0.05

A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele

poezii.online A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele

Stie ce simte și scrie despre asta. A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să își aranjeze sentimentele pe coala de hârtie.

E o tânără ce își pune sufletul pe tavă și trece prin toate obstacolele zâmbind.

 Ea este Măriuca Chira, poeta ce a dat viață „Ingineriei Metaforelor”, carte ce invocă sensibilitate și povești romantice, și pe propria piele a simțit cum e să fii un tânăr poet în Republica Moldova. Despre aceasta ne-a povestit Măriuca într-un interviu de suflet.

1. În versurile tale știi a mângâia cuvintele cu o delicatețe specială. Cum ai decis să dai viață unei cărți în care să-ți aduni sentimentele, gândurile și metaforele?

Nu am decis, am simțit.
Îmi citeau scrierile mele din ce în ce mai mulți prieteni și cunoscuți, și frumoasă-mi era mirarea când îmi spuneau că exact asta au simțit și ei într-un anumit timp, într-o anumită stare. M-am gândit ca aș putea vindeca suflete.

2. Ai reușit să le oferi casă versurilor tale creând „Ingineria Metaforelor”. Cu ce obstacole se confruntă un tânăr poet la început de cale în Republica Moldova?

Cu aroganță! Trăim într-o societate în care sarcasmul e o chestie mișto.

3. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova susțin tinerele talente care tind să se manifeste în domeniul literar? Ce organizații sau persoane ți-au oferit suport în crearea cărții prin care ți-ai exteriorizat sufletul?

Nu am bătut la ușa Uniunii, din cauza că nu știam până acum că aș putea beneficia de un suport de la dumnealor. Eu vin din un domeniu diferit decât cel artistic. Dar, cu siguranță la următoarea carte o să le cer sfatul, însă am cerut sprijinul câtorva edituri care nu au venit cu niciun răspuns cererii mele. 

Îi sunt profund recunoscătoare domnului Virgiliu Mărgineanu, fără de care „Ingineria metaforelor” ar fi rămas un caiet de maculatură.

4. E cunoscut faptul că versurile sincere sunt pentru suflet, nu pentru bani. Te-ai gândit vre-odată la posibilitatea de a transforma poeziile tale într-o sursă de venit?

Bani se fac din orice, numai nu din poezie și numai nu eu.

5. Tot mai mulți oameni ai artei aflându-se în criză de originalitate au tendința de a împumuta idei de la poeți cu renume. Cum reușești să-ți păstrezi originalitatea atunci când scrii?

Eu nu scriu, eu mă joc cu imaginația și cu dorințele. Cam ăsta e secretul.

6. Tot mai mulți tineri talentați încearcă să se lanseze pe piața din Republica Moldova, crezi că există o concurență în domeniul poeziei? Cât de actual e să scrii versuri în ziua de azi?

Ar fi frumos să existe concurentă. Eu văd mai mult o lupta de orgolii. Dar, nu poți fi și tânăr, și deștept, și frumos.
E destul de actual. Am rămas surprinsă, când după lansare primeam zeci de mesaje cu poezii. Tinerii iubesc poezia, însă nu o expun. 

7. Ce poziție ocupă un tânăr poet în societatea din Republica Moldova atunci când încearcă să se lanseze în acest domeniu?

Eu am fost tratată cu multă admirație. La rându-mi îi urmăresc cu mult interes pe oamenii de creație. Pe lângă poziții în societate, noi mai avem nevoie de emoții frumoase care să ne readucă aminte ca suntem oameni cu bune și rele. Toți. Dar, absolut toți!

8. Cum un inginer a reușit să fugă de caiete tehnice și formule algebrice și să se regăsească în poezie?

Nu am fugit, eu am cochetat și cu ingineria și cu poezia. Le-am prins de mână, pe unda de stânga și pe una de dreapta și am avut cea mai magică aventură!

9. Se spune că doar 1% e talent și 99% e muncă. În ce măsură expresia este aplicabilă pentru tine?

La mine e inversă expresia în ceea ce ține de domeniul artistic, a spus Măriuca Chira pentru UNIMEDIA.


Preluat de la: Unimedia.info
Posted 21 мая 2017

Random creations :)

De dragoste

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi,
despărţiţi, amândoi,
suntem unul,
- o suprafaţă întinsă şi netedă -
matematica n-are nici o treabă cu noi,
o inimă şi cu o inimă fac o lebădă…

braţele noastre sunt o ramură care arde,
trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi,
ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde
apoi împărţim fericirea la doi.

unul şi cu unul nu face niciodată doi,
- matematica noastră e ca o sabie,
ca un fir de trifoi -
o inimă şi cu o inimă fac o vrabie…

More ...

aceste zile

o data in saptamina, mai des nu pot sa scriu poezii,
o data in saptamina imi vine sa pling de durere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori deveniti prea straini si pustii.

o data in saptamina sa darim, sa distrug totu-mi vine,
iar apoi sa repar ce-am distrus n-am putere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori sinteti prea stricti cu mine.

o data in saptamina zimbetele lumii imi par umile,
(o zi obisnuita, dar parca e-o intreaga viata),
eu sint atit de iritata in orice dimineata,
incit nu pot vorbi despre aceste zile.

