însemnări/1

Ieri am fost un pic, cam prost,

Cand am prins, un peste mare,

Dar pe mal, eu nu l-am scos,

Ca n-avea....bunastare!

Stau la casa-n intr-un oras,

Si cresc porci, in batatura,

Vreau sa-i vand, eu, mintenas,

Ca n-am bani de...beutura!

As veni si azi, la lucru,

Sa castig un ban, in plus,

Dar am fost la bar, cu socru,

Si sunt, cred, un pic...cam dus!

Am vazut pe strada-o fata,

Si i-am zambit, pe deplin,

S-a uitat, prelung, la mine,

Si m-antrebat...de buletin!

Suntem, amandoi de-o seama,

Si-o iubesc pe-a mea, Marie,

Dar cand fac, vreo nebunie,

Imi sopteste...vei da sama!

Am, cea mai buna sotie,

Ma iubeste cu ardoare,

Dar cand am gesit, mai tare,

Nimeni, nu poate...s-o tie!

Azi am fost la Mall, mai frate,

Sa mancam, tot ce se poate,

Marce m-a trimis, la casa,

Nu stia, c-am cardu' acasa!

Mi-am luat masina buna,

Si mananca motorina,

Cand la pompa, alimentez,

Eu tot cardul...lichidez!

Stau la masa, totu-i gol,

Marce, e la shopping-n mall,

As manca ceva mai vere,

Dar n-am bani, nici de o bere!

Nu am fost atent, la scara,

Si mi-am fracturat, piciorul,

Totul s-antamplat, aseara,

Cand beam vinul...cu ulciorul!

Sunt veterinar, cu diploma,

Si tratez, tot ce gasesc,

Dar, nu animal in coma,

Frica-mi e...sa nu platesc!

Fac control, la alimente,

Calculez, valoarea nutritiva,

Chiar gramajul...condimente,

Instrument...papila gustativa!

S-a intrat de ieri, in postul mare,

Gata cu mancarurile-nfruptate,

Am acasa, o oala cu sarmale,

As manca, dar...nu se poate!

Cresc la tara, niste porci,

Si i-as vinde, azi, pe toti,

Dar, sunt negri, slabi, parosi,

Si n-au carne si doar...colti!

Un bărbat nu are nevoie doar de iubire
prea multă sau prea puțină dragoste îl poate ucide
dragostea trebuie să fie undeva la mijloc
în primul rând, are nevoie de un loc în care să se poată întoarce
de o femeie pentru a face dragoste
(La urma urmei, marea iubire de altădată înseamnă să faci dragoste!)
mai are nevoie de un cal pentru a merge la luptă cu toate morile de vânt ale dimineților
și dacă este posibil, dar nu neapărat obligatoriu, de  un loc de muncă
un cont bancar, fără limită de credit
loțiuni de bărbierit (after shave), pentru a scăpa de muștele agresive,
și nu în ultimul rând, de un pieptene
nu este deloc ușor să fii bărbat în zilele noastre
(întotdeauna a fost dificil!)
dar acum s-a ajuns la ultima limită
am devenit sclavii unor reflexe inconștiente

a unor obsesii

restrânse la bani și femei, pe scurt
un bărbat are întotdeauna nevoie și de puțină mângâiere
iar în final, ca tot omul, de un loc în spatele bisericii...

ai rupt din DEX-ul meu pagina despre iubire

știind că mă uit uneori la diferite cuvinte

ai vrut să nu-mi explic sentimentul acesta puternic

pentru infantă

al doilea copil al Literaturii

Poezia

care nu-ți vine la îndemână

ai reînviat secretul lui Polichenele

ca și când n-ai ști că iubirea n-are nevoie de explicații

oricâte pagini ai rupe din DEX

vei fi întotdeauna pe locul doi

Poezia și tu

în această ordine

nu se poate altfel

arată-mi un om dependent sută la sută

de o femeie

fără o mică anticameră

în care să-și oblojească sufletul

tu însăți depinzi ombilical de beauty

militezi pentru independența femeii

printre altele

sau pierzi timpul la coafor

hai lasă-mă...

Uşor s-adie vîntul,
Văzînd cum apa trece
Amar îmi este gîndul
Iar azi, nu mai fi rece.

Cu drag să mă aştepte
Ca să mă pierd adesea
În zbor, dar ca un peşte
A fost şi nu e vestea.

Să uit de alte gînduri,
Şi doar prin amintiri
Fiind un simplu nimeni
O rază din lumini.

îmi reprezint  femeia ca pe o absidă

la edificiul vieții multigeometric,

ce nu lipsește din nicio piramidă,

din niciun templu sau lăcaș vremelnic

.

și nu mă miră plusul lor de frumusețe,

mă mulțumesc doar că sunt vii,

că au precum un poliedru douăzeci de fețe

și, mai ales, că n-au asimetrii

.

e drept că geometria rămâne doar știință,

când pui compasul sau echerul gol pe gleznă

pierzi din vedere tocmai unghiul ei  de referință

ce pleacă din lumină și se termină-n beznă

.

cu timpul chiar și cercul devine o elipsă,

nu poți rămâne cerc întreaga viață…

da, ea-i când în excces, când lipsă

ca o spirală-nchisă într-un un cub de gheață…

nu-i clar dacă ai existat vreodată cu adevărat

vopseaua de pe șevaletul meu sub formă de inimă

s-a uscat  peste noapte

lângă tabloul neterminat

mă îndrăgostisem de propria-mi închipuire

în dreptul gâtului tău

unde m-am oprit  o clipă să-mi trag respirația

a fost însă destul ca tu să te smulgi din vraja gândului

și să dispari

am rămas cu gustul amar al poetului părăsit de cuvinte

la mijlocul drumului

cu imaginea ta nebuloasă

zăvorâtă în turnul de fildeș al amintirii

cu pen***cenzure*** încremenită în fața oglinzii amăgitoare

Doamne

strig abia auzit dintr-o lacrimă

dă pagina aceasta nescrisă cu Galateea înapoi

ai răsfoit-o prea repede

și lasă-mă să termin acest tablou al iubirii divine

trecut prin ascuțișul dălții lui Pygmalion

cât încă îmi mai pot număra bătăile inimii…