pe poteci,
Și-un murmur rece de izvoare,
Îmi spune întruna c-ai să pleci.
Din praf și umbre nasc stihii,
Și plânge struna de vioară,
Și-aș vrea arcușul ei să fii,
Dar încă nu e primăvară...
Plângând ascult numai tăcerea,
Și-mi pare a fi un lung festin,
Încerc să-ngrop sub ploi durerea,
Dar într-o clipă nor devin.
Apoi opresc, să uit de toate,
Să-mbrac uitarea-n trup divin,
Căci viața-i duhul ce se zbate,
În carnea unui lut străin...
Și mă îndrept spre zări absente,
Spre visul care nu-i al meu,
Mișcările îmi sunt inexistente,
Și umbra-mi e, dar nu sunt eu.
Și totuși, tremurând sub stele,
Mă-nalț din norii mei târzii,
Și strig cu fața-ntre zăbrele,
De ce nu vii, de ce nu vii?
VIS (NE) STINS
Și parcă aseară vinul tău,
Curgea în picături pe gâtul meu
in brațe mă strângeai ușor
Și... am simţit din nou acel fior.
Râsu-ți amețitor îl auzeam în vis
De ale tale brate cu drag m-am prins,
Pe gât cu buzele usor m-ai atins.
Ce trist..un vis ce-n zori s-a stins.
Un vis de-o noapte am avut
Și-n urma lui o lacrimă mi-a căzut
Căci ești ca o himeră dintr-o altă lume
Și rece, nepăsător, distant te porți cu mine.
Și-mi las dorul și visul să curgă-n poezie
O poveste ce-a fost odată să scrie
Un final ce a fi schimbat nu se mai poate
Decât în gânduri scrise intr-o carte.
P.S
Off, babe ce dor de-un vin îmi e...
Și cât de mult să știu, aş vrea,
De-ai fi păstrat si pentru mine
Ceva bun din crama ta, pentru cândva..
Alte poezii ale autorului
Umbra din întuneric
Pierdută-n orașul luminilor,
O umbră rătăcită
Caută al ei stăpân, care strălucește în depărtare.
Și-n întuneric ea dispare,
Urmărind iubirea mult dorită
Care timidă vrea să apară,
Dar ea nu stă
Își părăsește lacrima pe asfalt
El cu gândul că e semnul ploii
O ignoră,
Dar e strigătul de durere ce se pierde
În pure sentimente de iubire,
Neglijate și ignorate,
Dar ce încă speră să fie împărtășite.
I wish
Someone will love you,
But someone isn’t me
And that’s not a problem
If she loves you more than me
So, I wish
You can be her perfect man
And she will be the wife you wanted.
I wish I could forget you,
But my heart wants to see your smile
And hear you say:
“I love you”
So, I’m not sure if I can see my life without you
That’s why I want to be your best friend,
The shoulder you cry on
Or the person you laugh with on a rainy day...
Doar ei!
Sunt acolo când te naști,
Sunt acolo în prima zi de școală,
Sunt acolo când termini școala,
Sunt acolo când pleci din gară,
Sunt acolo în ziua cea mare,
Sunt acolo după un an, după zece ani,
Sunt acolo la primul nepot
Și te asigură mereu că te vor iubi necondiționat!
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
Iubirea
Numeroase gesturi mărunte
Mai presus de orice cuvânt,
O iubire sinceră pe care nu știu să o înapoiez.
Orice floare ți-aș aduce, ar muri,
Stelele sunt departe și nu le pot lua,
De aceea, a mea inimă vreau să ți-o dau
Și iubirea mea stângace
Ce va trece proba timpului!
Contradicții
Pare că tot ce scrie,
tot ce simte
are legătură cu el.
O pură coincidență de sentimente comune,
necunoscute.
Îl vede…
El zâmbește.
Vrea să-l uite,
dar cei doi ochi căprui
o privesc
nu o lasă să-l scoată din sufletul ei…
Atâtea gânduri, atâtea întrebări,
Toate duc la el.
A uitat de sine.
Inima ei, întreaga, îl caută.
Va fi ea cea care va reuși să îi aducă fericirea?
S-a apropiat încet, timid
A auzit -șoptit- un simplu: „Te iubesc!”
Atunci a înțeles tot ce părea de necrezut.
Așa e dragostea…
Umbra din întuneric
Pierdută-n orașul luminilor,
O umbră rătăcită
Caută al ei stăpân, care strălucește în depărtare.
Și-n întuneric ea dispare,
Urmărind iubirea mult dorită
Care timidă vrea să apară,
Dar ea nu stă
Își părăsește lacrima pe asfalt
El cu gândul că e semnul ploii
O ignoră,
Dar e strigătul de durere ce se pierde
În pure sentimente de iubire,
Neglijate și ignorate,
Dar ce încă speră să fie împărtășite.
I wish
Someone will love you,
But someone isn’t me
And that’s not a problem
If she loves you more than me
So, I wish
You can be her perfect man
And she will be the wife you wanted.
I wish I could forget you,
But my heart wants to see your smile
And hear you say:
“I love you”
So, I’m not sure if I can see my life without you
That’s why I want to be your best friend,
The shoulder you cry on
Or the person you laugh with on a rainy day...
Doar ei!
Sunt acolo când te naști,
Sunt acolo în prima zi de școală,
Sunt acolo când termini școala,
Sunt acolo când pleci din gară,
Sunt acolo în ziua cea mare,
Sunt acolo după un an, după zece ani,
Sunt acolo la primul nepot
Și te asigură mereu că te vor iubi necondiționat!
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
Iubirea
Numeroase gesturi mărunte
Mai presus de orice cuvânt,
O iubire sinceră pe care nu știu să o înapoiez.
Orice floare ți-aș aduce, ar muri,
Stelele sunt departe și nu le pot lua,
De aceea, a mea inimă vreau să ți-o dau
Și iubirea mea stângace
Ce va trece proba timpului!
Contradicții
Pare că tot ce scrie,
tot ce simte
are legătură cu el.
O pură coincidență de sentimente comune,
necunoscute.
Îl vede…
El zâmbește.
Vrea să-l uite,
dar cei doi ochi căprui
o privesc
nu o lasă să-l scoată din sufletul ei…
Atâtea gânduri, atâtea întrebări,
Toate duc la el.
A uitat de sine.
Inima ei, întreaga, îl caută.
Va fi ea cea care va reuși să îi aducă fericirea?
S-a apropiat încet, timid
A auzit -șoptit- un simplu: „Te iubesc!”
Atunci a înțeles tot ce părea de necrezut.
Așa e dragostea…