A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele

poezii.online A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele

Stie ce simte și scrie despre asta. A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să își aranjeze sentimentele pe coala de hârtie.

E o tânără ce își pune sufletul pe tavă și trece prin toate obstacolele zâmbind.

 Ea este Măriuca Chira, poeta ce a dat viață „Ingineriei Metaforelor”, carte ce invocă sensibilitate și povești romantice, și pe propria piele a simțit cum e să fii un tânăr poet în Republica Moldova. Despre aceasta ne-a povestit Măriuca într-un interviu de suflet.

1. În versurile tale știi a mângâia cuvintele cu o delicatețe specială. Cum ai decis să dai viață unei cărți în care să-ți aduni sentimentele, gândurile și metaforele?

Nu am decis, am simțit.
Îmi citeau scrierile mele din ce în ce mai mulți prieteni și cunoscuți, și frumoasă-mi era mirarea când îmi spuneau că exact asta au simțit și ei într-un anumit timp, într-o anumită stare. M-am gândit ca aș putea vindeca suflete.

2. Ai reușit să le oferi casă versurilor tale creând „Ingineria Metaforelor”. Cu ce obstacole se confruntă un tânăr poet la început de cale în Republica Moldova?

Cu aroganță! Trăim într-o societate în care sarcasmul e o chestie mișto.

3. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova susțin tinerele talente care tind să se manifeste în domeniul literar? Ce organizații sau persoane ți-au oferit suport în crearea cărții prin care ți-ai exteriorizat sufletul?

Nu am bătut la ușa Uniunii, din cauza că nu știam până acum că aș putea beneficia de un suport de la dumnealor. Eu vin din un domeniu diferit decât cel artistic. Dar, cu siguranță la următoarea carte o să le cer sfatul, însă am cerut sprijinul câtorva edituri care nu au venit cu niciun răspuns cererii mele. 

Îi sunt profund recunoscătoare domnului Virgiliu Mărgineanu, fără de care „Ingineria metaforelor” ar fi rămas un caiet de maculatură.

4. E cunoscut faptul că versurile sincere sunt pentru suflet, nu pentru bani. Te-ai gândit vre-odată la posibilitatea de a transforma poeziile tale într-o sursă de venit?

Bani se fac din orice, numai nu din poezie și numai nu eu.

5. Tot mai mulți oameni ai artei aflându-se în criză de originalitate au tendința de a împumuta idei de la poeți cu renume. Cum reușești să-ți păstrezi originalitatea atunci când scrii?

Eu nu scriu, eu mă joc cu imaginația și cu dorințele. Cam ăsta e secretul.

6. Tot mai mulți tineri talentați încearcă să se lanseze pe piața din Republica Moldova, crezi că există o concurență în domeniul poeziei? Cât de actual e să scrii versuri în ziua de azi?

Ar fi frumos să existe concurentă. Eu văd mai mult o lupta de orgolii. Dar, nu poți fi și tânăr, și deștept, și frumos.
E destul de actual. Am rămas surprinsă, când după lansare primeam zeci de mesaje cu poezii. Tinerii iubesc poezia, însă nu o expun. 

7. Ce poziție ocupă un tânăr poet în societatea din Republica Moldova atunci când încearcă să se lanseze în acest domeniu?

Eu am fost tratată cu multă admirație. La rându-mi îi urmăresc cu mult interes pe oamenii de creație. Pe lângă poziții în societate, noi mai avem nevoie de emoții frumoase care să ne readucă aminte ca suntem oameni cu bune și rele. Toți. Dar, absolut toți!

8. Cum un inginer a reușit să fugă de caiete tehnice și formule algebrice și să se regăsească în poezie?

Nu am fugit, eu am cochetat și cu ingineria și cu poezia. Le-am prins de mână, pe unda de stânga și pe una de dreapta și am avut cea mai magică aventură!

9. Se spune că doar 1% e talent și 99% e muncă. În ce măsură expresia este aplicabilă pentru tine?

La mine e inversă expresia în ceea ce ține de domeniul artistic, a spus Măriuca Chira pentru UNIMEDIA.


Preluat de la: Unimedia.info
Posted 21 мая 2017

Random creations :)

Însuflețire

 Dinafară toate casele par la fel,

aceleași ferestre cu vedere spre stradă,

aceleași uși mohorâte din lemn,

aceleași culori pe fațade și ziduri,

abia după ce intri descoperi că te-ai înșelat,

casa ta, de exemplu, avea suflet,

luase o mare parte din sufletul tău

și-l împrăștiase în lucruri,

până atunci nu observasem că primăvara

înfloreau printre primii din sat merii din curtea ta,

salcâmii,

că sute de rândunele își făceau cuibul sub streșina casei tale

prima oară auzisem acolo cântecul mierlei

al cucului,

arareori mi-a fost dat să aud atâtea păsări cântând la un loc,

atâția porumbei fâlfâind din aripile lor albe într-un joc al iubirii,

parcă și lumina se desfăcea în felii înainte de a se atinge de sufletul tău fermecat,

nu-ți mai venea să pleci,

nimic nu se asemăna cu dorința de a trăi și de-a muri acolo,

întotdeauna plecarea era o tristețe fără de margini,

cum să mai trăiești în Sahara existenței tale cu sufletul înghesuit în inimă,

incapabil să se dăruie,

răspândind în juru-i doar otrava letală a zilelor

și gustul amar al nopților, mă întrebam din pragul casei tale cu suflet,

privind înspre „cuibul meu de vultur”, sfâșiat de singurătate , de la etajul cincisprezece,

ca Hanibal de pe ruinele Cartaginei...

More ...

Frica de zbor

Păsărică nătăfleață,

Nu te teme,nu te-omor!

Am vrut doar să te țin în brațe,

Nici de cum să te înconjor!

 

Eu îți mulțumesc copile ,

C-ai seamă de viața mea!

Dar îți zic să știi de acuma’

Nu mă pricep a zbura!

 

Știu că ceru-i gol și mare,

Dar direcția îmi lipsește

Am voință și-aripioare,

Dar teama mă încolțește

 

Am tot auzit de zbor,

De la cei ce au mai zburat

Din cuib le e ușor să-mi zică,

Cât timp ascult de pe asfalt

 

Iar apoi,ce să fac oare,

să mă iau după ceilalți?

Drumul o fi el același,

Dar n-au toți același final

 

Se ivește întrebarea,

Unde urmează tu să mergi?

Pe cărarea vieții tale,

Multe urmează să întâlnești!

 

Apreciez că mi-ai dat drumul,

Mă așteptam să mă rănești

Și-apoi,scuză-mi nesimțirea,

De a te ține la povești!

 

De mă mai revezi vreodată,

Fă-mi cu mâna înspre nori

Iar de știu și eu pe atunci,

O să te învăț să zbori

More ...

Noapte albă

Ascultă-mă și spune-mi tu dacă nu sună frumos

Eu, tu, singuri pe-o moale canapea în sufragerie

O masă joasă, două pahare și un ambient întunecos

În față un Smart TV, lângă noi vin de culoare sângerie

 

Vom petrece noaptea amețiți

De aburii băuturii și ai iubirii

Prietenii mei însuflețiți și neînsuflețiți

Îi vom asculta și citii de-lungul convorbirii

 

Nichita Stănescu și Eminescu

Cenaclul Flacăra cu al său Păunescu

Cargo, Pheonix și cu Iris

Ghicolescu, Gheorghe Tudor și Alifantis

 

Cash, Dylan, sweet country

Clapton, B.B. King, vai ce blues

Inconfundabil stil, Bukowski

Fucking Ozyy, rock and booze.

 

Jacques Brel, ne me quitte pas

Je suis malade, Lara Fabian

Tom Waits, Foy Vance

Suflet vărsat intens

 

Va bea și telecomanda mea

Vor bea și butoanele de pe ea

Va bea podeaua și canapeaua

Va fi tot beat și frumos, veselă stea

 

Dimineața va apărea într-un sfârșit, iar eu obosit apoi

Te voi invita, scumpa mea, să dansăm pe Shostakovich, Vals Nr. 2

More ...

Castele de nisip

În astă lume, într-un chip,
Toate-s castele de nisip.
Le spală valurile mării
Sau, le distrug moștenitorii...

Uitând viața s-o trăim,
Tot construim șiconstruim,
Mormane tot mai mari de fleacuri,
Cu scopul să dureze veacuri

Făr a ne trece doar, prin minte,
Că au creat și-alții-nainte
Sperând că va avea vr-un rost.
S-au șters, întocmai cum n-au fost.

Poate, chiar astă poezie,
Altcineva a fost s-o scrie,
Chiar cu identice cuvinte,
Cu multe veacuri înainte.

Dar pasul timpului, cel greu
A șters-o. Am simțit-o eu.
O pun acuma pe hârtie,
De-nvățătură să ne fie.

Vre-o minte să o lumineze,
Vr-un suflet să-l însenineze
Și-un "filozof" sau, vr-un "erou",
Va șterge-o în curând, din nou...

More ...

Toamna la plimbare!

Aseară am ieșit la o plimbare

Pe străzi și prin parcul central,

Și am avut noroc să ascultăm

Folclor cântat de un rapsod local.

 

Pământul s-a acoperit cu frunza

Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,

Și cu amar se-ntreabă unul pe altul

Cum vor rezista când sunt viscoliți.

 

Din depărtare se-aude freamătul

Pădurii de pe munte, încă cu brazi,

Care cu frică zic omului cu drujba

Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.

 

Călcăm atenți pe străzile stricate

Ale orașului în plină transformare,

Care este ruină, iar edilii ne promit

Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.

 

Simțim răceala frigului de toamnă

Când orologiul Turnului bate de nouă,

Privim la luna mică ce ne-ndeamnă

Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.

 

E anotimp de toamnă cu flori ofilite

Demult cocorii s-au dus spre asfințit,

Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi

Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit

Cu lumea n-avem nimic de împărțit!

 

 

More ...

durere

Cuvinte la nervi,

Aruncate ca un cuţit în piept,

Nimeni,nu te-nţelege doar tu

Plângi,te zbaţi,nu urăşti

Te îndepartezi ,şi pleci cu pasii grei.

 

More ...