Solitudine
Pe nimeni nu aștept
Nu vreau nimic
Deși la mine
Ușa sufletului e deschisă
Solitar și răvășit
Salut, dar …
Nu aud nici u răspuns
Și mâna îmbrățișării
Mi-a rămas întinsă.
Dau pasul mai grăbit
Sau mai domol
În ritmul vieții
Și a eului ascuns
Reazem de mesteacăn
Umărul ușor, ușor….
Îi simt seva neatinsă
În alba lui scoarță.
Copacul un statornic
Eu, trecător spovedit.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Silvia Mihalachi
Data postării: 16 iulie 2022
Vizualizări: 798
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Pardonne-moi ce caprice d'enfant în maghiară
Poem: Parfum de femeie
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi
Poem: Iarna de Stela Enache în norvegiană
Poem: Oda frumusetii
Librăria Bestseller are lichidări de stoc cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte
Poem: Asumarea sinelui
Poem: Oare-am mințit?
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă