Ochi
pare de-a dreptul imposibil să-ți controlezi viața
printr-un ochi de sticlă
e ca și când ai privi lumea
de pe fundul oceanului
(redusă la niște cercuri concentrice și halouri de lumină!)
înconjurat de rechini urcigași
într-un ținut mirific al tăcerii
imaginea din afară
la fel
n-are nicio șansă-năuntru
se zbate agonic între sute de așchii de sticlă
tăioase
ajungând pe retină în sânge
doar chipul tău îngeresc
pe care mi-l amintesc dinainte
se scurge înăuntru-mi
ca o lacrimă
fă-mi o cafea amară
iubito
de-acolo
din acele nebuloase difuze ale minții
și lasă-mă să te recompun mereu și mereu
potrivind toate piesele acestui joc de puzzle
risipite în suflet…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: AM AVUT UN MIC COSMAR
Poem: Dorință
Dorul de casă a motivat-o să pună povești pe versuri. Corina Bezdîga își lansează cea de-a treia carte
Poem: Du-mă acasă drum nebun...
Poem: stihuri diamantine //10
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Poem: Șandramaua emoțiilor
Poem: Marul si Ciresul
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani