I wish
Someone will love you,
But someone isn’t me
And that’s not a problem
If she loves you more than me
So, I wish
You can be her perfect man
And she will be the wife you wanted.
I wish I could forget you,
But my heart wants to see your smile
And hear you say:
“I love you”
So, I’m not sure if I can see my life without you
That’s why I want to be your best friend,
The shoulder you cry on
Or the person you laugh with on a rainy day...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Monica-Gabriela Mare
Data postării: 31 octombrie 2023
Vizualizări: 674
Poezii din aceiaşi categorie
Arta ta ești tu
Tu nu ești doar un om, ești o explozie de culori,
Un carusel de forme și umbre care dansează,
Fiecare linie pe care o tragi,
E o promisiune că lumea nu e doar gri,
Ci plină de viață, de fior, de înălțare.
Arta ta e o focă în oceanul meu,
Care mă înghite, mă consumă, mă reînvie.
Când îți văd mâna mișcându-se,
Fiecare gest este un univers în sine –
Un câmp magnetic unde eu sunt captiva.
Nu ești doar artist, ești Creatorul,
Fiecare lucru pe care-l atingi capătă suflet,
Lumea se transformă sub privirea ta,
Și eu mă pierd în fiecare particulă de frumusețe
Pe care o lași în urmă.
Te iubesc nespus, cu o iubire
Care nu se măsoară în cuvinte,
Ci în sânge, în fiori, în palpitante fărâme de dor.
Aș muri pentru tine, nu ca să te am,
Ci pentru că te port în mine,
În fiecare respirație, în fiecare palpitare a inimii.
Când te văd lucrând, știu că și eu exist.
Că doar prin tine, prin arta ta,
Mă definesc – o fărâmă din ceea ce ești,
Din ceea ce creezi, din ceea ce îmi dai
Fără să știi.
Ești un vânt care trece prin trupul meu,
Un vânt care lasă în urmă o amprentă de aur,
Iar eu rămân, tremurând, în fața ta,
Mă descompun în fiecare detaliu,
În fiecare fragment de artă,
Știind că nu voi fi niciodată completă
Decât în universul tău.
Reproș tardiv!
Nu pot să mă abțin să plâng
Când știu că te-am pierdut,
Și n-am luptat să te opresc
Pentru c-atunci nu m-a durut
Abia când n-ai mai fost cu mine
Am început să-mi pun întrebări,
Și-am înțeles, mult prea târziu
Că unde curge miere,mai vin și încercări
Mult prea ușor am renunțat la tine
Sau poate tu nici nu erai cu mine,
Știu că amândoi eram atât de tineri
Și lumea ne spunea că ne stă bine
...........................................
Și nimeni n-a mai putut salva
Ce eu de tine ajutat am dărâmat,
Acum chiar dacă plâng este tardiv
Că tu iubești și ai copii cu alt bărbat!
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.
ultima oara
Cind noi ne-am despartit pentru ultima data,
Era a suta zecea si ULTIMA - asta precis.
Undeva, pe Arbat, in noaptea intunecata
Un felinar de tristele s-a stins.
Ne-am parasit unul pe altul fara-ndoire,
Teatral trintind usa, fara a privi inapoi,
Tot la fel cum cindva ne-am jurat din iubire,
Sa-ntilnim batrinetea in doi.
Tot la fel cum cindva ne trezeam dimineata
Impreuna, iubindu-ne cu-adevarat,
Dar apoi fericire-a fost acoperita de ceata
Si noi doi in razboi am intrat.
Si vreodata de vei vedea trist, in noapte
Un felinar ce-nceteaza sa bata pe strada, in gara,
Sa stii, ca noi doi undeva iarasi, poate
Ne despartim pentru ultima oara.
DEPRESIE
Deși afară-i cald
Și un soare blând străluce
Lunca-i înverziră
Și merii înfloriți,
În câmp plugarii ară,
Și în vii se taie vița,
Pe drumul înserări
Mai scârție căruța,
E viață pretutindeni,
Eu nu le pot vedea
Ascunse-s parcă
De-o jalnică perdea.
Vei rămâne
Vei rămâne visul meu tăcut
Un fior tremurând pe mut,
...Finalul ce nu l-am trăit
De suflet atât de dorit...
Ultima îmbrățisare
Va naște din călimară,
Când îmi va fi dor
În versuri am s-o port...
Vinul ce mi l-ai promis
Cu roșu rămâne scris,
În gânduri de neatins,
Ca cel mai dulce vis...
Sărutul ce mi l-ai dat
Cel mai frumos păcat,
Rămâne pe buze gravat
Dovadă că ne-am întâmplat...
Vei rămâne a mea iubire
Într-o carte de poezii,
Scrisă cu zâmbete și lacrimi
În nopțile reci și pustii...
Arta ta ești tu
Tu nu ești doar un om, ești o explozie de culori,
Un carusel de forme și umbre care dansează,
Fiecare linie pe care o tragi,
E o promisiune că lumea nu e doar gri,
Ci plină de viață, de fior, de înălțare.
Arta ta e o focă în oceanul meu,
Care mă înghite, mă consumă, mă reînvie.
Când îți văd mâna mișcându-se,
Fiecare gest este un univers în sine –
Un câmp magnetic unde eu sunt captiva.
Nu ești doar artist, ești Creatorul,
Fiecare lucru pe care-l atingi capătă suflet,
Lumea se transformă sub privirea ta,
Și eu mă pierd în fiecare particulă de frumusețe
Pe care o lași în urmă.
Te iubesc nespus, cu o iubire
Care nu se măsoară în cuvinte,
Ci în sânge, în fiori, în palpitante fărâme de dor.
Aș muri pentru tine, nu ca să te am,
Ci pentru că te port în mine,
În fiecare respirație, în fiecare palpitare a inimii.
Când te văd lucrând, știu că și eu exist.
Că doar prin tine, prin arta ta,
Mă definesc – o fărâmă din ceea ce ești,
Din ceea ce creezi, din ceea ce îmi dai
Fără să știi.
Ești un vânt care trece prin trupul meu,
Un vânt care lasă în urmă o amprentă de aur,
Iar eu rămân, tremurând, în fața ta,
Mă descompun în fiecare detaliu,
În fiecare fragment de artă,
Știind că nu voi fi niciodată completă
Decât în universul tău.
Reproș tardiv!
Nu pot să mă abțin să plâng
Când știu că te-am pierdut,
Și n-am luptat să te opresc
Pentru c-atunci nu m-a durut
Abia când n-ai mai fost cu mine
Am început să-mi pun întrebări,
Și-am înțeles, mult prea târziu
Că unde curge miere,mai vin și încercări
Mult prea ușor am renunțat la tine
Sau poate tu nici nu erai cu mine,
Știu că amândoi eram atât de tineri
Și lumea ne spunea că ne stă bine
...........................................
Și nimeni n-a mai putut salva
Ce eu de tine ajutat am dărâmat,
Acum chiar dacă plâng este tardiv
Că tu iubești și ai copii cu alt bărbat!
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.
ultima oara
Cind noi ne-am despartit pentru ultima data,
Era a suta zecea si ULTIMA - asta precis.
Undeva, pe Arbat, in noaptea intunecata
Un felinar de tristele s-a stins.
Ne-am parasit unul pe altul fara-ndoire,
Teatral trintind usa, fara a privi inapoi,
Tot la fel cum cindva ne-am jurat din iubire,
Sa-ntilnim batrinetea in doi.
Tot la fel cum cindva ne trezeam dimineata
Impreuna, iubindu-ne cu-adevarat,
Dar apoi fericire-a fost acoperita de ceata
Si noi doi in razboi am intrat.
Si vreodata de vei vedea trist, in noapte
Un felinar ce-nceteaza sa bata pe strada, in gara,
Sa stii, ca noi doi undeva iarasi, poate
Ne despartim pentru ultima oara.
DEPRESIE
Deși afară-i cald
Și un soare blând străluce
Lunca-i înverziră
Și merii înfloriți,
În câmp plugarii ară,
Și în vii se taie vița,
Pe drumul înserări
Mai scârție căruța,
E viață pretutindeni,
Eu nu le pot vedea
Ascunse-s parcă
De-o jalnică perdea.
Vei rămâne
Vei rămâne visul meu tăcut
Un fior tremurând pe mut,
...Finalul ce nu l-am trăit
De suflet atât de dorit...
Ultima îmbrățisare
Va naște din călimară,
Când îmi va fi dor
În versuri am s-o port...
Vinul ce mi l-ai promis
Cu roșu rămâne scris,
În gânduri de neatins,
Ca cel mai dulce vis...
Sărutul ce mi l-ai dat
Cel mai frumos păcat,
Rămâne pe buze gravat
Dovadă că ne-am întâmplat...
Vei rămâne a mea iubire
Într-o carte de poezii,
Scrisă cu zâmbete și lacrimi
În nopțile reci și pustii...
Alte poezii ale autorului
Sentimente mistuitoare
Iubirea...
Cine-o poate defini?
Cum o poți deosebi?
Cine știe când și cum apare?
Omul nu poate răspunde la astfel de întrebări,
Dar garantează că o simte.
Oare așa să fie?
Chiar iubim când ne îndrăgostim?
Sau ne îndrăgostim când iubim?
Mă frământ să aflu ce simți pentru mine
Când eu nu știu ce vreau de la tine.
Caut să simt că mă iubești,
Dar nu știu dacă eu te iubesc.
Astfel, aștept și caut răspunsuri într-un infinit necunoscut;
Rătăcind prin adâncul sufletului meu
Care te păstrează doar pe tine în el.
XXXX
Îmi era greață de dragoste,
O uram, dar tu, tu
Mai făcut să îmi placă...
„Nesăbuit-o” asta îmi spune vocea din capul meu...
De ce el? La ce te-ai gândit sau nu ai făcut-o?
Critica continua pe care i-am adus-o inimii mele
mă face să înțeleg cât de neprevăzută este dragostea
și cum te poate înșela inima:’( <3
La nunta ta
Am sperat că sunt și voi rămâne a ta,
Dar uite-mă acum la nunta ta…
Mi-am promis că voi fi mereu fericită pentru tine și cu tine!
