Cu tristețe și cu dor !
Mama Om o viață întreagă
Puilor le poartă grija;
Îi iubește ,îngrijește,
Stă mereu la căpătâi:
Boala,pica,dușmănia
Le trimite în pustiu .
Și pentru zbuciumul de-o viață ,
Când ajunge la apus,
Unde sunt copiii tineri
Să-i țină loc de toiag
Și la greaua bătrânețe
Să-i vadă lumină-n prag?
Câte mame sunt uitate
De vreme și de copii
Și câte lacrimi amare
Din izvorul ochilor
Se preling și curg îi barbă
De tristețe și de dor?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 27 februarie
Vizualizări: 139
Poezii din aceiaşi categorie
heart’s first memo
inimă pură, ageamie
uiți cui i te dăruiești
cu mâini năpraznice m-atacă
si toată robustețea-mi seacă
de-a-mi plânge amarul mă rezerv
stagnând pe pământ arid, lui i se pare insipid
și n-ascultă ce istorisesc
eu cu mine conversez
inimă cu nevoia mare
doritoare și neroadă
nu ai loc de escapadă
cătinel seci, stima începe să-ți ardă
tandem cu Moku/2
frunze de leandru
dezghioacă
miezul tăcerii.
doar
un îndemn spre
imprevizibilul tărâm
al fanteziei.
Moku
umbre
șoptesc poeme-n
urechea vântului.
doar
o tresărire-n
pânza subțire
a amintirii.
mângâierea luminii
împletește
tăceri pe obraz.
doar
o pasăre trece
dincolo de marginea
visului.
atingerea ploii
desenează cercuri
în sufletul pământului.
doar
o clipire străbate
coama fierbinte
a verii.
o frunză plutește
pe obrazul râului
ca un gând pierdut.
doar
ecoul pașilor
în străfundul
inimii.
sub pleoapa nopții,
îndrăgostiții
ating lumina stelelor
doar
o lacrimă cade
pe marginea caldă
a unui vers.
în palma copilului
dimineața ascunde
al mamei sărut.
doar zborul unei libelule
înflorește-n clipa
uitării.
norii
peste obrazul muntelui…
atingeri de fum.
doar
ecoul unei chemări
se-aprinde-n adâncul
tăcerii.
Știu
Știu că poți iubi tandru,platonic
Fără ale pământului dorințe...
Că-ți place liniștea
Dar și marea cu zgomotul valurilor ei,
Că eu,poate nu sunt ce vrei
Sau poate că da,de ce nu?
Pot fi o mare iubire de-a ta!
Tot ce trebuie să faci e să-mi ceri,
Să mă cerți, să ierți
Să crezi în amorul ce astăzi nu-l vrei sau nu-l vezi..
Sau poate-l dorești mai blajin..
Să speri știind că-s multe griji,greutăți și ispite,
Vorbele vin deja risipte..
Iubito,fără tine nu există nici astazi sau mâine,viitor sau sărut,
Ori amorul ce se vrea viu și el!
Nu e dragostea cum am spus
Rugaciunea lui İisus Dumnezeu?
Iubito te iubesc infinit
Cerșetor de iubiri ne-mplinite îți sunt,
Port otrava fericirii din dulcele-ți mistic blestemat sărut,
Când te-aștept și plâng...
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
QUO VADIS MELANCOLIE, QUO VADIS
De unde vii melancolie,
,,Unde te duci? ,, adesea te-am întrebat.
Nu năvăli a mea gândire
Și lasă-mă, azi, să fiu înseninat.
Mă învăluie timpul de ieri
Cuibărit în a mea copilărie,
Încă zglobiu, nu m - a părăsit
Vrea răsplătit în clipe de-amintire.
Cât timp mai stai melancolie
și bătrânețea mea încotro o duci ?
Nu vreau cărările uitării
Și nici într-un amfiteatru cu năluci.
Întortocheate-s drumurile
Ce duc spre iminenta înserare ,
Dangăt de clopot din alamă
Trezește norii dintr-o așteptare .
Pasul și visarea s-au oprit
Recitesc destinul ce mi s-a promis
Întrebarea este un ecou
În gândul tău
În gândul tău
un gând aș vrea să fiu
să-ți dau sclipiri de dimineți
când negri nori pe suflet stau
sau crude clipe nu mai mor
și lacrimi să îți dau
în ochii tăi să fiu izvor
cât pentr’un lac
ce-n palmă să îl strângi
dureri să le îneci
și-apoi
cu gândul să mă sorbi
aș vrea
ca eu cu gândul meu
în gândul tău
să ne-ntâlnim
Pustiu
acum noua noastră carte
vine cu amintiri sau alte
greșeli repetate poate
dar nu te-am iubit în parte
poate n-a fost ca la carte
dar am făcut tot ce se poate
acum sper să mă mai știi
prieteni noi când am fost copii
ne prosteam odată iarna
până când a venit vara.
heart’s first memo
inimă pură, ageamie
uiți cui i te dăruiești
cu mâini năpraznice m-atacă
si toată robustețea-mi seacă
de-a-mi plânge amarul mă rezerv
stagnând pe pământ arid, lui i se pare insipid
și n-ascultă ce istorisesc
eu cu mine conversez
inimă cu nevoia mare
doritoare și neroadă
nu ai loc de escapadă
cătinel seci, stima începe să-ți ardă
tandem cu Moku/2
frunze de leandru
dezghioacă
miezul tăcerii.
doar
un îndemn spre
imprevizibilul tărâm
al fanteziei.
Moku
umbre
șoptesc poeme-n
urechea vântului.
doar
o tresărire-n
pânza subțire
a amintirii.
mângâierea luminii
împletește
tăceri pe obraz.
doar
o pasăre trece
dincolo de marginea
visului.
atingerea ploii
desenează cercuri
în sufletul pământului.
doar
o clipire străbate
coama fierbinte
a verii.
o frunză plutește
pe obrazul râului
ca un gând pierdut.
doar
ecoul pașilor
în străfundul
inimii.
sub pleoapa nopții,
îndrăgostiții
ating lumina stelelor
doar
o lacrimă cade
pe marginea caldă
a unui vers.
în palma copilului
dimineața ascunde
al mamei sărut.
doar zborul unei libelule
înflorește-n clipa
uitării.
norii
peste obrazul muntelui…
atingeri de fum.
doar
ecoul unei chemări
se-aprinde-n adâncul
tăcerii.
Știu
Știu că poți iubi tandru,platonic
Fără ale pământului dorințe...
Că-ți place liniștea
Dar și marea cu zgomotul valurilor ei,
Că eu,poate nu sunt ce vrei
Sau poate că da,de ce nu?
Pot fi o mare iubire de-a ta!
Tot ce trebuie să faci e să-mi ceri,
Să mă cerți, să ierți
Să crezi în amorul ce astăzi nu-l vrei sau nu-l vezi..
Sau poate-l dorești mai blajin..
Să speri știind că-s multe griji,greutăți și ispite,
Vorbele vin deja risipte..
Iubito,fără tine nu există nici astazi sau mâine,viitor sau sărut,
Ori amorul ce se vrea viu și el!
Nu e dragostea cum am spus
Rugaciunea lui İisus Dumnezeu?
Iubito te iubesc infinit
Cerșetor de iubiri ne-mplinite îți sunt,
Port otrava fericirii din dulcele-ți mistic blestemat sărut,
Când te-aștept și plâng...
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
QUO VADIS MELANCOLIE, QUO VADIS
De unde vii melancolie,
,,Unde te duci? ,, adesea te-am întrebat.
Nu năvăli a mea gândire
Și lasă-mă, azi, să fiu înseninat.
Mă învăluie timpul de ieri
Cuibărit în a mea copilărie,
Încă zglobiu, nu m - a părăsit
Vrea răsplătit în clipe de-amintire.
Cât timp mai stai melancolie
și bătrânețea mea încotro o duci ?
Nu vreau cărările uitării
Și nici într-un amfiteatru cu năluci.
Întortocheate-s drumurile
Ce duc spre iminenta înserare ,
Dangăt de clopot din alamă
Trezește norii dintr-o așteptare .
Pasul și visarea s-au oprit
Recitesc destinul ce mi s-a promis
Întrebarea este un ecou
În gândul tău
În gândul tău
un gând aș vrea să fiu
să-ți dau sclipiri de dimineți
când negri nori pe suflet stau
sau crude clipe nu mai mor
și lacrimi să îți dau
în ochii tăi să fiu izvor
cât pentr’un lac
ce-n palmă să îl strângi
dureri să le îneci
și-apoi
cu gândul să mă sorbi
aș vrea
ca eu cu gândul meu
în gândul tău
să ne-ntâlnim
Pustiu
acum noua noastră carte
vine cu amintiri sau alte
greșeli repetate poate
dar nu te-am iubit în parte
poate n-a fost ca la carte
dar am făcut tot ce se poate
acum sper să mă mai știi
prieteni noi când am fost copii
ne prosteam odată iarna
până când a venit vara.
Alte poezii ale autorului
NOI DOI
Dacă ne iubim ?
Ne luăm de mână
Și la drum pornim .
Va fi greu începutul
Dar ,dacă ne iubim
Bănuim sfârșitul ...
IDOL DE VIATA
IDOL DE VIAȚĂ
Cu mama să seamăn
Să seamăn cu tata?
Să caut prin vremuri
Rădăciinile neamuli meu?
Obârșii vechi ce se adapă
Din ascunse izvoare?
Să caut ființa-mi fragilă
În strat de pământ,de argilă
Că-s amestec de apă și lut
Ideal de viață și scut?
Că pe o vatră stropită cu sânge
Un neam e hărăzit pe vecie
Să fie stăpân pe destin și pe glie.
MESAGER ÎNSINGURAT
Bate firul de lumină
Ușurel la mine-n geam
Mă trezește și mă cheamă
Să-mi arate sus în deal
Covorașul de petale
Ale florilor de măr
Unduind pe iarba verde,
Nu departe de pritvor.
Timorat mă atinge vântul
Călător însingurat
Șoptind vorbe de iubire
Mesage din sat în sat.
NOI ȘI VOI
Noi suntem ființe raționale
Un om normal are nevoie ;
De o casă , loc sigur de muncă ,
O familie și ”minte ” ,
Și dacă are și sănătate , are de toate ?
Voi ce vreți !...
Voi sunteți , ființe scumpe ...
Voi vreți averi , palate peste tot în lume ...
Pentru voi muncesc alții ; slugi roboti .
Sunteți grandomani , sgârciți și răi
Noi și cu voi , suntem lumi diferite ...
De aceia în lume e război .
T.A.D.
O NOAPTE ROMANTICĂ
continuare
Între noi am descoperit sacoșa cu nuci. Erau mari și colțuroase.Mi -am închipuit că sunt greu de spart.
Spre surprinderea mea,am scos miezul întreg pe care l-am oferit lui Robert.Cu o privire jucăușă îmi
zâmbește și îmi mai cere câteva.Am continuat să sparg până ce grămăjoara de coji a crescut binișor.
Drumul continuă,mașina străbate pamblica șoselii.De o parte și de alta a drumului,imagini diferite
scăldate de lumina lunii.Natura era darnică, multă verdeață,tufe de arbuști, lăștăriș de un verde crud.
Noaptea pusese stăpânire peste tot.Din cer ,luna ne binecuvânta cu o lumină cald și strălucitoare.
Era prima oară când aveam prilejul să văd farmecul nopții în plină natură. La un moment dat ,simt nevoia
sâ beau ceva.Îmi amintesc de sticla de vin.Nu era frumos să beau din sticlă.Îmi vine o idee și îl rog pe
Robert să oprească .Lumina lunii ascundea mistere.Semi -lumina îmi sugerează nopțile polare pe care
n-o să le pot vedea niciodată,dar mi le pot imagina.
va continua
capota mașinii,eu mă abat spre un crâng , ceva mai departe să caut ce îmi trebuie.Descopăr o plantă
cu frunze mari și lucioase,tocmai ce-mi trebuia. asemânătoare celor de nufăr.Mă declar mulțumită și mă întorc l
la mașină.
SUNTEM NOMAZI
Chipuri triste,chipuri grave,
Cuibăresc pe străzi pustii
Fără uși și fără geamuri
Un culcuș pentru o zi.
Că nomazi am fost odată
Asta ține de trecut...
Azi nomadă-i țara toară!
Ne întoarcem în trecut?
NOI DOI
Dacă ne iubim ?
Ne luăm de mână
Și la drum pornim .
Va fi greu începutul
Dar ,dacă ne iubim
Bănuim sfârșitul ...
IDOL DE VIATA
IDOL DE VIAȚĂ
Cu mama să seamăn
Să seamăn cu tata?
Să caut prin vremuri
Rădăciinile neamuli meu?
Obârșii vechi ce se adapă
Din ascunse izvoare?
Să caut ființa-mi fragilă
În strat de pământ,de argilă
Că-s amestec de apă și lut
Ideal de viață și scut?
Că pe o vatră stropită cu sânge
Un neam e hărăzit pe vecie
Să fie stăpân pe destin și pe glie.
MESAGER ÎNSINGURAT
Bate firul de lumină
Ușurel la mine-n geam
Mă trezește și mă cheamă
Să-mi arate sus în deal
Covorașul de petale
Ale florilor de măr
Unduind pe iarba verde,
Nu departe de pritvor.
Timorat mă atinge vântul
Călător însingurat
Șoptind vorbe de iubire
Mesage din sat în sat.
NOI ȘI VOI
Noi suntem ființe raționale
Un om normal are nevoie ;
De o casă , loc sigur de muncă ,
O familie și ”minte ” ,
Și dacă are și sănătate , are de toate ?
Voi ce vreți !...
Voi sunteți , ființe scumpe ...
Voi vreți averi , palate peste tot în lume ...
Pentru voi muncesc alții ; slugi roboti .
Sunteți grandomani , sgârciți și răi
Noi și cu voi , suntem lumi diferite ...
De aceia în lume e război .
T.A.D.
O NOAPTE ROMANTICĂ
continuare
Între noi am descoperit sacoșa cu nuci. Erau mari și colțuroase.Mi -am închipuit că sunt greu de spart.
Spre surprinderea mea,am scos miezul întreg pe care l-am oferit lui Robert.Cu o privire jucăușă îmi
zâmbește și îmi mai cere câteva.Am continuat să sparg până ce grămăjoara de coji a crescut binișor.
Drumul continuă,mașina străbate pamblica șoselii.De o parte și de alta a drumului,imagini diferite
scăldate de lumina lunii.Natura era darnică, multă verdeață,tufe de arbuști, lăștăriș de un verde crud.
Noaptea pusese stăpânire peste tot.Din cer ,luna ne binecuvânta cu o lumină cald și strălucitoare.
Era prima oară când aveam prilejul să văd farmecul nopții în plină natură. La un moment dat ,simt nevoia
sâ beau ceva.Îmi amintesc de sticla de vin.Nu era frumos să beau din sticlă.Îmi vine o idee și îl rog pe
Robert să oprească .Lumina lunii ascundea mistere.Semi -lumina îmi sugerează nopțile polare pe care
n-o să le pot vedea niciodată,dar mi le pot imagina.
va continua
capota mașinii,eu mă abat spre un crâng , ceva mai departe să caut ce îmi trebuie.Descopăr o plantă
cu frunze mari și lucioase,tocmai ce-mi trebuia. asemânătoare celor de nufăr.Mă declar mulțumită și mă întorc l
la mașină.
SUNTEM NOMAZI
Chipuri triste,chipuri grave,
Cuibăresc pe străzi pustii
Fără uși și fără geamuri
Un culcuș pentru o zi.
Că nomazi am fost odată
Asta ține de trecut...
Azi nomadă-i țara toară!
Ne întoarcem în trecut?