VIS (NE) STINS
Și parcă aseară vinul tău,
Curgea în picături pe gâtul meu
in brațe mă strângeai ușor
Și... am simţit din nou acel fior.
Râsu-ți amețitor îl auzeam în vis
De ale tale brate cu drag m-am prins,
Pe gât cu buzele usor m-ai atins.
Ce trist..un vis ce-n zori s-a stins.
Un vis de-o noapte am avut
Și-n urma lui o lacrimă mi-a căzut
Căci ești ca o himeră dintr-o altă lume
Și rece, nepăsător, distant te porți cu mine.
Și-mi las dorul și visul să curgă-n poezie
O poveste ce-a fost odată să scrie
Un final ce a fi schimbat nu se mai poate
Decât în gânduri scrise intr-o carte.
P.S
Off, babe ce dor de-un vin îmi e...
Și cât de mult să știu, aş vrea,
De-ai fi păstrat si pentru mine
Ceva bun din crama ta, pentru cândva..
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman #dor #vin #
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 155
Poezii din aceiaşi categorie
Sărutul tău
Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns .
Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău , mergem pe acelaşi drum .
Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor ,
Genele mele îţi mângâie obrazul .
Mi-ai sărutat buzele reci când gura mea a ales să tacă ,
Acum ea îţi şopteşte .
Mi-ai sărutat degetele subţiri când ele căutau atingeri de tine ,
Braţele mele liane strâng trupul tău .
M-ai sărutat pe frunte când gânduri haotice prindeau rădăcini ,
În mintea mea au încolţit gânduri curate de iubire .
Ai deschis uşa inimii tale şi m-ai chemat să locuiesc în ea ,
Acum eu locuiesc în tine , te traversez din creştet până-n tălpi .
M-ai ales pe mine , o mie de bucăţi ,
Acum sunt întreagă .
În palmele tale cu miros de tei îmi odihnesc obrazul .
Nu mai eşti tu , nu mai sunt eu , suntem noi .
Cântec peste timp , culoare în zi , lumină în întuneric ,
Răsărit de simţuri în amurg de gând .
Suntem zâmbete în trăiri , suntem verdele crud al primăverii ,
Căldură în suflete , suntem iubire ,
Suntem tot ce vrem să fim . Suntem noi .
Caut totul dar în acelaşi timp altceva… glosă
Caut totul, dar în acelaşi timp altceva,
Încercând să alung întunericul din întuneric,
Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca,
Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric.
Iubirea mea slabă vede peste tot mari greşeli,
Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă,
Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri,
Să distrugă pesimismul care mă apasă.
Sunt o fiinţă de la începutul lumii rămasă,
Plutesc peste o moarte de vis,
Mă înghite noaptea şi nici că îmi pasă,
Căci infinite tragedii în mine s-au închis.
Trăiesc printr-o ironie tragică şi agonică,
Boabe de lacrimi pe obraji încep a se juca,
Şi printr-o iubire viciată, aproape comică,
Caut totul dar în acelaşi timp altceva.
Sub cerul brăzdat de falşi meteoriţi,
Torturat de viziuni, preţuiesc tăcerea,
Aproape de mine fac amor doi îndrăgostiţi,
Vrând parcă să-mi trezească plăcerea.
In zadar, căci sunt un iremediabil abandonat,
Iar singurătăţi glaciale mă năpădesc homeric,
Vreau ca de pesimismul demonic să scap,
Încercând să alung întunericul din întuneric.
Sub luna ce s-a ascuns de plictiseală,
Eternităţi de lumini şi umbre mă înghit,
Misterioase chemări mă atrag cu sfială,
În foc şi smoală sufletu-mi este topit.
Din cauza ideilor mă prăbuşesc,
În vârtejuri demonice încep a mă-nălţa,
Cu un râs negru, tragedii răspândesc,
Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca.
Graţia lumii temperează a mea tragedie,
Se destramă azurul sub privirile-mi triste,
Un avânt dezinteresat mă aruncă-n agonie,
Încep să mă caut pe a morţilor liste.
Iubirea nu o pot cumpăra, tristeţea gratis este,
Dar eu nu ajung decât acolo unde îi întuneric,
Unde sunt venerat şi îndrăgit ca o poveste,
Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric.
Farmecul maladiv al neliniştii îl simt,
Atunci când trecutul ca o tornadă mă năpădeşte,
Încep să plâng, să râd, să distrug şi să mint,
Orice sau pe oricine mă iubeşte,
Căci sentimentele nu le mai stăpânesc,
Mă chinuie în groaznice torturi şi dureri,
Iar când încep din nou să iubesc,
Iubirea mea slabă, vede peste tot greşeli.
Nu mai suport, nu mai vreau să fiu minţit,
Vreau să explodeze mica bucurie din mine,
Să simt pentru o clipă că sunt iubit,
Iar voluptăţile negative să sfârşească ruine.
În zadar căci pasiunea haotică mă aruncă-n decor,
Chipul mi-e trist, nu schiţează nici o grimasă,
Încercând Domnului să implor puţin ajutor,
Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă:
- Ce eşti fără iubire… tu, fiinţă ciudată,
Iar dacă n-o vrei la ce mai poţi spera?
Răspunsul e tăcerea din vocea-mi sugrumată,
Şi trist cobor în noapte cu întuneric să mă pot mângâia.
Profunde resemnări îmi umbresc orice gândire,
Mă judec prea aspru, mă închid în dureri,
Iubiri şi nuanţe de viaţă trec fără oprire,
Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri.
Raze de o claritate amară mă orbesc,
O idee simplă, devine dorinţă de viaţă,
Refuz chiar la această idee să mă gândesc,
Căci o pasivitate supremă fiinţa-mi îngheaţă.
Pentru lumea aceasta sunt o calamitate,
Destinul mă chinuie, să mor nu mă lasă,
Visez să vină o zână plină de bunătate,
Să distrugă pesimismul care mă apasă.
Să distrugă pesimismul care mă apasă,
Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri,
Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă,
Iubirea mea slabă vede peste tot greşeli,
Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric,
Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca,
Încercând să alung întunericul din întuneric,
Caut totul, dar în acelaşi timp altceva.
Intr-o oarecare zi
Într-o zi oarecare, o să-mi iau inima-n dinți
Să te caut... să-ți spun cât îmi lipsești
... de parcă nu ai ști deja
Că-n sufletul din mine de-o vreme locuiești...
Că-mi ești în gând mai mult decât aș vrea
... dar mai puțin decât meriți, poate...
Și de ale mele vorbe greu îți vor cădea
Să știi...iubirea mea pentru tine, n-a cerut vreodată dreptate.
M-ai uitat...eu încă mă gândesc...mă-ntreb cum ești
Dacă vreodată peste zi, gândul îți fuge la mine
Mă-ntreb de ce o-mbrățisare nu ți-ar fi fost de-ajuns,
Să mă îndepărtezi...și-ai ales tăcerea să-mi vorbească de tine.
Dar poate întrebarea nu e "de ce?", ci "când?"
Când ne vom regăsi, de ne-o fi scris să ne-ntâlnim?
... Până atunci te păstrez în vis... un vis ce tot revine,
Te sper, dar nu te mai sun...ești fericit!...și e tot ce contează pe lume.
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Fluturi
Pe-un colț de univers numit acasă
Răsar din praf și apă flori de câmp
Ieșind în lumea mică și curioasă
Doi fluturi colorați plutesc râzând
Închiși între betoane stau în casă
Doi fluturi de oraș muncesc pământ
Plantează tristă floare la freastră
Privind spre orizontul gri și strâmt
Alți fluturi merg grăbindu-se la coasă
Se-adună-n lăzi de sticlă murmurând
Schimbându-și mima tristă în voioasă
Și-ascund aripa frântă suspinând
Ursita-mparte șansele serioasă
Toți fluturii ar vrea să prindă vânt
Câțiva or să plutească-n iarbă deasă
Din floare tot nectarul culegând
Așa petrecem scurta noastră viață
Zburăm printre iluzii dispărând
Rămâne amintirea cea frumoasă
Doi fluturi colorați plutind râzând
Imi asum tot
Imi spui ca sinto ceva si ca ma placi
Da nu-i de ajuns sa te schimbi
Iar eu nu mai vreau, nu mai pot
Sa pierd timp
Pentru ceva ce nu mai are rost
Pentru ceva ce doar credeam
Ca e frumos
Da-i al naibii de dureros
Trebuia sa pun de mult stop
Da n-am avut curaj
Cand eram langa tine
Parca eram in sevraj
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi (bis)
Fiindcă am fost fericita
S-asta nu voi nega
A fost un vis frumos
Dar realitatea zice altceva
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Tin prea mult la tine
Da nu pot comtimua
Iubirea ce mi-o oferi
E toxică si grea
Am rupt bucăţi din mine
Pentru inima ta
Dar drumul catre noi
Nu-l mai pot înfrunta
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Sărutul tău
Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns .
Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău , mergem pe acelaşi drum .
Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor ,
Genele mele îţi mângâie obrazul .
Mi-ai sărutat buzele reci când gura mea a ales să tacă ,
Acum ea îţi şopteşte .
Mi-ai sărutat degetele subţiri când ele căutau atingeri de tine ,
Braţele mele liane strâng trupul tău .
M-ai sărutat pe frunte când gânduri haotice prindeau rădăcini ,
În mintea mea au încolţit gânduri curate de iubire .
Ai deschis uşa inimii tale şi m-ai chemat să locuiesc în ea ,
Acum eu locuiesc în tine , te traversez din creştet până-n tălpi .
M-ai ales pe mine , o mie de bucăţi ,
Acum sunt întreagă .
În palmele tale cu miros de tei îmi odihnesc obrazul .
Nu mai eşti tu , nu mai sunt eu , suntem noi .
Cântec peste timp , culoare în zi , lumină în întuneric ,
Răsărit de simţuri în amurg de gând .
Suntem zâmbete în trăiri , suntem verdele crud al primăverii ,
Căldură în suflete , suntem iubire ,
Suntem tot ce vrem să fim . Suntem noi .
Caut totul dar în acelaşi timp altceva… glosă
Caut totul, dar în acelaşi timp altceva,
Încercând să alung întunericul din întuneric,
Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca,
Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric.
Iubirea mea slabă vede peste tot mari greşeli,
Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă,
Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri,
Să distrugă pesimismul care mă apasă.
Sunt o fiinţă de la începutul lumii rămasă,
Plutesc peste o moarte de vis,
Mă înghite noaptea şi nici că îmi pasă,
Căci infinite tragedii în mine s-au închis.
Trăiesc printr-o ironie tragică şi agonică,
Boabe de lacrimi pe obraji încep a se juca,
Şi printr-o iubire viciată, aproape comică,
Caut totul dar în acelaşi timp altceva.
Sub cerul brăzdat de falşi meteoriţi,
Torturat de viziuni, preţuiesc tăcerea,
Aproape de mine fac amor doi îndrăgostiţi,
Vrând parcă să-mi trezească plăcerea.
In zadar, căci sunt un iremediabil abandonat,
Iar singurătăţi glaciale mă năpădesc homeric,
Vreau ca de pesimismul demonic să scap,
Încercând să alung întunericul din întuneric.
Sub luna ce s-a ascuns de plictiseală,
Eternităţi de lumini şi umbre mă înghit,
Misterioase chemări mă atrag cu sfială,
În foc şi smoală sufletu-mi este topit.
Din cauza ideilor mă prăbuşesc,
În vârtejuri demonice încep a mă-nălţa,
Cu un râs negru, tragedii răspândesc,
Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca.
Graţia lumii temperează a mea tragedie,
Se destramă azurul sub privirile-mi triste,
Un avânt dezinteresat mă aruncă-n agonie,
Încep să mă caut pe a morţilor liste.
Iubirea nu o pot cumpăra, tristeţea gratis este,
Dar eu nu ajung decât acolo unde îi întuneric,
Unde sunt venerat şi îndrăgit ca o poveste,
Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric.
Farmecul maladiv al neliniştii îl simt,
Atunci când trecutul ca o tornadă mă năpădeşte,
Încep să plâng, să râd, să distrug şi să mint,
Orice sau pe oricine mă iubeşte,
Căci sentimentele nu le mai stăpânesc,
Mă chinuie în groaznice torturi şi dureri,
Iar când încep din nou să iubesc,
Iubirea mea slabă, vede peste tot greşeli.
Nu mai suport, nu mai vreau să fiu minţit,
Vreau să explodeze mica bucurie din mine,
Să simt pentru o clipă că sunt iubit,
Iar voluptăţile negative să sfârşească ruine.
În zadar căci pasiunea haotică mă aruncă-n decor,
Chipul mi-e trist, nu schiţează nici o grimasă,
Încercând Domnului să implor puţin ajutor,
Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă:
- Ce eşti fără iubire… tu, fiinţă ciudată,
Iar dacă n-o vrei la ce mai poţi spera?
Răspunsul e tăcerea din vocea-mi sugrumată,
Şi trist cobor în noapte cu întuneric să mă pot mângâia.
Profunde resemnări îmi umbresc orice gândire,
Mă judec prea aspru, mă închid în dureri,
Iubiri şi nuanţe de viaţă trec fără oprire,
Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri.
Raze de o claritate amară mă orbesc,
O idee simplă, devine dorinţă de viaţă,
Refuz chiar la această idee să mă gândesc,
Căci o pasivitate supremă fiinţa-mi îngheaţă.
Pentru lumea aceasta sunt o calamitate,
Destinul mă chinuie, să mor nu mă lasă,
Visez să vină o zână plină de bunătate,
Să distrugă pesimismul care mă apasă.
Să distrugă pesimismul care mă apasă,
Ochii înlăcrimaţi imploră divine puteri,
Cuvintele mi se transformă într-o armă ucigaşă,
Iubirea mea slabă vede peste tot greşeli,
Fiindcă sunt prinţul nimicului feeric,
Iar spectacolul suferinţei îl ating şi-l pot juca,
Încercând să alung întunericul din întuneric,
Caut totul, dar în acelaşi timp altceva.
Intr-o oarecare zi
Într-o zi oarecare, o să-mi iau inima-n dinți
Să te caut... să-ți spun cât îmi lipsești
... de parcă nu ai ști deja
Că-n sufletul din mine de-o vreme locuiești...
Că-mi ești în gând mai mult decât aș vrea
... dar mai puțin decât meriți, poate...
Și de ale mele vorbe greu îți vor cădea
Să știi...iubirea mea pentru tine, n-a cerut vreodată dreptate.
M-ai uitat...eu încă mă gândesc...mă-ntreb cum ești
Dacă vreodată peste zi, gândul îți fuge la mine
Mă-ntreb de ce o-mbrățisare nu ți-ar fi fost de-ajuns,
Să mă îndepărtezi...și-ai ales tăcerea să-mi vorbească de tine.
Dar poate întrebarea nu e "de ce?", ci "când?"
Când ne vom regăsi, de ne-o fi scris să ne-ntâlnim?
... Până atunci te păstrez în vis... un vis ce tot revine,
Te sper, dar nu te mai sun...ești fericit!...și e tot ce contează pe lume.
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Fluturi
Pe-un colț de univers numit acasă
Răsar din praf și apă flori de câmp
Ieșind în lumea mică și curioasă
Doi fluturi colorați plutesc râzând
Închiși între betoane stau în casă
Doi fluturi de oraș muncesc pământ
Plantează tristă floare la freastră
Privind spre orizontul gri și strâmt
Alți fluturi merg grăbindu-se la coasă
Se-adună-n lăzi de sticlă murmurând
Schimbându-și mima tristă în voioasă
Și-ascund aripa frântă suspinând
Ursita-mparte șansele serioasă
Toți fluturii ar vrea să prindă vânt
Câțiva or să plutească-n iarbă deasă
Din floare tot nectarul culegând
Așa petrecem scurta noastră viață
Zburăm printre iluzii dispărând
Rămâne amintirea cea frumoasă
Doi fluturi colorați plutind râzând
Imi asum tot
Imi spui ca sinto ceva si ca ma placi
Da nu-i de ajuns sa te schimbi
Iar eu nu mai vreau, nu mai pot
Sa pierd timp
Pentru ceva ce nu mai are rost
Pentru ceva ce doar credeam
Ca e frumos
Da-i al naibii de dureros
Trebuia sa pun de mult stop
Da n-am avut curaj
Cand eram langa tine
Parca eram in sevraj
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi (bis)
Fiindcă am fost fericita
S-asta nu voi nega
A fost un vis frumos
Dar realitatea zice altceva
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Tin prea mult la tine
Da nu pot comtimua
Iubirea ce mi-o oferi
E toxică si grea
Am rupt bucăţi din mine
Pentru inima ta
Dar drumul catre noi
Nu-l mai pot înfrunta
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Alte poezii ale autorului
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Mi-e dor...străine!
Mi-e dor de tine-n mii de feluri,
Fără hotare, fără glas
Prin gândurile-mi secrete
Fără de timp, fără popas...
Te-am adorat și nu pot da uitării
Prima clipă îmbrățișați, primul pas,
Și scriu în taina adâncă a serii,
Fiorul cald ce in suflet a rămas...
Mi-e dor... te-am adorat străine...
Cu inima... ca pe un vin dulce
Iar azi cu mine te mai plânge
Paharul gol... chitara-n note fine...
Cineva...
Mi-a spus astăzi cineva, că am ochi blânzi
Și că zâmbetul imi colorează chipul frumos
Eu mi-i simțeam atât de încețoșați și triști
Iar zâmbetul... mă costă dublu, căci sufletul mi-i lăcrimos...
Și gândul mi-a fugit la tine pentr-o clipă
Mi-am amintit când îmi spuneai că sunt frumoasă!
...Păcat că din al meu dor doar ai făcut risipă
Și ai plecat, lăsându-mă neputincioasă...
Mi-am amintit când îmi spuneai că sunt ca o păpușă
Și te credeam căci o spuneai așa frumos!
...Păcat că la final m-ai pus pe tușă
Vorbindu-mi tot mai rar și sentențios...
Mi-a spus astăzi "cineva", să mi te uit odată
Să nu-mi mai pese de povestea asta... prost terminată
Am ridicat ochii din pământ într-o clipită
De data asta eram doar eu... cea din oglindă...
Respirația absenței tale
Când îmi apari în gând, totul încetineşte...
Parfumul tandru al vinului tău mă învăluiește,
Noaptea-ți sculptează chipul din stele
Și sufletul de dor dansează printre ele.
Și te imaginez, cu ochii tăi, cu privirea curată,
...O prezenţă invizibilă, dar atât de adevărată....
Știu, eşti doar ecoul gândurilor mele,
Ploaia dulce ce-mi dictează poemele...
Dorul de tine îmi da fiori clipă de clipă,
Ca o şoaptă constantă ce versul mi-l strigă,
Îmi îmbracă zilele gri, fără de culoare,
Şi te reînvie în nopţi cu luna spectatoare.
...ai fost minunea mea târzie...
Și azi te mai simt în a mea poezie
Ca un vin mai bun în timp, o pură-mbrățișare
Și te scriu, să pot respira aerul absenței tale.
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
Amintiri vii
Mi-amintesc de prima noastră întâlnire,
Când ochii pentru prima dată au făcut cunoștință
M-ai hipnotizat cu privirea, greu mi-am revenit în fire,
Căci fluturi colorați mi-au cuprins întreaga ființă
Imi amintesc cum apoi ne-am dat întâlnire
Intr-o seara de april... sa fim doar noi doi
Primul sărut... a buzelor inevitabilă ciocnire...
Cu aromă fructată, dulce, catifelată de Merlot.
Mi-e dor de acel sărut dulceag, magic de început
De acea primă îmbrățișare, piele pe piele, ce părea fără sfârșit..
Lângă tine visam la vioiciunea și opulența Cabernetului Sauvignon
Vin rămas scris pe nisip...o promisiune uitată, fără ecou...
Dar cine știe... poate-ntr-o zi te va găsi vreun dor
Sa-ti dorești sa simți o ultimă îmbrățișare...
Să savuram in doi, noul tău vin, Bordeaux
Buzele să-i cunoască aroma vanilată,...intr-o ultimă sărutare...
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Mi-e dor...străine!
Mi-e dor de tine-n mii de feluri,
Fără hotare, fără glas
Prin gândurile-mi secrete
Fără de timp, fără popas...
Te-am adorat și nu pot da uitării
Prima clipă îmbrățișați, primul pas,
Și scriu în taina adâncă a serii,
Fiorul cald ce in suflet a rămas...
Mi-e dor... te-am adorat străine...
Cu inima... ca pe un vin dulce
Iar azi cu mine te mai plânge
Paharul gol... chitara-n note fine...
Cineva...
Mi-a spus astăzi cineva, că am ochi blânzi
Și că zâmbetul imi colorează chipul frumos
Eu mi-i simțeam atât de încețoșați și triști
Iar zâmbetul... mă costă dublu, căci sufletul mi-i lăcrimos...
Și gândul mi-a fugit la tine pentr-o clipă
Mi-am amintit când îmi spuneai că sunt frumoasă!
...Păcat că din al meu dor doar ai făcut risipă
Și ai plecat, lăsându-mă neputincioasă...
Mi-am amintit când îmi spuneai că sunt ca o păpușă
Și te credeam căci o spuneai așa frumos!
...Păcat că la final m-ai pus pe tușă
Vorbindu-mi tot mai rar și sentențios...
Mi-a spus astăzi "cineva", să mi te uit odată
Să nu-mi mai pese de povestea asta... prost terminată
Am ridicat ochii din pământ într-o clipită
De data asta eram doar eu... cea din oglindă...
Respirația absenței tale
Când îmi apari în gând, totul încetineşte...
Parfumul tandru al vinului tău mă învăluiește,
Noaptea-ți sculptează chipul din stele
Și sufletul de dor dansează printre ele.
Și te imaginez, cu ochii tăi, cu privirea curată,
...O prezenţă invizibilă, dar atât de adevărată....
Știu, eşti doar ecoul gândurilor mele,
Ploaia dulce ce-mi dictează poemele...
Dorul de tine îmi da fiori clipă de clipă,
Ca o şoaptă constantă ce versul mi-l strigă,
Îmi îmbracă zilele gri, fără de culoare,
Şi te reînvie în nopţi cu luna spectatoare.
...ai fost minunea mea târzie...
Și azi te mai simt în a mea poezie
Ca un vin mai bun în timp, o pură-mbrățișare
Și te scriu, să pot respira aerul absenței tale.
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
Amintiri vii
Mi-amintesc de prima noastră întâlnire,
Când ochii pentru prima dată au făcut cunoștință
M-ai hipnotizat cu privirea, greu mi-am revenit în fire,
Căci fluturi colorați mi-au cuprins întreaga ființă
Imi amintesc cum apoi ne-am dat întâlnire
Intr-o seara de april... sa fim doar noi doi
Primul sărut... a buzelor inevitabilă ciocnire...
Cu aromă fructată, dulce, catifelată de Merlot.
Mi-e dor de acel sărut dulceag, magic de început
De acea primă îmbrățișare, piele pe piele, ce părea fără sfârșit..
Lângă tine visam la vioiciunea și opulența Cabernetului Sauvignon
Vin rămas scris pe nisip...o promisiune uitată, fără ecou...
Dar cine știe... poate-ntr-o zi te va găsi vreun dor
Sa-ti dorești sa simți o ultimă îmbrățișare...
Să savuram in doi, noul tău vin, Bordeaux
Buzele să-i cunoască aroma vanilată,...intr-o ultimă sărutare...