o singura întamplare
O singura intamplare
E de ajuns să mă omoare.
Tu când ai acționat
Oare ai gândit defapt?
Te-ai gândit ca îmi faci rău
Și inima mi-o străpungi?
A meritat oare ea
Tot ce voiam eu deja?
A meritat furtuna de amintiri
Și visuri zdrobite?
Spune-mi, a meritat ea toate astea?
De ce ai ales-o pe ea
Și nu pe mine?
Ce are ea in plus fata de mine?
Când minutele se scurg pe ceas
Ești motivul la care ma gandesc iar
Zilele nu mai sunt senine
Iar stelele parcă
Au început sa nu mai strălucească
De când nu mai esti aici
Cu mine.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: As fi dorit
Poem: Знаешь? Я стану бумажным журавликом.../ Ştii? Voi deveni o macara de hârtie...
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: De lume..nici că-mi pasă!
Poem: E iarnă!
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării
Poem: Starea de veghe
Poem: In asteptarea wekendului
Librăria Bestseller anunță lichidări de stoc pentru vacanța de vară cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte