ANUL NOU
Anul nou se primeneste
Cu noile vesminte,
Pe care le porta cu mandrie
Pentru a noastra Romanie.
Tara pe care inaintasii
Ne-au lasat-o noua urmasii.
S-o muncim ,s-o gospodarim
Cu totii sa o iubim.
Pe aceste dragi meleaguri,
Cu viile suind pe dealuri
Cu lanuri si livezi,
Si cu ape limpezi.
Sa o lasam mai departe
Anului urmator cu dreptate..
Sa fie mostenire
Si cu mare pretuire.
Ficelor si fiilor,
Nepotilor si stranepotilor,
S-o infloreasca mai departe
Cu mare dreptate.
Poems in the same category
Trezeștete odată!
-Trezeștete odată!
Așa cum nu faci niciodată!
Ascunde rănile și trezeștete la viață!
Iată cum creezi o altă fabulă!
-Dar asta vreau!
Ascunde rănile și trezeștete la viață!
-Dar asta vreau!
Iată cum creezi o altă fabulă!
-Dar asta vreau!
-Eu nu cred că ințelegi,
de ce,
eu vreau,
să plec de-aice de tot eu
plăng,
când,
toți de lânga mine mor!
-Trezeștete odată!
Așa cum nu faci niciodată!
Ascunde rănile și trezeștete la viață!
Iată cum creezi o altă fabulă!
-Dar asta vreau!
Ascunde rănile și trezeștete la viață!
-Dar asta vreau!
Iată cum creezi o altă fabulă!
-Dar asta vreau!
-Eu nu cred că ințelegi,
de ce,
eu vreau,
să plec de-aice de tot eu
plăng,
când,
toți de lânga mine mor eu vreau
să plec și să nu mă-ntorc de loc,
când toți de lângă mine mor!
TATĂ!
TATĂ!
TATĂ!
TATĂ!
Tată, în mâinile tale eu îmi las duhul.
Tată, în mâinile de ce m-ai părăsit!?
ÎN ochii tău m-ai părăsit!
ÎN gândul tău m-ai părăsit!
ÎN inima ta m-ai părăsit oh,
înțelege te rog,
de ce,
eu vreau,
să plec de-aice de tot eu
plăng,
când,
toți de lânga mine mor eu vreau
să plec și să nu mă-ntorc de loc,
când toți de lângă mine mor!
Specialistul!
Cândva demult visul a fost s-ajung
Un asistent sau un medic veterinar,
Ca să tratez toți pacienți-n suferință
Și liniște s-aduc în casă la gospodar.
În curte-aveam tot timpul animale
Și din păcate se mai și îmbolnăveau,
Atunci plângeam și tare sufeream
Când unele din ele chiar mureau.
De timpuriu mi-am pus în gând
Să-nvăț și să urmez o facultate,
Ca să devin doctor de animale
Să le tratez și să le văd salvate.
Visul frumos în timp s-a împlinit
Și-am devenit specialist cu acte,
Ani mulți profesiei m-am dedicat
Fără a ști adesea de-i zi sau noapte.
Acum când anii mi se scurg la vale
Și-s întrebat ce-i important în viață,
Fără a ezita voi spune...învață carte
Și multă trudă de vrei ceva în străiță!
În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.
La nici douăzeci și patru de ore trecute,
În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.
În această după amiază să resimţit mai tare,
Cutremurul dar nu a făcut pagubă mare.
Doar la Târgu Jiu după cutremur să aflat,
Că doar câteva clădiri cutremurul a afectat.
Oamenii cu toții disperaţi pleacă de acasă,
De frică că un nou cutremur să nu înceapă.
Dar de atunci replici multe mai urmează,
La blocuri și case ele însă nu dăunează.
Și acum în Oltenia se întreabă lumea toată,
Așa chiar dintr-o dată cutremurul ni se arată?
A fost Luni, a fost și Marți oare iar va apărea?
Se întreabă disperată acuma toată lumea?
Asta nimeni nu va putea să dea un răspuns,
Nimeni nu știe din ce cauză aici să ajuns.
Numai bunul Dumnezeu ne va putea apăra,
Doar EL cu puterea SA.
Să nu mai avem cutremure în curând,
Dar nici Dumnezeu nu știe până când!
Sunt anonim
Sunt anonim,
Postez în...diverse
Sunt cadru divin,
Creat de Celeste,
Sunt anonim și...
Asta-mi permite,
Sa scriu ce gândesc,
Chiar dacă numai am...
Cuvinte.
Sunt tot anonim,
Nimic nu se schimba,
Nici lumea de azi,
Trecuta în tăcere,
De mâine mai rea,
Iar liniștea noastra,
Devina sihastra
Și noi tot mai rai,
Lângă ea.
Om și destin
Un foc s-a aprins între lut și destine,
Un suflet curat mai tresare în sine,
Lacrimi au curs peste vremi risipite,
Și taine ascund încercări ne-mplinite.
Un glas se ridică din abisul tăcerii,
Un strigăt răsună sub masca durerii,
Nimic nu rămâne și totul e scrum,
Un zbor se oprește la margini de drum.
Rădăcinile mor în pământu-nghețat,
Un vis se destramă sub cerul crispat,
Chemarea se pierde prin ploaia de chin,
Absentă-i Lumina dintre om și destin.
Să ne bucurăm de pace
Să ne bucurăm de pace ,
Cel mai prețios cuvânt ,
Pace ! Pace ! Pace !
Tu ești viața pe pământ .
Fără tine draga mea ,
Lumea nu ar exista ,
Tu ești soarele și luna
Ce ne călăuzești într-una .
Știm că nu te merităm
La ce orgolioși suntem
Vrem averi și măreție
Dar uităm de armonie .
Însă nu pleca ,te rog ,mai stai
Oamenii se vor schimba
Pentru ca în absența ta ,
Nu mai vrei fală sau bani .
Cu încetu vom învăța
Fără vrajbă a respira ,
Amici noi toți vom fi
Și iubirea va pluti .
Trezeștete odată!
-Trezeștete odată!
Așa cum nu faci niciodată!
Ascunde rănile și trezeștete la viață!
Iată cum creezi o altă fabulă!
-Dar asta vreau!
Ascunde rănile și trezeștete la viață!
-Dar asta vreau!
Iată cum creezi o altă fabulă!
-Dar asta vreau!
-Eu nu cred că ințelegi,
de ce,
eu vreau,
să plec de-aice de tot eu
plăng,
când,
toți de lânga mine mor!
-Trezeștete odată!
Așa cum nu faci niciodată!
Ascunde rănile și trezeștete la viață!
Iată cum creezi o altă fabulă!
-Dar asta vreau!
Ascunde rănile și trezeștete la viață!
-Dar asta vreau!
Iată cum creezi o altă fabulă!
-Dar asta vreau!
-Eu nu cred că ințelegi,
de ce,
eu vreau,
să plec de-aice de tot eu
plăng,
când,
toți de lânga mine mor eu vreau
să plec și să nu mă-ntorc de loc,
când toți de lângă mine mor!
TATĂ!
TATĂ!
TATĂ!
TATĂ!
Tată, în mâinile tale eu îmi las duhul.
Tată, în mâinile de ce m-ai părăsit!?
ÎN ochii tău m-ai părăsit!
ÎN gândul tău m-ai părăsit!
ÎN inima ta m-ai părăsit oh,
înțelege te rog,
de ce,
eu vreau,
să plec de-aice de tot eu
plăng,
când,
toți de lânga mine mor eu vreau
să plec și să nu mă-ntorc de loc,
când toți de lângă mine mor!
Specialistul!
Cândva demult visul a fost s-ajung
Un asistent sau un medic veterinar,
Ca să tratez toți pacienți-n suferință
Și liniște s-aduc în casă la gospodar.
În curte-aveam tot timpul animale
Și din păcate se mai și îmbolnăveau,
Atunci plângeam și tare sufeream
Când unele din ele chiar mureau.
De timpuriu mi-am pus în gând
Să-nvăț și să urmez o facultate,
Ca să devin doctor de animale
Să le tratez și să le văd salvate.
Visul frumos în timp s-a împlinit
Și-am devenit specialist cu acte,
Ani mulți profesiei m-am dedicat
Fără a ști adesea de-i zi sau noapte.
Acum când anii mi se scurg la vale
Și-s întrebat ce-i important în viață,
Fără a ezita voi spune...învață carte
Și multă trudă de vrei ceva în străiță!
În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.
La nici douăzeci și patru de ore trecute,
În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.
În această după amiază să resimţit mai tare,
Cutremurul dar nu a făcut pagubă mare.
Doar la Târgu Jiu după cutremur să aflat,
Că doar câteva clădiri cutremurul a afectat.
Oamenii cu toții disperaţi pleacă de acasă,
De frică că un nou cutremur să nu înceapă.
Dar de atunci replici multe mai urmează,
La blocuri și case ele însă nu dăunează.
Și acum în Oltenia se întreabă lumea toată,
Așa chiar dintr-o dată cutremurul ni se arată?
A fost Luni, a fost și Marți oare iar va apărea?
Se întreabă disperată acuma toată lumea?
Asta nimeni nu va putea să dea un răspuns,
Nimeni nu știe din ce cauză aici să ajuns.
Numai bunul Dumnezeu ne va putea apăra,
Doar EL cu puterea SA.
Să nu mai avem cutremure în curând,
Dar nici Dumnezeu nu știe până când!
Sunt anonim
Sunt anonim,
Postez în...diverse
Sunt cadru divin,
Creat de Celeste,
Sunt anonim și...
Asta-mi permite,
Sa scriu ce gândesc,
Chiar dacă numai am...
Cuvinte.
Sunt tot anonim,
Nimic nu se schimba,
Nici lumea de azi,
Trecuta în tăcere,
De mâine mai rea,
Iar liniștea noastra,
Devina sihastra
Și noi tot mai rai,
Lângă ea.
Om și destin
Un foc s-a aprins între lut și destine,
Un suflet curat mai tresare în sine,
Lacrimi au curs peste vremi risipite,
Și taine ascund încercări ne-mplinite.
Un glas se ridică din abisul tăcerii,
Un strigăt răsună sub masca durerii,
Nimic nu rămâne și totul e scrum,
Un zbor se oprește la margini de drum.
Rădăcinile mor în pământu-nghețat,
Un vis se destramă sub cerul crispat,
Chemarea se pierde prin ploaia de chin,
Absentă-i Lumina dintre om și destin.
Să ne bucurăm de pace
Să ne bucurăm de pace ,
Cel mai prețios cuvânt ,
Pace ! Pace ! Pace !
Tu ești viața pe pământ .
Fără tine draga mea ,
Lumea nu ar exista ,
Tu ești soarele și luna
Ce ne călăuzești într-una .
Știm că nu te merităm
La ce orgolioși suntem
Vrem averi și măreție
Dar uităm de armonie .
Însă nu pleca ,te rog ,mai stai
Oamenii se vor schimba
Pentru ca în absența ta ,
Nu mai vrei fală sau bani .
Cu încetu vom învăța
Fără vrajbă a respira ,
Amici noi toți vom fi
Și iubirea va pluti .
Other poems by the author
GANDURILE
Gandurile celor cu minte,
Ar trebui sa-i alinte.
Sa se gandeasca numai la flori,
Micsunele, lalele si bujori.
Gandurile sa le trimita,
Sa le cearna printr-o sita
Mintea cu a ei gandire
Sa fie numai inflorire.
Gandurile care se adun,
Sa fie precum ramurile unui alun,
Sa se ridice spre cer
Numai cu un gand sincer.
Gandurile sa le pazim,
Din cele rele sa nu urzim.
Domnului sa ne rugam,
Lauda sa-i strigam.
TOAMNA
Dealuri,campii,tarlale,
Livezi,vii,gradini,
Sunt pline toate,
De recolte bogate.
Soarele cald,cerul senin,
Apele curg la vale lin.
Printre recoltele bogate,
Si satele imbelsugate.
Cu oameni gospodari,
Si dorinta copiilor scolari,
Pe carti sa citeasca,
Si mari sa crescs.
Pe ogoare sa munceasca,
In livezi sa trudeasca,
Din vii sa culeaga,
Teascurile sa mearga.
Toamnaa sa vina mereu,
Precum un mare arhiereu.
In haine bogate,
In cosuri cu de toate.
LA PASUNE
Pe uliuta satului,
Pe sub umbra nucului,
Trec in sir joianele,
Precum margaritarele.
Vin in urma lor copii,
Bucurosi urmand flacaii.
Joianele nu mai au rabdare,
Sa ajunga la pajistea cea mare.
La pasune cand ajung,
Doua dintre ele se impung.
Si privesc foarte mirate,
Cateva joiane baltate.
Iarba de pe suat,
Numai buna de mancat.
Indemnul joianelor
La masa necuvantatoarelor.
LA BOSTANA
De la umbra salcamilor.
Pan, la drumul carutelor,
Se intinde o bostana
Pazita de o vadana.
In jurul ei trei pici
Se joaca cu un arici,
Care a iesit ditr-un tufis
Privind la ei pe furis.
Bostana este plina toata,
Cu pepeni cat o galeata,
Insirati pe vreji lungi
Impodobiti toti cu dungi.
Vadana si cei trei pici
Privec la pepen mai mici.
Care sunt in crestere,
Precum o intrecere
Bostana cu pepeni copti.
Pazita zile si nopti
Este buna de cules
Avand pepeni pe ales.
Plange unul dintre pici,
Incaltat cu opinci,
Vrea sa mai manance,
Un pepene dulce
Se alatura copilului
Si ceilalti frati ai lui
Mancand toti cu pofta
Sa aiba tui bafta.
Bafta si multa sanatate,
Mai buna decat toate,
Mari sa creasca,
Bostanele sa le inmulteasca.
POSADA
Curge raul repede,involburat,
Printre creste umflat.
Malurile sunt ziduri drepte,
Sprijinite intre creste.
Raul este intovarasit.
De un drum ingust,pripasit,
Printre ape si semete creste
Unde numai iarba creste.
Zgomot,vuiet, tropot,
Se aude ca un ropot.
Carol Robert cu a lui armata,
Trece falnic ,ordonta.
Sus pe inaltele creste,
Fara a prinde de veste,
Este urmarit pe furis
Din fiecare ascunzis.
Oaste mare,inarmata,
In armura invesmntata.
Cu scuturi stralucitoare,
Arcuri si sabii ucigatoare.
Oaste cu care Robert Carol,
A spus chiar parol,
Ca-l ia pe Basarb-Voda
De barba, ca pe un Voda.
Din ascunzisuri il va scoate,
Cand el v-a socoate.
Ca in a lui mandrie,
A uitat ca-i pote fi tragedie.
Dar ca la un semn,
Dintr-un ordin demn,
De sus de pe creste,
Totol fara veste,
Peste armata ce mare,
Cade ca o daramare,
Pietre ,stanci,busteni,
Sageti trse de osteni.
Din oastea semeata,
N-a mai ramas decat ceata.
Totul este la pamant,
Si sub juramant,
Fuge Robert Carol,
Si spune din nou parol,
Ca pe aceste plaiuri ,
Sa se auda numai naiuri.
LA VIE
Stau copiii sus la vie,
Primeniti frumos cu ie,
Pe picioare cu itari
Numai buni de pandari.
Printre frunze vantul adie,
O naluca pe arie invie.
In mintea micilor pandari,
Langa surla cu bondari.
Se agita micii voinici.
Cu priviri parca de arici,
Sufla vantul printre randuri
Fug copiii printre prunduri.
Se opresc se linistesc,
Si in urma lor privesc.
- Ce-a fost asta mai pandari,
Am lasat via la bondari.
GANDURILE
Gandurile celor cu minte,
Ar trebui sa-i alinte.
Sa se gandeasca numai la flori,
Micsunele, lalele si bujori.
Gandurile sa le trimita,
Sa le cearna printr-o sita
Mintea cu a ei gandire
Sa fie numai inflorire.
Gandurile care se adun,
Sa fie precum ramurile unui alun,
Sa se ridice spre cer
Numai cu un gand sincer.
Gandurile sa le pazim,
Din cele rele sa nu urzim.
