Dumnezeu de vorbă cu mine
Pentru că eu sunt și acolo
Eu sunt si-aici
Alung orice stare de frici
Când frumosul vine
Inima sa ți-o aline
Nu te întreabă pe unde și cât ai umblat
Ci se leagă de cat te-ai stresat
Oare când ai plâns
Sinele ți l-ai uitat
Te întreabă inima apăsat
Orice ar fi și oricât de mult te-ai strădui
Sa nu uiți om, că ești călător!
Insa fara călătorie, suflarea ți-e pustie
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: ISTRATE IOANA
Data postării: 4 aprilie
Vizualizări: 58
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Cuvânt, credință, voință
Poem: Octombrie de George Topârceanu în daneză
Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)
Poem: Per aspera ad astra
Poem: Amintirea altor vremuri
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Poem: Vreau să alerg prin iarbă
Poem: In sfarsit
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!