Undeva era o lume
Undeva era o lume mare,
Poate chiar încântătoare,
Miraculoasă, din întâmplare,
Inexplicită, soră de candoare.
Undeva era un râu de note,
Note muzicale, stridente, forte,
Neînțelese, grămădite, încodrate,
Repezite în ape, duse poate.
Undeva bătea un vânt domol,
Peste un colos cu capul gol,
Îmbrăcat în păsări, stol cu stol,
O rocă meditativă, parol.
Undeva era un codru mic,
Ce privea cerul printr-un colnic,
Un ochi verzui, loc de natură fonic,
Un nucleu de energie tonic.
Undeva era zi și noapte,
O scenă de viață și de moarte,
De vociferări și șoapte,
Nemărginiri comasate.
Undeva ardea un foc,
Pâlpâind cu șoc, cu șoc,
Floare roșie, ce, fără echivoc,
Crește din țărână vie ca prin joc.
Undeva era un tărâm peren, socot,
După cicluri de potop, de tot,
Chiar și din altoiul unui smoc,
Lumea va crește din nou la loc.
Poems in the same category
Top 5 | Views
Top - Archive