Domnului sa ne rugam,
Lauda sa-i strigam.
TOAMNA
Dealuri,campii,tarlale,
Livezi,vii,gradini,
Sunt pline toate,
De recolte bogate.
Soarele cald,cerul senin,
Apele curg la vale lin.
Printre recoltele bogate,
Si satele imbelsugate.
Cu oameni gospodari,
Si dorinta copiilor scolari,
Pe carti sa citeasca,
Si mari sa crescs.
Pe ogoare sa munceasca,
In livezi sa trudeasca,
Din vii sa culeaga,
Teascurile sa mearga.
Toamnaa sa vina mereu,
Precum un mare arhiereu.
In haine bogate,
In cosuri cu de toate.
LA PASUNE
Pe uliuta satului,
Pe sub umbra nucului,
Trec in sir joianele,
Precum margaritarele.
Vin in urma lor copii,
Bucurosi urmand flacaii.
Joianele nu mai au rabdare,
Sa ajunga la pajistea cea mare.
La pasune cand ajung,
Doua dintre ele se impung.
Si privesc foarte mirate,
Cateva joiane baltate.
Iarba de pe suat,
Numai buna de mancat.
Indemnul joianelor
La masa necuvantatoarelor.
LA BOSTANA
De la umbra salcamilor.
Pan, la drumul carutelor,
Se intinde o bostana
Pazita de o vadana.
In jurul ei trei pici
Se joaca cu un arici,
Care a iesit ditr-un tufis
Privind la ei pe furis.
Bostana este plina toata,
Cu pepeni cat o galeata,
Insirati pe vreji lungi
Impodobiti toti cu dungi.
Vadana si cei trei pici
Privec la pepen mai mici.
Care sunt in crestere,
Precum o intrecere
Bostana cu pepeni copti.
Pazita zile si nopti
Este buna de cules
Avand pepeni pe ales.
Plange unul dintre pici,
Incaltat cu opinci,
Vrea sa mai manance,
Un pepene dulce
Se alatura copilului
Si ceilalti frati ai lui
Mancand toti cu pofta
Sa aiba tui bafta.
Bafta si multa sanatate,
Mai buna decat toate,
Mari sa creasca,
Bostanele sa le inmulteasca.
POSADA
Curge raul repede,involburat,
Printre creste umflat.
Malurile sunt ziduri drepte,
Sprijinite intre creste.
Raul este intovarasit.
De un drum ingust,pripasit,
Printre ape si semete creste
Unde numai iarba creste.
Zgomot,vuiet, tropot,
Se aude ca un ropot.
Carol Robert cu a lui armata,
Trece falnic ,ordonta.
Sus pe inaltele creste,
Fara a prinde de veste,
Este urmarit pe furis
Din fiecare ascunzis.
Oaste mare,inarmata,
In armura invesmntata.
Cu scuturi stralucitoare,
Arcuri si sabii ucigatoare.
Oaste cu care Robert Carol,
A spus chiar parol,
Ca-l ia pe Basarb-Voda
De barba, ca pe un Voda.
Din ascunzisuri il va scoate,
Cand el v-a socoate.
Ca in a lui mandrie,
A uitat ca-i pote fi tragedie.
Dar ca la un semn,
Dintr-un ordin demn,
De sus de pe creste,
Totol fara veste,
Peste armata ce mare,
Cade ca o daramare,
Pietre ,stanci,busteni,
Sageti trse de osteni.
Din oastea semeata,
N-a mai ramas decat ceata.
Totul este la pamant,
Si sub juramant,
Fuge Robert Carol,
Si spune din nou parol,
Ca pe aceste plaiuri ,
Sa se auda numai naiuri.
LA VIE
Stau copiii sus la vie,
Primeniti frumos cu ie,
Pe picioare cu itari
Numai buni de pandari.
Printre frunze vantul adie,
O naluca pe arie invie.
In mintea micilor pandari,
Langa surla cu bondari.
Se agita micii voinici.
Cu priviri parca de arici,
Sufla vantul printre randuri
Fug copiii printre prunduri.
Se opresc se linistesc,
Si in urma lor privesc.
- Ce-a fost asta mai pandari,
Am lasat via la bondari.