Aluzii
mereu ocolesc poiana cu narcise sălbatice
în luna lui Marte
și depăn cu ochii firul pașilor tăi
te-mbrățișez în gând cu îndârjirea iasomiei de iarnă
a magnoliei galbene
între două bătăi de inimă și un zâmbet nostalgic
în singurătatea clipei
la geamul tău zăpada încă strălucește feeric
nu-i nici o cale să alungăm iarna dintre noi
mușcata sângerează și acum acolo
în glastră
ca un apostrof răstignit
pe crucea speranței
am înțeles
și voi face calea întoarsă
dar voi reveni cât de curând
ascuns într-un mugure …
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 2 martie 2019
Vizualizări: 1435
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: În ajun de Crăciun!
Poem: Bună dimineaţa!
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: Professora de Português
Poem: Gesturi
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Poem: Liceu de George Bacovia în norvegiană
Poem: Rezumatul vietii
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală