36  

Te iubesc

Acum ești cu ea.

Văd cum vă apropiați,

cum îți cauți liniștea în brațele ei,

cum zâmbești altfel.

Dar mai văd ceva.

Sau poate doar îmi imaginez,

poate doar proiectez peste tine

tot ce mi-aș dori să fie adevărat.

Mi se pare că încă nu ești împăcat,

că încă nu ești pe deplin fericit.

Și mă doare că am gândit asta.

Pentru că atunci când ai plecat,

mi-am spus că poate fi cu oricine,

atât timp cât te văd fericit.

Chiar dacă fericirea ta

nu mă mai include pe mine.

Dar adevărul e că nu e chiar așa.

Pentru că pe mine mă doare.

Îți simt lipsa

în toate locurile în care nu mai ești.

Îți simt absența,

dar și prezența ta lângă ea.

Eu am fost acolo

când îmi spuneai că nu e potrivită pentru tine,

că te rănește,

că te face să te îndoiești.

Eu am ascultat toate acele nopți,

toate acele adevăruri.

Ea probabil nu le-a auzit niciodată.

Și nu vreau să o urăsc

pentru că primește iubirea ta.

Dar o urăsc.

O urăsc pentru că o alegi pe ea

în fiecare zi în care nu mă alegi pe mine.

Și știu că nu e vina ei.

Nu e vina mea.

Nu e vina ta.

Știu că iubirea nu se votează,

nu se negociază,

nu se alege cu mintea.

Dumnezeu știe cât mi-aș fi dorit

să nu te iubesc.

Să nu depindă de tine

zilele mele bune.

Să nu-mi fie dor de tine

ca de aer.

Să nu fie legată fericirea mea

de felul în care îți bate inima.

Dar te iubesc.

Și uneori asta înseamnă

să te privesc de la distanță,

să-ți doresc tot binele din lume

și, în același timp,

să plâng pentru că acel bine

nu sunt eu. 


Categoria: Poezii de despărţire

Toate poeziile autorului: Alina Corduneanu poezii.online Te iubesc

Data postării: 6 iunie

Adăugat la favorite: 1

Timp de citire: ~3 min.

Vizualizări: 485

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

portocaliu

sper să-ți aduci aminte chipul meu
la fiecare apus
când vezi cerul portocaliu
sau frunzele de toamnă,
să-ți aduci aminte de părul meu roșcat
cum te jucai cu el și ușor mă mângâiai pe cap
și o lacrimă rece să-ți ajungă în colțul gurii
care zâmbește la amintirea ochilor mei verzi

 

când vezi focul roșu
să-l simți fierbinte cum se simțea și dragostea mea
și când vezi pietre ciudate
să-ți aduci aminte de pistruii mei

 

sper să simți oasele feței mele
de fiecare dată când o atingi,
iar apoi să închizi ochii
să oftezi ușor că nu sunt eu.
când o să o săruți,
să înghiți în sec că nu sunt buzele mele

 

și când te mai duci la meci
poate îți amintești și bucuria de pe fața mea
de când m-ai dus prima oară

poate atunci ți-ai dori să fiu și eu,

iar lângă tine

Mai mult...

Umbra ta te știe

Mă vezi trecând pe străzi fără nume,

unde pașii mei nu mai știu să întoarcă,

unde timpul nu mai face reverențe

în fața amintirilor.

 

Tu rămâi, sculptat în piatră,

cu un chip ce nu tresare,

cu un suflet ce-și strânge marginile

ca un pumn care refuză să sângereze.

 

Dar umbra ta te știe,

umbra ta șoptește altceva -

în fiecare vitrină mă caută,

în fiecare colț mă desenează

cu liniile unui regret

pe care nu vrei să-l recunoști.

 

Eu tac, dar trăiesc.

Tu vorbești, dar ești gol.

Și într-un final,

cine e mai viu dintre noi? Eu cu dorul ce-mi arde-n inimă sau fericirea pe care tu nici măcar n-o cunoști?

 

 

Mai mult...

Povestea Noastră

Povestea noastră ți-o dedic,

Acum, succint în rime.

Să te uiți ce ai câștigat,

Când m-ai pierdut pe mine.

 

Precum un soare arzător

Pe cer senin se-nalță.

La fel și eu te-am ridicat,

C-o urmă de speranță.

 

M-am ars la mâini și la picioare,

Dar nu simțeam durere.

Căci tu erai în dreapta mea,

Și îmi dădeai putere.

 

Ai zis că nu o să mă lași,

Că mă iubești, m-asculți.

Dar pentru o mână de bani,

Poți dragostea s-o uiți?

 

Ai ajuns sus, deasupra mea,

Ziceai că sunt balaur.

Ți-am dat tot ce aveam mai scump,

Sufletul meu de aur.

 

Ai zis: "te las" în mintea ta,

Fără să-mi spui și mie.

Tu vrei o sută de iubiți,

Eu una cât o mie.

 

Dar nu îți face griji, promit,

Să nu mai fac prostia.

Să mai iubesc pe cineva

Ce-mi strică utopia.

 

E pentru tine și chiar știu,

Nu meriți nici atât.

Așa că eu o să închei

Și o să punem punct.

 

📅 09-11-2019

Mai mult...

A apus

Te ai indepartat.

Te ai sters ca o ploaie de vara,

Te ai urcat intr un tren al uitarii

Si ai disparut.

 

Au ramas poze.

Sunt o dovada vie a unei amintiri ce sta sa dispara

Au ramas ganduri.

Sunt o dovada a trairilor intense ce stau sa apuna.

 

S-a dus.

Te ai dus pe o mare indepartata,

Mi ai facut cu mana din barca aceea

Era oare o corabie?

Sau era doar o salupa?

 

S-a stins.

S-a stis orice flacara a sperantei

S-au ofilit gandurile revederii,

S-au sters amintirile.

 

Te ai dus in acea mare albastra

Ai disparut in orizont

Ai gasit o sirena sau o pasare maiastra

I ai oferit visele

 

Si acum ma uit la stele cu disperare

Seamana cu marea albastra cu corabii

Astept sa apuna luna

La fel cum au apus amintirile

 

S-a stins.

S-a stins si ultima lumanare.

Era cea lasata in memoria iubirii

Flacara A prins aripi si a zburat departe

 

Acum este intr un alt orizont

Este prinsa cu o franghie de un catarg

Iar eu te mai caut pe plaja si in larg

Sau

Astept corabia la mal…

Mai mult...

CU UMBRA-N URMĂ-MI

M-ai cunoscut și pe senin și pe furtună,
Cu umbra-n urmă-mi, cu a mea cutumă,
Tu mi-ai zâmbit, așa, ușor, melodramatic,
Trântindu-mi ușa, la plecare, atât de cinematic!

Și te-am privit subtil, dar tu n-ai înțeles,
Zâmbindu-ți pe deasupra unui vin ales,
Că te doream să-mi fii a inimii risipă,
Să-i mai oprești bătaia preț de-o clipă...

Te-am cunoscut așa cum ești, senină,
Cu umbra-n urmă-ți, fără nicio vină,
Ai mai făcut un ultim pas înspre plecare,
Cerșind cu mâna-ntinsă, finală îndurare...

 

Mai mult...

De ar fi să ne întâlnim

Și de ar fi să ne întâlnim 

M-aș uita în ochii tăi trișori 

Să văd dacă ai lumea în culori vii 

La fel cum eu o aveam,

Demult

 

Dacă ar fi să ne întâlnim 

Aș vrea să mă privești în ochi 

Să vezi câtă durere se ascunde 

În fața unui "mai pot"

 

Să vezi cât dor port în piept 

Și câte tăceri ascult 

Să îmi lași ochii să îți povestească 

Cât de tare ma durut 

 

Și de ar fi să ne întâlnim 

Vreau doar să taci 

Lasă-te îmbrăcat în tăcere 

În doruri ,și regrete 

Căci poate așa o să înțelegi

Cum e să iubești 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