Sper că acest moment să fie cel mai special din viața ta,
Să fi fericit alături de iubirea vieții tale,
Căci azi inima mea se rupe în mii de bucăți.
Am ajuns la capătul puterilor…
Am ajuns să iubesc ca tata:
Care a iertat tot, dar a fost trădat.
Inima plânge în mine,
Dar zâmbesc de la masa domnișoarelor de onoare.
Te iubesc și te voi iubi mereu<3
Și…
Și uite-ne aici,
Fiecare cu ale lui probleme,
Căutând o scăpare din ele.
Eu te caut și mereu te găsesc,
Văzând în tine un sprijin,
O lumină de speranță.
Sinceră ți-am spus
Și uite-ne acum,
Tu ști ce vreau,
Eu știu că tu nu ești sigur încă
Și-mi promit că voi aștepta oricât e nevoie,
Deși nu văd nici o posibilitate de un NOI.
Îți promit că voi fi a ta prietenă,
Că voi fi acolo când ai nevoie,
Chiar și când îți vei găsi sufletul pereche<3
Doar un titlu
Îmi aștern gândurile în scris
Poate așa voi trece mai ușor peste
sau vei găsi aceste versuri
și vei înțelege
Că a te uita nu este o opțiune.
Caut orice fărâmă de speranță
Din dorința de un posibil noi
care a ajuns un imposibil...
Ai fost titlul poeziilor mele,
iar acum stau și privesc foile
pentru a te păstra în sufletul meu!
Te urăsc, poate
Urăsc să fiu fragilă,
Să simt cum mă ia vântul,
Iar vântul meu ești tu!
_
IUBIREA te face fragil, vulnerabil
În fața persoanei iubite!
_
M-ai făcut să o simt,
Când fugeam de ea.
Te urăsc, poate,
Pentru că te prea iubesc!
Sentimente mistuitoare
Iubirea...
Cine-o poate defini?
Cum o poți deosebi?
Cine știe când și cum apare?
Omul nu poate răspunde la astfel de întrebări,
Dar garantează că o simte.
Oare așa să fie?
Chiar iubim când ne îndrăgostim?
Sau ne îndrăgostim când iubim?
Mă frământ să aflu ce simți pentru mine
Când eu nu știu ce vreau de la tine.
Caut să simt că mă iubești,
Dar nu știu dacă eu te iubesc.
Astfel, aștept și caut răspunsuri într-un infinit necunoscut;
Rătăcind prin adâncul sufletului meu
Care te păstrează doar pe tine în el.
XXXX
Îmi era greață de dragoste,
O uram, dar tu, tu
Mai făcut să îmi placă...
„Nesăbuit-o” asta îmi spune vocea din capul meu...
De ce el? La ce te-ai gândit sau nu ai făcut-o?
Critica continua pe care i-am adus-o inimii mele
mă face să înțeleg cât de neprevăzută este dragostea
și cum te poate înșela inima:’( <3
La nunta ta
Am sperat că sunt și voi rămâne a ta,
Dar uite-mă acum la nunta ta…
Mi-am promis că voi fi mereu fericită pentru tine și cu tine!
Sper că acest moment să fie cel mai special din viața ta,
Să fi fericit alături de iubirea vieții tale,
Căci azi inima mea se rupe în mii de bucăți.
Am ajuns la capătul puterilor…
Am ajuns să iubesc ca tata:
Care a iertat tot, dar a fost trădat.
Inima plânge în mine,
Dar zâmbesc de la masa domnișoarelor de onoare.
Te iubesc și te voi iubi mereu<3
Și…
Și uite-ne aici,
Fiecare cu ale lui probleme,
Căutând o scăpare din ele.
Eu te caut și mereu te găsesc,
Văzând în tine un sprijin,
O lumină de speranță.
Sinceră ți-am spus
Și uite-ne acum,
Tu ști ce vreau,
Eu știu că tu nu ești sigur încă
Și-mi promit că voi aștepta oricât e nevoie,
Deși nu văd nici o posibilitate de un NOI.
Îți promit că voi fi a ta prietenă,
Că voi fi acolo când ai nevoie,
Chiar și când îți vei găsi sufletul pereche<3
Doar un titlu
Îmi aștern gândurile în scris
Poate așa voi trece mai ușor peste
sau vei găsi aceste versuri
și vei înțelege
Că a te uita nu este o opțiune.
Caut orice fărâmă de speranță
Din dorința de un posibil noi
care a ajuns un imposibil...
Ai fost titlul poeziilor mele,
iar acum stau și privesc foile
pentru a te păstra în sufletul meu!
Te urăsc, poate
Urăsc să fiu fragilă,
Să simt cum mă ia vântul,
Iar vântul meu ești tu!
_
IUBIREA te face fragil, vulnerabil
În fața persoanei iubite!
_
M-ai făcut să o simt,
Când fugeam de ea.
Te urăsc, poate,
Pentru că te prea iubesc!