Category: Thoughts
All author's poems: Djl6m6dnn1r
Date of posting: 9 апреля 2024
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 490
Poems in the same category
Non-poezie
Emotie, lacrimi, un simt de intelegere iar apoi chin, si-o tresaltare imbucuratoare.
Alternanta, schimb etern resimtit in oase, incapacitate, si iar chin.
Nimic, iar apoi totul.
Oare nimic are sa fie intr-un final?
Pareri de rau...zambete ce mascheaza regrete.
Entropie
există zile în viața mea când mă cutremur
pe o scară Richter de la unu la zece
(cel mai adesea spre opt!)
atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine
și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții
printre mormane de moloz și cadavre
desprinse din gânduri
cine n-a văzut zidurile Ierihonului dărâmându-se ca-ntr-un joc de puzzle
n-a văzut nimic
nu poate să-și imagineze ce este în mintea mea
pe care o simt ca un obiect fizic
înțepenită între oasele craniului
separată de trup
oglinda din perete îmi arată un om bântuit de un spirit malefic
parcă ar semăna cu bunicul plecat intempestiv la cules de stele
cineva îmi spusese că oglinzile din casa în care se află un mort
trebuie acoperite
uitasem
deja îmi văzusem propriu chip în oglinda eternității
în care apăream mort
și mă cutremur
nu știu cum mi-a venit o asemenea prostie în cap
dar acopăr oglinda
ba chiar mă bate gândul s-o sparg pe ascuns
să rup fila aceasta din Cartea Destinului
ca Polichinelle
mintea mea e plină de contradicții
nu-și asumă niciodată nimic
nu te poți baza pe reacțiile ei instinctive
pe contrareacțiile ei
conștiința morală îmi apare ca un simplu proces entropic
de dezordine și de destructurare a minții
în termenii celei de-a doua lege a termodinamiici
un efect secundar al creșterii entropiei
sfârșitul...
Poezia din adâncuri
De câte poezii mai e rost?
Sa le citești,poate ai să înțelegi.
Căci dragostea nu are cost,
Dar nu poți avea ce alegi.
De câte poezii mai e nevoie?
Să înveți să mă tratezi,
Câte nopți o să mă ploaie,
Câte dorințe nu ai să crezi?
Câte poezii să mai scriu?
Sa mi dai un răspuns la ele.
Sa nu mi le citești la sicriu,
Ca ele de tine au nevoie.
Citește le cat vei vrea,
Căci nu le vei simții.
Ce oferă dragostea de ea,
Ce nu vei mai primi.
Regãsirea
O suflete condei de aur,
Câte poți așterne
pe paginile vieții!
Mă-ntorc la mine,
Cãci n-am mai fost de mult.
E ușa acum închisă
Si cheia am pierdut.
Emoții se revarsă
Ca o ploaie deasă,
Zăresc pe geam o umbră,
Uitându-se adânc spre mine.
Parcă m-ar pofti înauntru să zăbovim la o cafea
Să-i spun câte și multe,
Pe unde am umblat,
Și-n sacul de pe spate
Câte-am adunat.
Defect
Mă cuprind gânduri pline de nostalgie,
Unde ai dispărut a mea dulce copilărie?
De ce ai plecat fără să-ți iei rămas bun,
De ce m-ai abandonat pe cel mai rău drum......
Toate erau bune când erai cu mine,
Habar n-aveam ce-i aia agonie,
Mă jucam cu avioane din hârtie
Și cele mai mici lucruri îmi aduceau bucurie.....
N-aveam multe, dar eram cel mai fericit,
Seara cu prieteni mă simțeam împlinit,
Nu știam că toate o să se termine într-o zi,
Pe vremea aia nu înțelegeam sensul unei poezi:
"Coșmar, dulce amar,
Iubirea-mi este în zadar,
Prezentul mi-e neclar,
M-au otrăvit buze cu gust de nectar"
Pentru mine erau doar cuvinte din ziar,
Nu știam că viața poate avea gust amar,
Nu știam că iubirea vine la pachet cu durere,
Pe vremea aia toate aveau gust de miere,
Nu știam că poți să iubești fără să fi iubit,
Nu știam că de asta mulți poeți au înebunit,
Acum am ajuns să-nțeleg perfect,
Am ajuns să-mi trăiesc viața defect,
O lume nebună
Non-poezie
Emotie, lacrimi, un simt de intelegere iar apoi chin, si-o tresaltare imbucuratoare.
Alternanta, schimb etern resimtit in oase, incapacitate, si iar chin.
Nimic, iar apoi totul.
Oare nimic are sa fie intr-un final?
Pareri de rau...zambete ce mascheaza regrete.
Entropie
există zile în viața mea când mă cutremur
pe o scară Richter de la unu la zece
(cel mai adesea spre opt!)
atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine
și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții
printre mormane de moloz și cadavre
desprinse din gânduri
cine n-a văzut zidurile Ierihonului dărâmându-se ca-ntr-un joc de puzzle
n-a văzut nimic
nu poate să-și imagineze ce este în mintea mea
pe care o simt ca un obiect fizic
înțepenită între oasele craniului
separată de trup
oglinda din perete îmi arată un om bântuit de un spirit malefic
parcă ar semăna cu bunicul plecat intempestiv la cules de stele
cineva îmi spusese că oglinzile din casa în care se află un mort
trebuie acoperite
uitasem
deja îmi văzusem propriu chip în oglinda eternității
în care apăream mort
și mă cutremur
nu știu cum mi-a venit o asemenea prostie în cap
dar acopăr oglinda
ba chiar mă bate gândul s-o sparg pe ascuns
să rup fila aceasta din Cartea Destinului
ca Polichinelle
mintea mea e plină de contradicții
nu-și asumă niciodată nimic
nu te poți baza pe reacțiile ei instinctive
pe contrareacțiile ei
conștiința morală îmi apare ca un simplu proces entropic
de dezordine și de destructurare a minții
în termenii celei de-a doua lege a termodinamiici
un efect secundar al creșterii entropiei
sfârșitul...
Poezia din adâncuri
De câte poezii mai e rost?
Sa le citești,poate ai să înțelegi.
Căci dragostea nu are cost,
Dar nu poți avea ce alegi.
De câte poezii mai e nevoie?
Să înveți să mă tratezi,
Câte nopți o să mă ploaie,
Câte dorințe nu ai să crezi?
Câte poezii să mai scriu?
Sa mi dai un răspuns la ele.
Sa nu mi le citești la sicriu,
Ca ele de tine au nevoie.
Citește le cat vei vrea,
Căci nu le vei simții.
Ce oferă dragostea de ea,
Ce nu vei mai primi.
Regãsirea
O suflete condei de aur,
Câte poți așterne
pe paginile vieții!
Mă-ntorc la mine,
Cãci n-am mai fost de mult.
E ușa acum închisă
Si cheia am pierdut.
Emoții se revarsă
Ca o ploaie deasă,
Zăresc pe geam o umbră,
Uitându-se adânc spre mine.
Parcă m-ar pofti înauntru să zăbovim la o cafea
Să-i spun câte și multe,
Pe unde am umblat,
Și-n sacul de pe spate
Câte-am adunat.
Defect
Mă cuprind gânduri pline de nostalgie,
Unde ai dispărut a mea dulce copilărie?
De ce ai plecat fără să-ți iei rămas bun,
De ce m-ai abandonat pe cel mai rău drum......
Toate erau bune când erai cu mine,
Habar n-aveam ce-i aia agonie,
Mă jucam cu avioane din hârtie
Și cele mai mici lucruri îmi aduceau bucurie.....
N-aveam multe, dar eram cel mai fericit,
Seara cu prieteni mă simțeam împlinit,
Nu știam că toate o să se termine într-o zi,
Pe vremea aia nu înțelegeam sensul unei poezi:
"Coșmar, dulce amar,
Iubirea-mi este în zadar,
Prezentul mi-e neclar,
M-au otrăvit buze cu gust de nectar"
Pentru mine erau doar cuvinte din ziar,
Nu știam că viața poate avea gust amar,
Nu știam că iubirea vine la pachet cu durere,
Pe vremea aia toate aveau gust de miere,
Nu știam că poți să iubești fără să fi iubit,
Nu știam că de asta mulți poeți au înebunit,
Acum am ajuns să-nțeleg perfect,
Am ajuns să-mi trăiesc viața defect,
O lume nebună
Other poems by the author
Aștept....
Îmi aștept sfârșitul,
Tăcut, blocat în singurătate,
Îmi aștept sfârșitul,
În lacrimi lipsite de dreptate....
Vreau să plec departe,
Vreau să rămân doar eu cu mine,
Vreau să plec departe,
Dar... nu vreau să renunț la tine....
Fara titlu
Dac-ai ști ce este în al meu suflet
Când tu îmi vorbești despre el,
De pe față îmi dispare orice zâmbet
Când te văd cum plângi după el
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când îmi zici cât de dor ți-e de el,
A mea inimă încet îmi moare
Iar a ta bate numai pentru el,
Eu dau totul pentru tine
Tu dai totul pentru el,
Eu renunț la toate pentru tine
Tu renunți la mine pentru el.
Stau și mă întreb dacă tu te gândești măcar o secundă la cum mă simt eu atunci când îmi vorbești despre el, când am zis că sunt aici pentru tine mereu când ai nevoie nu credeam că poate să fie atât de dureros. Nu știu ce cuvinte să-ți spun atunci când plângi de dorul lui, mă doare prea tare ca să pot să-mi aleg cuvintele.
Ști că te iubesc și aș face orice pentru tine și te susțin în absolut orice ai face, însă acum chiar nu am cu ce să te ajut, încet parcă încep și eu să am nevoie de ajutor în timp ce încerc să-ți ofer ție ajutor...
Fără titlu.
Arde cerul de doi ani cu flăcări de gheață,
Îngeri nevinovați își iau adio de la viață.
Trecutul mi-e prezent, sunt blocat în ceață
Plâng de durere, dar am doar zâmbete pe față,
Îl rog pe Dumnezeu ca de data asta să nu mă vadă
Îi jur că m-am sinucis involuntar, sper să mă creadă,
Dacă nu, am s-accept ca flăcările iadului să mă ardă
N-am să regret niciodată faptul c-am căzut iubiri pradă
Nebunie pură!
Inima lui de ghiață,
Acum se topește,
L-ai readus la viață,
Știai că te iubește....
Își lasă-n urmă trecutul,
Îl lasă doar pentru tine,
Acesta vă va fi-nceputul,
Drumul vostru către nebunie....
Este nebun din fire,
Este nebun după tine
Nu știa ce-i aia iubire,
Până te-a cunoscut pe tine.....
În pura lui nebunie,
Tu ești linia de plutire,
În pura lui nebunie,
Se gândeșre doar la a ta iubire.....
În pura lui nebunie,
Ar face totul pentru tine,
În pura lui nebunie,
Fără tine nu există mâine.......
În pura lui nebunie,
Tu ești tot ce contează,
În pura lui nebunie,
Viața fără tine-i film de groază.......
În pura lui nebunie,
Varsă lacrimi de iubire,
În pura lui nebunie,
Lasă versuri fără sens pe hârtie....
În pura lui nebunie,
Doar pe tine te dorește,
În pura lui nebunie,
După trupul tău gol tânjește.....
Încă se gândește la felul în care îl priveai,
Când goală-n pat de plăcere gemeai,
Încă-ți simte sânii tăi moi la el în palme,
Încă simte cum îl săruți cu buze calde
Este nebun după tine, tânjește să te aibă o eternitate lângă el. Știe că poate nu-ți poate oferi tot ce alți ar putea, însă știe că poate să-ți ofere propria lui viață, poate să-ți pună inima-n palme fără ca măcar să clipească. Este dispus să moară de un infinit de ori blocat într-o buclă temporală doar să știe că ție îți va fi bine. Avea sufletul mort când te-a cunoscut și nu știa ce înseamnă să iubești, însă din clipa în care te-a cunoscut a știu că tu ești sufletul lui pereche. A greșit mult în fața ta pentru că n-a știut cum să prețuiască iubirea, acum regretă dar timpul nu-l poate da înapoi ca să schimbe tot ce a fost între voi, însă are întregul viitor în față ca să-și îndrepte greșelile. Poate că n-o să fie niciodată așa cum ți-ai dori tu să fie, însă îți jură că va încerca și se va strădui să fie pe placul tău......
Înghețat.
Trec anotimpuri
Dar durerea tot nu trece,
Îmbibat cu ale iubiri reziduri
Sufletul e precum iarna de rece,
A înghețat iubirea,
O conservă-n timp,
Și-a înghețat privirea,
În al său ultim anotimp
Și-a înghețat sufletul,
Așteaptă ca tu să-l dezgheți,
Îți va căuta zâmbetul,
Și-n următoarele vieți.......
Fara titlu
Cum aș putea să zâmbesc din nou și să fiu fericit cu gândul la viitor
Dacă de când m-a părăsit sufletul mi-a rămas pe deplin gol
Viața-mi este în declin, acaparat de coșmaruri refuz să redevin visător
Fericirea drept în față dar eu decid mereu să fac câte un ocol
Pe drumul vieți stau cu ochi după tine și nu țin cont absolut de loc-
De cea ce mă înconjoară, dacă mai fac un singur pas cad de pe bloc
Rămas făfă șanse mai am o speranță și parcă îți aud din nou vocea dulce
O simt cum mă cheamă, o urmez fără să știu unde m-ar putea duce
Din cauza ei azi s-a vândut mai puțin cu o cruce, însă sincer nu sunt fericit
A fost doar o iluzie dulce, datorită ei trăiesc dar mă simt de parcă am înebunit
Mă las prea ușor ghidat de sentimente, mă las prea ușor acaparat de regrete
La nervi îmi las mult prea ușor sângele din pumni pe fiecare perete
Nu știu ce să mai cred, nu pot să-mi găsesc un reper după care să mă ghidez
Îmi trăiesc fiecare zi fără de control, ca într-un coșmar încă sper că visez
Am renunțat la idea de a-mi lua pistol pentru că știu că nu pot să mă controlez
Vocile din cap mă ceartă simt cum clachez și încep să delirez
Uneori și eu rămân mască când văd în ce hal grotesc pot să gândesc.
Când ceva mă apasă... mă doare când văd că n-am cu cine să mă sfătuiesc
Aproape seară de seară mă întreb "Oare de ce pula mea încă mai trăiesc"
Când sunt la un pas de moarte, la un pas să las totul în urmă, îmi amintesc....
Nu am cum să o las în spate pe singura persoană pe care o iubesc
N-am să renunț atât de ușor cu toate că viața mi-o disprețuiesc
O să sune ciudat însă simt întunericul cum îmi inundă sufletul rece
Simt o chemare ce nu-mi dă stare, simt cum fericirea pe lângă mine trece
Când închid ochii îi văd chipul și îmi doresc să nu-i mai deschid niciodată
Vreau s-o privesc mereu chiar dacă rămân blocat într-o lume de gheață
Vreau să o simt mereu la mine-n suflet la fel cum am simțito prima dată
Vreau să fie lângă mine în clipa de față pentru că nu cred în altă viață
Cu toate că vorbesc despre suflet nu am conceptul de viață spirituală
Cu toate că o iubesc și în gândul meu este doar ea tot am inima goală
Mă pierd în gânduri mai mereu, gândesc prea mult dar uit să și vorbesc
Este suficient să te uiți în ochii mei ca să înțelegi cuvintele ce nu le rostesc
Aștept....
Îmi aștept sfârșitul,
Tăcut, blocat în singurătate,
Îmi aștept sfârșitul,
În lacrimi lipsite de dreptate....
Vreau să plec departe,
Vreau să rămân doar eu cu mine,
Vreau să plec departe,
Dar... nu vreau să renunț la tine....
Fara titlu
Dac-ai ști ce este în al meu suflet
Când tu îmi vorbești despre el,
De pe față îmi dispare orice zâmbet
Când te văd cum plângi după el
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când îmi zici cât de dor ți-e de el,
A mea inimă încet îmi moare
Iar a ta bate numai pentru el,
Eu dau totul pentru tine
Tu dai totul pentru el,
Eu renunț la toate pentru tine
Tu renunți la mine pentru el.
Stau și mă întreb dacă tu te gândești măcar o secundă la cum mă simt eu atunci când îmi vorbești despre el, când am zis că sunt aici pentru tine mereu când ai nevoie nu credeam că poate să fie atât de dureros. Nu știu ce cuvinte să-ți spun atunci când plângi de dorul lui, mă doare prea tare ca să pot să-mi aleg cuvintele.
Ști că te iubesc și aș face orice pentru tine și te susțin în absolut orice ai face, însă acum chiar nu am cu ce să te ajut, încet parcă încep și eu să am nevoie de ajutor în timp ce încerc să-ți ofer ție ajutor...
Fără titlu.
Arde cerul de doi ani cu flăcări de gheață,
Îngeri nevinovați își iau adio de la viață.
Trecutul mi-e prezent, sunt blocat în ceață
Plâng de durere, dar am doar zâmbete pe față,
Îl rog pe Dumnezeu ca de data asta să nu mă vadă
Îi jur că m-am sinucis involuntar, sper să mă creadă,
Dacă nu, am s-accept ca flăcările iadului să mă ardă
N-am să regret niciodată faptul c-am căzut iubiri pradă
Nebunie pură!
Inima lui de ghiață,
Acum se topește,
L-ai readus la viață,
Știai că te iubește....
Își lasă-n urmă trecutul,
Îl lasă doar pentru tine,
Acesta vă va fi-nceputul,
Drumul vostru către nebunie....
Este nebun din fire,
Este nebun după tine
Nu știa ce-i aia iubire,
Până te-a cunoscut pe tine.....
În pura lui nebunie,
Tu ești linia de plutire,
În pura lui nebunie,
Se gândeșre doar la a ta iubire.....
În pura lui nebunie,
Ar face totul pentru tine,
În pura lui nebunie,
Fără tine nu există mâine.......
În pura lui nebunie,
Tu ești tot ce contează,
În pura lui nebunie,
Viața fără tine-i film de groază.......
În pura lui nebunie,
Varsă lacrimi de iubire,
În pura lui nebunie,
Lasă versuri fără sens pe hârtie....
În pura lui nebunie,
Doar pe tine te dorește,
În pura lui nebunie,
După trupul tău gol tânjește.....
Încă se gândește la felul în care îl priveai,
Când goală-n pat de plăcere gemeai,
Încă-ți simte sânii tăi moi la el în palme,
Încă simte cum îl săruți cu buze calde
Este nebun după tine, tânjește să te aibă o eternitate lângă el. Știe că poate nu-ți poate oferi tot ce alți ar putea, însă știe că poate să-ți ofere propria lui viață, poate să-ți pună inima-n palme fără ca măcar să clipească. Este dispus să moară de un infinit de ori blocat într-o buclă temporală doar să știe că ție îți va fi bine. Avea sufletul mort când te-a cunoscut și nu știa ce înseamnă să iubești, însă din clipa în care te-a cunoscut a știu că tu ești sufletul lui pereche. A greșit mult în fața ta pentru că n-a știut cum să prețuiască iubirea, acum regretă dar timpul nu-l poate da înapoi ca să schimbe tot ce a fost între voi, însă are întregul viitor în față ca să-și îndrepte greșelile. Poate că n-o să fie niciodată așa cum ți-ai dori tu să fie, însă îți jură că va încerca și se va strădui să fie pe placul tău......
Înghețat.
Trec anotimpuri
Dar durerea tot nu trece,
Îmbibat cu ale iubiri reziduri
Sufletul e precum iarna de rece,
A înghețat iubirea,
O conservă-n timp,
Și-a înghețat privirea,
În al său ultim anotimp
Și-a înghețat sufletul,
Așteaptă ca tu să-l dezgheți,
Îți va căuta zâmbetul,
Și-n următoarele vieți.......
Fara titlu
Cum aș putea să zâmbesc din nou și să fiu fericit cu gândul la viitor
Dacă de când m-a părăsit sufletul mi-a rămas pe deplin gol
Viața-mi este în declin, acaparat de coșmaruri refuz să redevin visător
Fericirea drept în față dar eu decid mereu să fac câte un ocol
Pe drumul vieți stau cu ochi după tine și nu țin cont absolut de loc-
De cea ce mă înconjoară, dacă mai fac un singur pas cad de pe bloc
Rămas făfă șanse mai am o speranță și parcă îți aud din nou vocea dulce
O simt cum mă cheamă, o urmez fără să știu unde m-ar putea duce
Din cauza ei azi s-a vândut mai puțin cu o cruce, însă sincer nu sunt fericit
A fost doar o iluzie dulce, datorită ei trăiesc dar mă simt de parcă am înebunit
Mă las prea ușor ghidat de sentimente, mă las prea ușor acaparat de regrete
La nervi îmi las mult prea ușor sângele din pumni pe fiecare perete
Nu știu ce să mai cred, nu pot să-mi găsesc un reper după care să mă ghidez
Îmi trăiesc fiecare zi fără de control, ca într-un coșmar încă sper că visez
Am renunțat la idea de a-mi lua pistol pentru că știu că nu pot să mă controlez
Vocile din cap mă ceartă simt cum clachez și încep să delirez
Uneori și eu rămân mască când văd în ce hal grotesc pot să gândesc.
Când ceva mă apasă... mă doare când văd că n-am cu cine să mă sfătuiesc
Aproape seară de seară mă întreb "Oare de ce pula mea încă mai trăiesc"
Când sunt la un pas de moarte, la un pas să las totul în urmă, îmi amintesc....
Nu am cum să o las în spate pe singura persoană pe care o iubesc
N-am să renunț atât de ușor cu toate că viața mi-o disprețuiesc
O să sune ciudat însă simt întunericul cum îmi inundă sufletul rece
Simt o chemare ce nu-mi dă stare, simt cum fericirea pe lângă mine trece
Când închid ochii îi văd chipul și îmi doresc să nu-i mai deschid niciodată
Vreau s-o privesc mereu chiar dacă rămân blocat într-o lume de gheață
Vreau să o simt mereu la mine-n suflet la fel cum am simțito prima dată
Vreau să fie lângă mine în clipa de față pentru că nu cred în altă viață
Cu toate că vorbesc despre suflet nu am conceptul de viață spirituală
Cu toate că o iubesc și în gândul meu este doar ea tot am inima goală
Mă pierd în gânduri mai mereu, gândesc prea mult dar uit să și vorbesc
Este suficient să te uiți în ochii mei ca să înțelegi cuvintele ce nu le rostesc