Solitudine
Pe nimeni nu aștept
Nu vreau nimic
Deși la mine
Ușa sufletului e deschisă
Solitar și răvășit
Salut, dar …
Nu aud nici u răspuns
Și mâna îmbrățișării
Mi-a rămas întinsă.
Dau pasul mai grăbit
Sau mai domol
În ritmul vieții
Și a eului ascuns
Reazem de mesteacăn
Umărul ușor, ușor….
Îi simt seva neatinsă
În alba lui scoarță.
Copacul un statornic
Eu, trecător spovedit.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Silvia Mihalachi
Data postării: 16 iulie 2022
Vizualizări: 1140
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Poate că...
Poem: Strop de lacrimi peste țară...
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE
Poem: A fost odată
Poem: O dragoste rănită
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Poem: Să ne-amintim!
Poem: Să mori ca un câine
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa