Fara titlu
Evit pe cânt de mult posibil
Să ies în evidență, vreau să fiu invizibil.
Cobor la deal și urc la vale
Lumea mea cu susul în jos înot în petale
Petalele se transformă în spini
Frați mei sunt niște simpli străini
Toți au uitat de mine, ăsta îmi era scopul
Să ma ignore toți atunci când mă joc cu focul
Când le cer ajutorul să pretindă toți că plouă
Arsurile de pe corp să le răcoresc singur cu rouă
Să sufăr singur în lumea mea nebună
De mic mi-a plăcut să stau singur în furtună
Category: Thoughts
All author's poems: Djl6m6dnn1r
Date of posting: 10 апреля 2024
Added in favorites: 2
Views: 1076
Poems in the same category
Curba lui Gauss
sunt zile când ard mocnit, fără fum,
ca o țigară uitată alături, pe masă
şi zile când mă adun din frunze şi
resturi de scrum – şi-mi umblu prin cuget
aşa cum umblu prin casă
sunt zile când ochii dinăuntru mă dor
iar spaima pe iris se-aşază ca o pânză
de gheaţă – sunt zile când simt moartea
rece în fiecare por – şi zile când uit totul
sufocat de excesul de viaţă
sunt zile când ard mocnit, efemer,
aşa cum arde focu-n bătrâna mea sobă
de teracotă – sunt zile când sfredelesc
cu privirea neliniștită în cer – şi zile când
mă ferec disperat înăuntru-mi
ca într-o grotă...
la televizor
Un copil plânge
la televizor
schimbă canalul
îmi spune mintea
și eu îl schimb
o bombă sfârtecă un corp
la televizor
schimbă canalul
îmi spune mintea
și eu îl schimb
doi îndrăgostiți sunt fericiți
la televizor
într-un film alb-negru
schimbă canalul
îmi spune mintea
este o greșeală
fericirea a plecat
și eu îl schimb
micul copil
încă plânge
la televizor
Poate mîine
Am să trec la fapte, lume
N-o să mă ascund sub glume,
Eu de mîine plec departe,
Plec in zi, revin în noapte.
Căutînd prin nori comoara,
Voi cînta, plînînd ghitara.
Voi culege prin cimpii,
Flori - alese, stele - mii.
Epigrame V
Răspuns la epigrama mea
El n-a uitat de a mea epigramă,
Primi-i chiar astăzi telegramă,
Îmi critica gelos soția și amanta,
Dar a uitat ca să mai scrie poanta.
Pețire de la socru
Îl tot îndemna cadâna,
Să vină să-i ceară mâna,
A făcut-o dimineață,
Și-a primit un pumn în față.
Unui inginer constructor
A constatat că podul palmei sale,
Necesită urgent înc-un pivot,
Și din convingeri pur profesionale,
Își mișcă mâna doar din cot.
Unei călcătoare
E aburită zilnic la serviciu,
Dar niciodată n-a cedat,
Și acceptă acest sacrificiu,
Turnând apă-n fierul de călcat.
Unui neînţeles
Mereu când îţi exprimi doleanţa,
Vorbeşti cu ton şi interes,
Vreo două ore nu-ţi mai tace clanţa,
Dar tot nimic n-am înţeles.
Ipohondra
E o minune medicală,
De cancere s-a lecuit,
Dar adevărata-i boală,
E un sindrom închipuit.
Uneia cu diabet,
Mănânci întruna fripturi și ciorbe fine,
Înfuleci prăjituri şi bei sucuri la PET,
Apoi te plângi că nu îţi este bine,
Şi c-o să mori subit de diabet.
Unui macho
Te dădeai cocoş la tine în grădină,
Dar ieri subit frumoasa-ţi concubină,
După un sex nereuşit şi un pahar de ţuică,
S-a hotărât să te numească Puică.
Unui cap pătrat
Ai fost scăpat în cap de mic,
Acuma eşti înalt, sprinţar, voinic
Total recuperat se spune că ai fost,
Dar mă-ndoiesc, căci pari cam prost.
Unui pamfletar
Pamflete ameninţi c-o să ne scrii,
Şi-o să-i înţepi pe toţi din plin,
Dar ai omis un lucru ce îl ştii,
Că doar soţia ţi-i plină de venin.
ULTIMUL VAGON
De ești ultimul vagon
La trenul din gară
Așteaptă și călătorul
Ce spre tine aleargă
De zile obosit,
De gânduri hăituit
Bagajul lui…o singură țigară .
Primește-l fără tichet
Nu-i pune întrebare
El trece solitar
Ducând pocalul cu amar
Printre călătorii
Fără destinație.
Lasă-l să privească
Ce lung e drumul spre uitare…
Un șuierat prelung
Și-un strigăt în disperare
Depărtarea o străpung,
Iar trenul s-a pornit
Pierzându-se în timp
Târăște dintr-o gară
Un ultim vagon,
Vagonul ce n-avea scară…
Ecoul încă șuieră
Pașii greoi și obosiți
Sprijiniți într-un baston
Se-ndreaptă spre o gară…
Spre un alt peron
Să urce-n trenul celor vitregiți.
Păreri nule..
Chiar nu pot să-mi fac planuri de viitor
Sunt în război cu mine și nu ies învingător
Să trăiești e greu chiar dacă poate părea ușor
Lupt să rămân același băiat sincer și visător
Uneori sunt forțat de împrejurări să mai și mint
Sunt forțat să rostesc și cuvinte pe care nu le simt
De multe ori trebuie să fac și cea ce nu vreau să fac
În majoritatea timpului sunt obligat forțat să tac
Dacă am tupeul sa spun ce mă deranjează
Societatea se ridică-n picioare și mă corectează
Că vezi doamne nu-i de loc așa cum spun eu
La toți le convine, eu sunt singurul ce mă cred zmeu
Mulți mă judecă pentru simplul fapt că sunt ateu
"N-ai derpul la opinie, ești respins de dumnezeu"
(Și nu, n-am de gând să scriu dumnezeu cu "D" pentru mine toată viața o să rămână cu "d", nu-mi pasă cine ce-o să zică, nu-mi pasă că-i total gresit în ochii tuturor. Pentru mine asta-i varianta cea mai corectă, n-am să stau să vă explic cum și de ce. N-am să-mi pierd timpul aburinduvă cu filozovia mea despre viață, fiecare face ce vrea, fiecare își trăiește viața cum vrea, în lumea mea se scrie cu "d" si nu reprezintă absolut nimic, însuși cuvântul zeu este inexistent, fabulele sunt inexistente tot ce pare supra-natural sau desprins din basm este iexistent pentru mine. În lumea mea nu-i loc de critică fie ea și constructivă, oricine poate să zică orice însă pentru mine este ca și cum nimeni n-ar zice nimic. Dacă citiți ce scriu sunteți în lumea mea, părerile ce le aduceți cu voi din exterior sunt complet nule.
Curba lui Gauss
sunt zile când ard mocnit, fără fum,
ca o țigară uitată alături, pe masă
şi zile când mă adun din frunze şi
resturi de scrum – şi-mi umblu prin cuget
aşa cum umblu prin casă
sunt zile când ochii dinăuntru mă dor
iar spaima pe iris se-aşază ca o pânză
de gheaţă – sunt zile când simt moartea
rece în fiecare por – şi zile când uit totul
sufocat de excesul de viaţă
sunt zile când ard mocnit, efemer,
aşa cum arde focu-n bătrâna mea sobă
de teracotă – sunt zile când sfredelesc
cu privirea neliniștită în cer – şi zile când
mă ferec disperat înăuntru-mi
ca într-o grotă...
la televizor
Un copil plânge
la televizor
schimbă canalul
îmi spune mintea
și eu îl schimb
o bombă sfârtecă un corp
la televizor
schimbă canalul
îmi spune mintea
și eu îl schimb
doi îndrăgostiți sunt fericiți
la televizor
într-un film alb-negru
schimbă canalul
îmi spune mintea
este o greșeală
fericirea a plecat
și eu îl schimb
micul copil
încă plânge
la televizor
Poate mîine
Am să trec la fapte, lume
N-o să mă ascund sub glume,
Eu de mîine plec departe,
Plec in zi, revin în noapte.
Căutînd prin nori comoara,
Voi cînta, plînînd ghitara.
Voi culege prin cimpii,
Flori - alese, stele - mii.
Epigrame V
Răspuns la epigrama mea
El n-a uitat de a mea epigramă,
Primi-i chiar astăzi telegramă,
Îmi critica gelos soția și amanta,
Dar a uitat ca să mai scrie poanta.
Pețire de la socru
Îl tot îndemna cadâna,
Să vină să-i ceară mâna,
A făcut-o dimineață,
Și-a primit un pumn în față.
Unui inginer constructor
A constatat că podul palmei sale,
Necesită urgent înc-un pivot,
Și din convingeri pur profesionale,
Își mișcă mâna doar din cot.
Unei călcătoare
E aburită zilnic la serviciu,
Dar niciodată n-a cedat,
Și acceptă acest sacrificiu,
Turnând apă-n fierul de călcat.
Unui neînţeles
Mereu când îţi exprimi doleanţa,
Vorbeşti cu ton şi interes,
Vreo două ore nu-ţi mai tace clanţa,
Dar tot nimic n-am înţeles.
Ipohondra
E o minune medicală,
De cancere s-a lecuit,
Dar adevărata-i boală,
E un sindrom închipuit.
Uneia cu diabet,
Mănânci întruna fripturi și ciorbe fine,
Înfuleci prăjituri şi bei sucuri la PET,
Apoi te plângi că nu îţi este bine,
Şi c-o să mori subit de diabet.
Unui macho
Te dădeai cocoş la tine în grădină,
Dar ieri subit frumoasa-ţi concubină,
După un sex nereuşit şi un pahar de ţuică,
S-a hotărât să te numească Puică.
Unui cap pătrat
Ai fost scăpat în cap de mic,
Acuma eşti înalt, sprinţar, voinic
Total recuperat se spune că ai fost,
Dar mă-ndoiesc, căci pari cam prost.
Unui pamfletar
Pamflete ameninţi c-o să ne scrii,
Şi-o să-i înţepi pe toţi din plin,
Dar ai omis un lucru ce îl ştii,
Că doar soţia ţi-i plină de venin.
ULTIMUL VAGON
De ești ultimul vagon
La trenul din gară
Așteaptă și călătorul
Ce spre tine aleargă
De zile obosit,
De gânduri hăituit
Bagajul lui…o singură țigară .
Primește-l fără tichet
Nu-i pune întrebare
El trece solitar
Ducând pocalul cu amar
Printre călătorii
Fără destinație.
Lasă-l să privească
Ce lung e drumul spre uitare…
Un șuierat prelung
Și-un strigăt în disperare
Depărtarea o străpung,
Iar trenul s-a pornit
Pierzându-se în timp
Târăște dintr-o gară
Un ultim vagon,
Vagonul ce n-avea scară…
Ecoul încă șuieră
Pașii greoi și obosiți
Sprijiniți într-un baston
Se-ndreaptă spre o gară…
Spre un alt peron
Să urce-n trenul celor vitregiți.
Păreri nule..
Chiar nu pot să-mi fac planuri de viitor
Sunt în război cu mine și nu ies învingător
Să trăiești e greu chiar dacă poate părea ușor
Lupt să rămân același băiat sincer și visător
Uneori sunt forțat de împrejurări să mai și mint
Sunt forțat să rostesc și cuvinte pe care nu le simt
De multe ori trebuie să fac și cea ce nu vreau să fac
În majoritatea timpului sunt obligat forțat să tac
Dacă am tupeul sa spun ce mă deranjează
Societatea se ridică-n picioare și mă corectează
Că vezi doamne nu-i de loc așa cum spun eu
La toți le convine, eu sunt singurul ce mă cred zmeu
Mulți mă judecă pentru simplul fapt că sunt ateu
"N-ai derpul la opinie, ești respins de dumnezeu"
(Și nu, n-am de gând să scriu dumnezeu cu "D" pentru mine toată viața o să rămână cu "d", nu-mi pasă cine ce-o să zică, nu-mi pasă că-i total gresit în ochii tuturor. Pentru mine asta-i varianta cea mai corectă, n-am să stau să vă explic cum și de ce. N-am să-mi pierd timpul aburinduvă cu filozovia mea despre viață, fiecare face ce vrea, fiecare își trăiește viața cum vrea, în lumea mea se scrie cu "d" si nu reprezintă absolut nimic, însuși cuvântul zeu este inexistent, fabulele sunt inexistente tot ce pare supra-natural sau desprins din basm este iexistent pentru mine. În lumea mea nu-i loc de critică fie ea și constructivă, oricine poate să zică orice însă pentru mine este ca și cum nimeni n-ar zice nimic. Dacă citiți ce scriu sunteți în lumea mea, părerile ce le aduceți cu voi din exterior sunt complet nule.
Other poems by the author
Capcană
Aud strigăte în șoapte,
Văd suflete nevinovate
Care luptă pentru dreptate
Mereu la un pas de moarte....
Multe nu mai au răbdare,
Puține-și mai cer iertare,
Toate mor de la "trădare"
Toate se scufundă-n mare....
Marea-i agitată cu valuri la suprafață
Dar o să vezi că și sub ele există viață
Ține-ți minte "sub apă nu există ceață"
Fă-ți curaj să te scufunzi în mare,
Deschide ochii și vezi de ce te doare
Uită-te bine și caută o rezolvare
Nu lăsa să te pierzi în disperare.....
"Mare" îmi este gândul
Pământ mi-a fi mormântul
"Disperare" este cuvântul
Ce-mi sapă mormântul
Am căzut în capcana gândului
Și nu cred că mai am scăpare
Am căzut în capcana gândului
Și mă pierd în disperare......
Plouă.
Plouă la marginea unei galaxii,
Plouă peste sufletul meu,
Plouă peste mine cel pe care-l știi,
Plouă peste sufletul unui zeu.....
Plouă la marginea universului,
Plouă peste tot,
Plouă și-n cuvintele poetului,
Plouă peste trecutul mort......
Plouă peste ale noastre amintiri,
Plouă peste al nostru viitor,
Plouă peste primele noastre iubiri,
Plouă peste tot ce-i trecător.....
Plouă peste primul te iubesc,
Plouă peste primul iartă-mă,
Plouă peste primul te urăsc,
Plouă peste prima lacrimă......
Plouă cu picături de uitare,
Plouă peste tot ce-am trăit,
Plouă cu ale mele lacrimi amare,
Plouă peste tot ce-am iubit.....
Rece ca de gheață.
Mereu te simt rece ca de gheață
Chiar dacă-mi zici că mă iubești,
A venit timpul să dăm cărțile pe față
Eu nu sunt persoana pe care ți-o dorești....
Poate ți-ai dori să fiu,
Poate că-ți dorești să mă iubești,
Poate am eu sufletul prea pustiu,
Sau poate tu altceva îți dorești,
Poate nu-nțeleg eu ce-i iubirea,
Sau poate tu nu ști să iubești,
Poate ți-am ratat eu privirea,
Care să-mi dea de-nțeles că mă dorești...
Poate n-am fost eu atent la gesturi,
Sau poate nu ști tu să gesticulezi,
Poate din iubirea ta au rămas doar resturi
Din cauza cărora tu acum mă pierzi...
Poate nu ești tu de vină,
Poate nu sunt nici eu,
Pur și simplu lipsește iubirea divină,
Pentru care ș-ar da viața orice zeu,
Poate simți și tu la fel ca mine,
Sau poate o simți diferit în felul tău,
Abandonăm o poveste între ruine,
Ca să evităm să ne facă rău.....
