Nepăsare
Mi-e nepăsarea zilnica firimitură,
Eu însumi mă acuz în toate cele,
Memoria mă biciuie constant cu ură.
Iar carnea-mi freamătă sub piele.
De ieri stau tolănit pe buza lunii,
Cu hoitul toamnei prins în cârcă,
Să storc un must să-l bea străbunii,
Că-s arși de rai iar gura li se uscă.
Trec zei grăbiți în zori de dimineață,
Se duc la muncă să câștige-o pâine,
Au ochi de foc și cearcăne de gheață,
Și duc un trai sărac, de azi pe mâine.
Se vede-un fum venit din loc ostil,
Se construiește înc-un cal troian,
Amurgul miroase a sânge de copil,
Căci s-a primit ofrandă de la Vatican.
Pe loc aș face toți norii din pământ,
Să plouă cu pietroaiele cât casa,
Prelații să intre cu toții în mormânt,
Să fie slobodă din nou mireasa.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mama
Poem: flux de poeme naani /42
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară
Poem: Bucuria vieții!
Poem: S-a despicat (Pentru Copila batuta la Ciocana)
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău
Poem: Masacru
Poem: Frământări interioare
Scriitorul Petru Cărare a decedat