Tot încerci...

Afară-i soare, în casă plouă, cineva o rupt baraca,

Fuego la microfon și Voltaj îi schimbă placa.

Iarbă udă, nu stropită, apă pură de la stat...

Sar copacii pe-arătură, fiindcă-i iar băută nașa.

Fiind în locul băștinaș, poți să vezi o fericire mare,

Oamenii sunt la grătare, copiii nu au stare,

Iși dau cu capu' de borduri, fetele stau la taclale...

Câinii au picioare...

Unu-ncearcă să-și combine vara... 

Mai sunt răsaduri inferioare...

Bătrâni ca semnu' de-ntrebare... -> ?

Vor mișcare, pe sedentarism

Ies la vot, CĂ LINg sudoare.

D-ai frumos...prin ciroză, totu-i roz,

Emoji-uriile par să zboare,

Că-s golanii pe Tik Tok

Fără G-uri, au doar GheGhe-n buzunare.

Prin contrast, Techeș pă tine...

Faci în pat, când vine Stresu'...

Soarele lună devine,

Fără sens, se pierde sensu'....

În vecini, o stradă-n dreapta,

Vezi un altfel peisaj....

Sumbru și fără căldură,

Brusc rămâi fără limbaj...

Tună fulgeru' din tobe, fac raliuri ciorile...

Cad semințe fără număr, 

Muiesc și-mprejmuiesc...

În seringe toate bolile...

Un delfin în colivie,

Îi Ies păianjenii din burtă,

Vezi scheleți, în carne vie, 

Fără dulce... fără turtă...

Vampirii extenuați să sugă,

Cu zale, înloc de dinți,

Șobolani cu patru capete,

Și ei, la rându' lor, plictisiți să fugă...

Fix în mijloc, construit,

Pe-o fundație de cenușă,

Celor omorâți de vi,

Arși sadistic pe-o țepușă.

Un spital, în formă de B,

Și o vorbă sună...

Șoptit, in frica de cuvânt:

,,Acolo stă BABA NEBUNĂ!"

Prinși între pereți calcarici,

Clan de clică clandestină...

Clar, îi crezi medici arhaici,

C-au clacat, pentr-o cretină...

Întuneric abundent pe holuri,

Țevile de gaz au goluri și icoanele au coarne,

Viermii-s morți de la mâncare, 

Voluntari înnvoluntari, blocați în roluri oarbe...

Baba stă pe patu' de spital, și doarme...

Unde soare nu răsare,

Avea să vină și apusu',

A pus dracu' p'-unu:

Să se-mpiedice de tocu' ușii...

Ș-acum v-a primi răspunsu'...

Ca băiatu'-mi dimineața,

Se trezește baba, fără jenă,

Într-un glas zice: ,,Davai ceas!",

Și se-apucă să le-arate-o schemă.

Își dislocă maxilaru', cască gura cât s-ajungă,

Strigă: ,,NEI!" Și crăcănat, în fugă...

Saltă doctoru'-n grumaz, ceilalți medici mor... de ciudă.

Îl suje pă omu' meu, și de glugă, în mișcare centrifugă.

Râde, în mișcări de salsa, face: ,,Dame tu Cosita!"

După 2 abdomene, se pornește: cocostârc...

Cu degetele fluturând, cu talent, își înghite limba,

Pleacă, fiindcă deoarece e târg.

Zdrobește zidurile-azilului, sare 4 metrii-n aer,

Cade la fractu'-n DM, te vorbește pe la spate,

Bagă un biliard cu sabia, după îți fumează-n baie...

Bungee jumping fără sfoară, joacă tenis cu grenade...

Brusc ajunge-n Costinești,

Face stage diving, zero rețineri, 

Dacă nu ajungi la moaște,

Ajung moaștele la tine...

Bagă mingea sub tricou la folbal... ascunde gramele-n ghete.

Unui grup de tineri, le zice ceva cu SENS... fără oscilație...

,,N-am alunita pe lună și apa-i informație!", după fuge...

Ia autobuzu'-n stație, după tren, că s-a săturat de mers...

N-o uitat de unde-o plecat,

Baba e de cartier, se știe!!!

Revenind în loc natal,

Unde copiii-au capu' spart, pune Vali Vijelie...

Înarmată cu unghera, pentru foc, taie copaci,

Bea juma' de kil de gaz și se face praștie,

Stas pe rime, dă freestyle,

Aruncă dovleceii... lasă micii-n farfurie!...

Când o văd ca pune ketchup... nimeni nu se mai distrează...

Pleacă spre Prea Fericitu', visând c-o penetrează crucile...

Face pasu' în biserică, cu baticu'... se calmează...

Când se-adună toate babele... ea e una dintre ele...

Gândesc SF, ca Oppenheimer, 

Încercând să fiu propriul meu idol,

Visând că pun mâna pe bandă, 

M-am trezit ,subit, în filmu' meu...și nu-s regizor,

Vorbesc și plâng, la o comandă,

Dictat de un observator inert,

Totu' doar pentru un spectacol,

Fără public, cu un scop incert,

Singuru' actor fără lumină, deși filmează în deșert.

Chiar dacă platou'-i plin,

Pustiu' îi palpabil, și obscen de evident,

Actorii vin, și nu mai vor să plece,

Rămân în urmă doar gunoaie,

Îmbătându-se pe set.

Bani lichizi, plătesc cu traume,

Jet pe jeb de o ajuns și-n creier,

Blocat ca recuzită, sunt trimis la-naintare,

Să trec prin baltă de regrete,

Stupid, ce foame au de cadre,

Deși scenariu' nu-i complet.

Încă de mic, atacat, nu academic,

Acum forțat sa răspund per vers,

Pentru gândurile mele, închipuit profesionist,

Că primesc toate creditele,

Încă-ncearcă , da' nu-s convins,

Că merit pentru tot ce fac un sfert.

Ochii-mi proiectează scena-n cortex,

Îndoielile mă fac să nu fiu transparent,

Ce văd e tragic, un labirint complex,

De glume sumbre, duble-n înțeles,

Unde cârjele ard fără regret, sau nimeni sa-şi asume,

Cu sclipirile de geniu, normal că-ncepe și să tune,

Printre stropi apar poeți trecuți de timp absenți,

Și profeți în fuste,

La o înmormântare, cu arfe de balet.

Concret, privesc din exterior, în cutie corpu-mi coace,

Zace mort, io-s mesager,

Săritor din prag de moarte,

Uitându-mă la mine-n silă,

Că-ndulcesc marea cu sare,

Arunc critică, văzându-mă iar îngropat,

De personaje tranzitre,

Atunci lumea se ridică încet, 

Extazu' se implică, însa-n mine nu-i prezent,

Rațiunea-mi ține izolat cavou', liniște,

Până ce-i claustrofob echou',

Doar lumina-mi e salvare...vreau să strig...

Da'-s blocat în prismă-nchisă.

 Denis Poetu' -,,Filmu' meu" 2023

Paradox, în gândurile mele,

Blocat într-un perpetuu lapsus,

Judecat și-nchis în RMN mental.

În repaus, creieru' creează haos, 

lichidat pentru posesie ilegală de sentimente, 

Viciile nu mai sunt plăcere, 

La sentința care parcă mai mult cere,

Reprezintă doar adaos.

Gândul ascuțit,

Lasă craniul cu sechele,

Scrijulit, cu tot ce n-ai mai vrut s-auzi de-o vreme,

Păreri de la oameni cu probleme,

Probleme de la oameni cu păreri.

Ceri sfaturi fără încheiere,

Atunci când zilele par sa treacă,

Doar când nu te uiți la ele,

Da' tu tot încerci, micind ochii,

Pierzi scopu' din vedere,

În intuneric, adevăru'-i greu de descifrat,

Plafonat pe caracter fără substrat,

Atunci devine tot mai evident că ignoranța-I cheie.

Denis Poetu' -,,Închis" 2023

Cine să-mi spună astăzi mie

Dacă în viața am ales corect?

Iar celor ce mâna mi-au întins

Eu am avut cuvinte de respect?

Cine n-a fost odată mic copil

Căzând pe jos, mergând târâș?

Plângând că nimeni nu-l ajută

Motiv de-a se uita la ei chiorâș?

Cine n-a fost la grădi și la școală

Purtând ghiozdanul plin de cărți?

Iar la final să trecă prin examen

Să poată-n viitor deschide porți?

Cine nu și-a făcut rost pe pământ

Și pentru care a luptat din greu?

Să aibă pentru el și cei apropiați

O pâine albă și-n buzunar un leu?

Cine iubirea n-a încercat s-o afle

Și-n doi să treacă valurile vieții?

Să construiască și copii la masă

Și-n timpul liber o bere cu băieții?

Cine necazuri și eșecuri n-a avut

Și peste care cu greu el a trecut?

Și cât de mulțumit și fericit a fost

C-a izbândit, luptând cum a putut?

Cine nu s-a bucurat de împliniri

Și de prieteni buni, adevărați?

Care să-i stea tot timpu' aproape

Și la nevoie să sară ca niște frați?

Cine n-a fost mințit și înșelat

De cei la care el nu se-aștepta?

Și cât a îndurat pâna-putut uita

Minciuna dovedită și a o accepta?

Cine nu a greșit vreodat' în viață

Cu voie sau obligat de soartă?

Și cine ar putea s-arunce piatra

În cineva care îi spune...mă iartă?

Și cine fericirea o are pe pământ

Și dă ceea ce e de dat Cezarului?

Sigur e omul cel iubit și va primi

Răsplată după faptă..din partea Domnului?

Sst! să nu treziți cumva sufletele elefanților

adormiți

puțini au privilegiul să verse o lacrimă

pe-o bucată de fildeș

într-un cimitir al elefanților singuri

din care lipsesc crucile de piatră

florile vii

dragostea omului

înclinați-vă capetele în fața acestor oase îngălbenite de timp

neîngropate

de milioane de ani sufletele neprihănite ale elefanților

umblă prin grădinile nesfârșite ale Cerului

aducând zâmbetul pe buzele Marelui Creator

.

elefanții își plâng și ei morții ca și noi

oamenii

îi poartă cu dânșii zile întregi

pe cei bolnavi și bătrâni

îi lasă să plece singuri în ultima lor călătorie

aici un elefant îndrăgostit de viață s-a prefăcut în stâncă

când vântul lovește fără milă în inima pietrei

se aud țipetele de durere ale elefanților vii din Chobe

și zgomotul asurzitor al lacrimilor celor rămași

.

Sst!

Preţuieşte fiecare clipã,

Datã ţie-n dar, spre-a o trãi!

Nu face din clipe o risipã;

Fã ce poţi sã faci, dar nu în pripã,

Cât eşti încã viu, printre cei vii!

Fiecare clipã, datã ţie,

Trasã de pe-al timpului mosor,

E-un condei ce zi şi noapte scrie,

Este şi arvunã, şi simbrie,

Pentru care eşti rãspunzãtor!

Clipã peste clipã, se adunã

Ca ghirlande dese şi subţiri;

Şi-aşezate astfel, împreunã,

Strâng şi împletesc într-o cununã

Triste sau duioase amintiri...

zilnic dăm la o parte fapte de viață consumate

cel mai adesea prozaice

de la preparatul cafelei la nu știu ce întâlnire de afaceri

sau dragoste

într-o logică ancenstrală a supraviețuirii

înghițim totul

.

apoi aruncăm resturile

(întotdeauna rămân resturi și vase murdare!)

la coșul de gunoi al memoriei

.

douăzeci și patru de ore pe zi

.

dimineața o mașină a Salubrității ridică gunoaiele zilei

din containerele gândului

aranjate după un cod subliminal al culorilor

galbenul

de exemplu

sugerează locul în care trebuie să arunci gunoiul menajer al ideilor

verdele

pe cel al speranțelor în putrefacție

albastru

indică locul eșecurilor

iar roșul

(cel mai vizibil!)

pe cel al amintirilor

.

ptiu!

se strâmbă sufletul

dând ocol inimii

.

ce urâte mirosuri răzbat dinspre sinistrele crematorii ale mințiii…

Am strâns noroi și l-am numit viață,

L-am dus în piept ca pe-un altar stricat,

Iar noaptea-mi mușcă inima cu poftă

Și nu mai știu de-s viu sau condamnat.

Dacă-i nevoie, dă-mi durerea toată,

Să-mi fie pâine, somn și judecată,

Să ard încet, ca ceara vinovată,

Până rămân doar rugă și păcat.

Nu cer lumină pentru pașii mei,

Nici cerul larg, nici nume scris în carte,

Ci pacea celor dragi, atât, și ei

Să treacă vii prin moartea care arde.

câteva semințe negre de susan

scutură

liniile ondulatorii ale destinului;

între timp,

înveți despre răbdare

și despre libertatea nesăbuită.