Mi-a plăcut că ești diferită,
Eu o vedeam în sensul bun,
Voiam să te fac fericită,
Dar acum o să-mi văd de drum......
Te las.
N-am nevoie de un glob de cristal
Ca să știu c-ai să-mi lași un gust amar
Nici n-am început dar ne-ndreptăm spre final
Cel mai frumos vis se transformă întrun coșmar
La început credeam că poate o să fie diferit
La început credeam că însfârșit voi fi iubit
Însă acum știu că urmează să fiu dezamăgit
Deci nare sens să mai încerc și să mă agit
Nare sens să-mi pun speranța într-o fată falsă
Nare sens să aștept să dai tu cărțile pe față
Se vede de la distanță că nu ești fată de casă
Nu ești genul alături de care vreau să trec prin viață
Nu-mi dau cu părerea însă asta mi-e impresia
Nu repet aceiași greșeală, mi-am învățat lecția
Nu-ți cer să-mi demonstrezi că n-am dreptate
N-are sens să te stresezi...oricum te las în spate
Trebuie s-o fac.
Sunt într-un război ne-ncetat
Lupt pentr-un vis, total demoralizat,
Vis ce mă ține-n viață
Și mereu îmi dă speranță.....
Îmi dă speranța că poate într-o zi....
Așa rănit cum sunt lângă tine voi putea fi....
Nu știu de ce,
Dar parcă-s blestemat
Pe front aerul e rece
Iar eu de regrete-s înconjurat....
Nu știu cât mai rezist
Dar știu că trebuie s-o fac,
Sunt din ce în ce mai trist
Cu moralul la pământ stau și zac....
Mă simt ca-n iad
Doar că-n flăcari de gheață ard
Vin-o lângă mine
Ajută-mă să-nving
Am nevoie de tine
Focul rece să-l sting
Nu mă lăsa să ard singur în întuneric
Vin-o lângă mine prințesă....
Fara titlu
Mai torn încă un pahar de vin
Să scap de-al tău venin ,
Să uit prin tot ce-am trecut
Să nu regret că te-am pierdut.
Mă doare pentru că mi-ai făcut rău
De la început eu n-am fost pe gustul tău,
Pentru că gustul tău a fost amar
Visul tău pentru mine a fost un coșmar.
Nu ne potriveam indiferent ce făceam
Noi nu căutam fericirea, doar rătăceam
Din cele mai banale lucruri mereu ne certam
N-aveam dialog pentru că eu mereu tăceam
Dacă îți spunem de la început tot
Poate azi n-aș mai avea sufletul mort
Capcană
Aud strigăte în șoapte,
Văd suflete nevinovate
Care luptă pentru dreptate
Mereu la un pas de moarte....
Multe nu mai au răbdare,
Puține-și mai cer iertare,
Toate mor de la "trădare"
Toate se scufundă-n mare....
Marea-i agitată cu valuri la suprafață
Dar o să vezi că și sub ele există viață
Ține-ți minte "sub apă nu există ceață"
Fă-ți curaj să te scufunzi în mare,
Deschide ochii și vezi de ce te doare
Uită-te bine și caută o rezolvare
Nu lăsa să te pierzi în disperare.....
"Mare" îmi este gândul
Pământ mi-a fi mormântul
"Disperare" este cuvântul
Ce-mi sapă mormântul
Am căzut în capcana gândului
Și nu cred că mai am scăpare
Am căzut în capcana gândului
Și mă pierd în disperare......
Plouă.
Plouă la marginea unei galaxii,
Plouă peste sufletul meu,
Plouă peste mine cel pe care-l știi,
Plouă peste sufletul unui zeu.....
Plouă la marginea universului,
Plouă peste tot,
Plouă și-n cuvintele poetului,
Plouă peste trecutul mort......
Plouă peste ale noastre amintiri,
Plouă peste al nostru viitor,
Plouă peste primele noastre iubiri,
Plouă peste tot ce-i trecător.....
Plouă peste primul te iubesc,
Plouă peste primul iartă-mă,
Plouă peste primul te urăsc,
Plouă peste prima lacrimă......
Plouă cu picături de uitare,
Plouă peste tot ce-am trăit,
Plouă cu ale mele lacrimi amare,
Plouă peste tot ce-am iubit.....
Rece ca de gheață.
Mereu te simt rece ca de gheață
Chiar dacă-mi zici că mă iubești,
A venit timpul să dăm cărțile pe față
Eu nu sunt persoana pe care ți-o dorești....
Poate ți-ai dori să fiu,
Poate că-ți dorești să mă iubești,
Poate am eu sufletul prea pustiu,
Sau poate tu altceva îți dorești,
Poate nu-nțeleg eu ce-i iubirea,
Sau poate tu nu ști să iubești,
Poate ți-am ratat eu privirea,
Care să-mi dea de-nțeles că mă dorești...
Poate n-am fost eu atent la gesturi,
Sau poate nu ști tu să gesticulezi,
Poate din iubirea ta au rămas doar resturi
Din cauza cărora tu acum mă pierzi...
Poate nu ești tu de vină,
Poate nu sunt nici eu,
Pur și simplu lipsește iubirea divină,
Pentru care ș-ar da viața orice zeu,
Poate simți și tu la fel ca mine,
Sau poate o simți diferit în felul tău,
Abandonăm o poveste între ruine,
Ca să evităm să ne facă rău.....
Mi-a plăcut că ești diferită,
Eu o vedeam în sensul bun,
Voiam să te fac fericită,
Dar acum o să-mi văd de drum......
Te las.
N-am nevoie de un glob de cristal
Ca să știu c-ai să-mi lași un gust amar
Nici n-am început dar ne-ndreptăm spre final
Cel mai frumos vis se transformă întrun coșmar
La început credeam că poate o să fie diferit
La început credeam că însfârșit voi fi iubit
Însă acum știu că urmează să fiu dezamăgit
Deci nare sens să mai încerc și să mă agit
Nare sens să-mi pun speranța într-o fată falsă
Nare sens să aștept să dai tu cărțile pe față
Se vede de la distanță că nu ești fată de casă
Nu ești genul alături de care vreau să trec prin viață
Nu-mi dau cu părerea însă asta mi-e impresia
Nu repet aceiași greșeală, mi-am învățat lecția
Nu-ți cer să-mi demonstrezi că n-am dreptate
N-are sens să te stresezi...oricum te las în spate
Trebuie s-o fac.
Sunt într-un război ne-ncetat
Lupt pentr-un vis, total demoralizat,
Vis ce mă ține-n viață
Și mereu îmi dă speranță.....
Îmi dă speranța că poate într-o zi....
Așa rănit cum sunt lângă tine voi putea fi....
Nu știu de ce,
Dar parcă-s blestemat
Pe front aerul e rece
Iar eu de regrete-s înconjurat....
Nu știu cât mai rezist
Dar știu că trebuie s-o fac,
Sunt din ce în ce mai trist
Cu moralul la pământ stau și zac....
Mă simt ca-n iad
Doar că-n flăcari de gheață ard
Vin-o lângă mine
Ajută-mă să-nving
Am nevoie de tine
Focul rece să-l sting
Nu mă lăsa să ard singur în întuneric
Vin-o lângă mine prințesă....
Fara titlu
Mai torn încă un pahar de vin
Să scap de-al tău venin ,
Să uit prin tot ce-am trecut
Să nu regret că te-am pierdut.
Mă doare pentru că mi-ai făcut rău
De la început eu n-am fost pe gustul tău,
Pentru că gustul tău a fost amar
Visul tău pentru mine a fost un coșmar.
Nu ne potriveam indiferent ce făceam
Noi nu căutam fericirea, doar rătăceam
Din cele mai banale lucruri mereu ne certam
N-aveam dialog pentru că eu mereu tăceam
Dacă îți spunem de la început tot
Poate azi n-aș mai avea sufletul mort