Fără tine
Se pare că fără tine,
Din moment ce te-ai născut,
Cosmosul în întregime,
Altă soartă ar fi avut.
Doar pentru că eşti în viaţă,
Universul are un rost
Şi este acum de faţă,
Altfel nici nu ar fi fost.
Sau...şi de-ar fi existat
Fără tine, pe un alt drum,
Altcumva ar fi arătat,
Altceva ar fi fost acum.
Un alt cer, un alt pământ,
Un alt răsărit de soare,
Alţi nori duşi de un alt vânt,
Călători spre altă zare.
Se pare că mii de stele,
Verile cu nopţi senine,
Eu şi dorurile mele,
Eram altfel...fără tine.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cătălin Teodoreanu
Data postării: 23 iulie 2024
Vizualizări: 398
Poezii din aceiaşi categorie
Plânge inima
Plânge inima în mine,
Că-mi stă gandul doar la tine.
Sufăr în tăcere...
Suferința-i pacoste,nu plăcere.
Dar mă mint pe mine însumi,
Nu te pot avea nici în visuri.
Nu știu când o să mă fac bine,
Căci nu mă pot vindeca de tine.
Nu mai am cuvinte să îți scriu,
Mă simt uitată in sicriu.
Atât de mare e durerea,
Am crezut pentru o secundă că îți sunt puterea.
Stau și aștept ca un câine,sper că nu în zadar...
Să-mi dai un semn,să pot să trăiesc iar.
(B.L.B)
Dreptul la iubire
Ai dreptul să iubești când ești iubit
De nu s-a nimerit ceva-i greșit
Și-atunci e interzis ce ai simțit
Să nu fii demodat pari fericit
Ai dreptul să iubești în așteptare
Ia visele și-aruncăle-n uitare
Ai dreptul să iubești făr-alinare
Învață să trăiești fără culoare
Ai dreptul să iubești din când în când
Cu ci-n te nimerești nu știi nicicând
Alegi sau ești ales ori stai la rând
Nu știi de-i prea târziu sau prea curând
Te caută iubirea nechemată
Corect ar fi să fie calculată
Sucită matematică-ngânfată
Aplică-i stricte reguli ca-n armată
A îndrăznit să vin-așa neaprobat?
Inima știm că e doar simplu aparat
Sufletul pare un cuvânt bun de uitat
Fii un robot, apasă ''reset'' și-ai scăpat
Peste sub
Șed sub mare norii grei
Cei slăviți chiar și de zei
Stai cu sufletul tău rupt
De zidirea cea de sus
Nu mă uiți dar te repezi
Să Golești al lunii soare
Ce plutește peste mare
Și aștepți lângă grămezi
Stâlpul greu de lângă tine
E legat cu sfori divine
De un om ce te întreabă
"Când mai vii și tu odată?"
Ah!Ce ființă
Ah!Ce greu
Mă apropii eu de tine
Dar tu pleci,mă lași în groapă
Lost
And today I lost myself in an illusion
of love
Trying again to lie myself that it
doesn't hurt
I step on my thoughts and feelings
again
Wishing me a wine and a last hug...
Feelling guilty of wanting a wine
I pay you tribute every night
With hot tears I endure and sigh
For the end of the story we had.
I would like to forget everything but
I'm afraid
That longing will take over me again
And my heart will begin to groan
Torn by your lack of echo.
Raiul
Ai spus că nici moartea nu ne va despărți,
Dar te caut disperată prin aceste părți,
Și tot ce văd sunt numai cărți.
Ți-am zis că dacă mi-aș putea alege Raiul
Cărțile ar fi detaliul.
Unde ești? Eu te aștept.
Tot ce faci este nedrept.
Chiar îți place să te joci,
Tu nu vezi că mă sufoci?!
M-am plictisit să tot aștept,
Eu nu mai pot să te accept.
Îmi pare rau, eu am plecat
Cerul s-a întunecat.
Ars
Buza ta cârlig
Mă trage în groapa de stâncă.
Și stau ca un țăruș înfipt,
Pe viscol, până la amurg.
Gudurat în groapa mea,
Zarva zeului din zori,
Scap slab și vătămat.
Plânge inima
Plânge inima în mine,
Că-mi stă gandul doar la tine.
Sufăr în tăcere...
Suferința-i pacoste,nu plăcere.
Dar mă mint pe mine însumi,
Nu te pot avea nici în visuri.
Nu știu când o să mă fac bine,
Căci nu mă pot vindeca de tine.
Nu mai am cuvinte să îți scriu,
Mă simt uitată in sicriu.
Atât de mare e durerea,
Am crezut pentru o secundă că îți sunt puterea.
Stau și aștept ca un câine,sper că nu în zadar...
Să-mi dai un semn,să pot să trăiesc iar.
(B.L.B)
Dreptul la iubire
Ai dreptul să iubești când ești iubit
De nu s-a nimerit ceva-i greșit
Și-atunci e interzis ce ai simțit
Să nu fii demodat pari fericit
Ai dreptul să iubești în așteptare
Ia visele și-aruncăle-n uitare
Ai dreptul să iubești făr-alinare
Învață să trăiești fără culoare
Ai dreptul să iubești din când în când
Cu ci-n te nimerești nu știi nicicând
Alegi sau ești ales ori stai la rând
Nu știi de-i prea târziu sau prea curând
Te caută iubirea nechemată
Corect ar fi să fie calculată
Sucită matematică-ngânfată
Aplică-i stricte reguli ca-n armată
A îndrăznit să vin-așa neaprobat?
Inima știm că e doar simplu aparat
Sufletul pare un cuvânt bun de uitat
Fii un robot, apasă ''reset'' și-ai scăpat
Peste sub
Șed sub mare norii grei
Cei slăviți chiar și de zei
Stai cu sufletul tău rupt
De zidirea cea de sus
Nu mă uiți dar te repezi
Să Golești al lunii soare
Ce plutește peste mare
Și aștepți lângă grămezi
Stâlpul greu de lângă tine
E legat cu sfori divine
De un om ce te întreabă
"Când mai vii și tu odată?"
Ah!Ce ființă
Ah!Ce greu
Mă apropii eu de tine
Dar tu pleci,mă lași în groapă
Lost
And today I lost myself in an illusion
of love
Trying again to lie myself that it
doesn't hurt
I step on my thoughts and feelings
again
Wishing me a wine and a last hug...
Feelling guilty of wanting a wine
I pay you tribute every night
With hot tears I endure and sigh
For the end of the story we had.
I would like to forget everything but
I'm afraid
That longing will take over me again
And my heart will begin to groan
Torn by your lack of echo.
Raiul
Ai spus că nici moartea nu ne va despărți,
Dar te caut disperată prin aceste părți,
Și tot ce văd sunt numai cărți.
Ți-am zis că dacă mi-aș putea alege Raiul
Cărțile ar fi detaliul.
Unde ești? Eu te aștept.
Tot ce faci este nedrept.
Chiar îți place să te joci,
Tu nu vezi că mă sufoci?!
M-am plictisit să tot aștept,
Eu nu mai pot să te accept.
Îmi pare rau, eu am plecat
Cerul s-a întunecat.
Ars
Buza ta cârlig
Mă trage în groapa de stâncă.
Și stau ca un țăruș înfipt,
Pe viscol, până la amurg.
Gudurat în groapa mea,
Zarva zeului din zori,
Scap slab și vătămat.
Alte poezii ale autorului
Ciuuu ciuuuu!...
Un tren şi multă lume
Ce-aşteaptă-n el să urce,
Mă mir, locomotivă
Cu roţi de turtă dulce!
Vagonul un borcan
Cu miere de salcâm,
Stă pregătit să plece
La cel mai dulce drum.
Trec printre călătorii
Aflaţi pe un peron
Din cuburi mici de zahăr
Şi-ajung lângă vagon.
Citesc pe tren ce scrie,
Mă umplu de uimire
Să văd la destinaţie
Că e trecut: Iubire!
Ce dacă n-am bilete,
Sar repede-n vagon,
La tine vin iubire
Cu naşu' Cupidon.
Ciuuu ciuuuu!...
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
Când scriu
Nu vreau să fiu o pană,
Să zbor preţ de o clipă,
Eu vreau să zbor tot timpul,
Eu vreau să fiu aripă.
Să ard aşa cum sorii
Ard în Calea Lactee,
Eu vreau să ard o viaţă,
Nu vreau să fiu scânteie.
Şi nu vreau ca briceagul,
Doar să rănesc -când scriu-
Eu vreau să ajung la inimi,
Ca un pumnal să fiu.
Contrasens
Din ce a fost în viitor
Îmi amintesc,
Bătrân că mor.
Cum va fi însă în trecut,
Idee n-am,
Abia-s născut.
Sărutul e o floare
Sărutul e o floare
Aparte, fără frunze,
Nu are nici petale,
Doar cele patru buze.
Ce dis-de-dimineaţă,
Că-i soare sau că plouă,
Se ating cum faţă-n faţă
Stau două câte două.
E floarea ce-i seduce
Pe toţi cu al său nectar,
Dă mierea cea mai dulce
Iubiţilor în dar.
Tot timpul înfloreşte
Şi poate fi culeasă
De-ndrăgostiţi prin parcuri,
Grădini, pe lângă casă.
E gingaşă din fire
Şi roşie precum focul,
Miroase a iubire
Şi dor, bat-o norocul!
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
Ciuuu ciuuuu!...
Un tren şi multă lume
Ce-aşteaptă-n el să urce,
Mă mir, locomotivă
Cu roţi de turtă dulce!
Vagonul un borcan
Cu miere de salcâm,
Stă pregătit să plece
La cel mai dulce drum.
Trec printre călătorii
Aflaţi pe un peron
Din cuburi mici de zahăr
Şi-ajung lângă vagon.
Citesc pe tren ce scrie,
Mă umplu de uimire
Să văd la destinaţie
Că e trecut: Iubire!
Ce dacă n-am bilete,
Sar repede-n vagon,
La tine vin iubire
Cu naşu' Cupidon.
Ciuuu ciuuuu!...
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
Când scriu
Nu vreau să fiu o pană,
Să zbor preţ de o clipă,
Eu vreau să zbor tot timpul,
Eu vreau să fiu aripă.
Să ard aşa cum sorii
Ard în Calea Lactee,
Eu vreau să ard o viaţă,
Nu vreau să fiu scânteie.
Şi nu vreau ca briceagul,
Doar să rănesc -când scriu-
Eu vreau să ajung la inimi,
Ca un pumnal să fiu.
Contrasens
Din ce a fost în viitor
Îmi amintesc,
Bătrân că mor.
Cum va fi însă în trecut,
Idee n-am,
Abia-s născut.
Sărutul e o floare
Sărutul e o floare
Aparte, fără frunze,
Nu are nici petale,
Doar cele patru buze.
Ce dis-de-dimineaţă,
Că-i soare sau că plouă,
Se ating cum faţă-n faţă
Stau două câte două.
E floarea ce-i seduce
Pe toţi cu al său nectar,
Dă mierea cea mai dulce
Iubiţilor în dar.
Tot timpul înfloreşte
Şi poate fi culeasă
De-ndrăgostiţi prin parcuri,
Grădini, pe lângă casă.
E gingaşă din fire
Şi roşie precum focul,
Miroase a iubire
Şi dor, bat-o norocul!
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.