More ...

La fereastra dinspre colț

O ard melancolic, 

De parca mi-e metabolic

Tot ce e diabolic

Ma înconjoară parabolic

Si nu e nimic hiperbolic

Sau cu sens simbolic

Din trecut, prigonesc apostolic

 

Privesc la ferestra dinspre colț 

Ma vad pe mine din trecut

Cu cate am petrecut

Cate rele am intrecut

La fericire eram de neîntrecut... 

Acum nu inteleg ce sa petrecut

Cum dintr-o data totul a disparut, 

Am devenit de nerecunoscut

Desi sunt binecrescut si binecunoscut

Nu sunt un contrafacut

 

Matinal, o ard altitudinal

Sunt original

Nu ma implic în vreun fel de scandal

Dar nici nu ma inec la mal

Stau linistit pe val

Iar atunci cand ma apropii de aval

Ma reconstruiesc moral

Si ma intorc pe interval

More ...

Ты не пришла...

Как краской чёрной по словам,

Вчера закрыл я дверь в твои мечты.

и горечью твоим устам,

Я выбросил в окно любимые цветы.

 

Один вопрос оставил без ответа,

Когда я был один, где ты была?

Когда я замерзал, под песню ветра,

Ты не пришла! ты не пришла...

More ...

Floare de colț

iubirea ta îmbrățișează tot infinitul

 

așezat între noi

.

e singurul loc de pe Pământ în care dispare gravitația

.

 unde  infinitezimalele particule de materie cuantică

adunate în jurul inimilor noastre

se amestecă omogen

.

transformându-se într-o singură particulă Higgs

fără sarcină

.

indestructibilă și umedă

.

ca o lacrimă

.

ca un fluviu de lavă care topește stânca

.

 trezește urșii din hibernarie

.

reconfigurează toate graficele existenței

.

legile fizicii

.

reflexia ochilor tăi n-are un termen de comparație

.

e ceva inefabil

.

precum albastrul de Voroneț

.

întunericul impenetrabil  în care înoată Universul acesta

.

ochii Papei Francisc

.

din care se revarsă un ocean de iubire

.

singurătatea tulburătoare a florii de colț

.

cândva o pasăre a dragostei

împietrită în zbor…

More ...

Fără apropouri

Cum adică ce cred despre tine? Doar n-ai vrea să-ți spun ce cred cu adevărat? Acesta e secretul meu! De obicei cred ce spui. Stiu că te înfurie faptul că nu poți scrie drept, fără corecturi, dintr-o suflare, și mă amuz. Umbli prin ploaie ca să-ți ascunzi lacrimile, plânsul, fiindcă nu scrisul sau picurii de ploaie te preocupă, ci eu. Ești atât de previzibilă! Zici că mă ții aproape pentru că te fac să râzi, dar n-o crezi nici tu, nu-i, în niciun caz, vina sau meritul meu că te gâdili. Bravezi cu o nerușinare dezarmantă, ca acum, când o dai în hiperbolă. Amesteci într-un colaj stăveziu, cu tentă sexuală, nucul, vântul și ploaia, atribuindu-le însușiri omenești, disimulându-ți, de fapt, fantasmele care te bântuie. Am observat că te fascinează bătrânul de la parter, „ ghiujul”, mare amator de femei, cum mi-ai spus zilele trecute, în ciuda vârstei, și țeși tot felul scenarii cu dânsul. Chestia cu vuum-vum ți-am spus-o chiar eu într-o seară când făceam dragoste, numai că el, spre deosebire de mine, are sudoarea „iodată” și un piston hidraulic imens, care, chipurile, te sperie. După câte te cunosc, n-aș crede!

Jucase teatru de la început, din prima zi, când îi căzuse în brațe. Simulase că se împiedică, iar el atent o prinsese la timp, prefăcându-se surprins. Îi simțise respirația dulceagă, de prunc, corpul, dorința, și se lăsase dus de val. instinctul său făcuse restul. Chiar și atunci, dar și după, nu-și putuse reprima tendința de a deturna sensul corect al lucrurilor, chestionându-l asupra unui aspect evident: Nu știu ce ai găsit la o femeie nemachiată și neinteresantă ca mine? O curiozitate, un joc, o aroganță? El nu-i răspunse pe loc, realizase deja că ea exprima contrariu, așteptând o confirmare perversă. Ce nostimă e? se gândi în timp ce-i săruta degetele subțiri, ca niște viermișori. Si cum mai vociferează când îmi simte mâna pe unde unde nu trebuie! Ai zice că se rușinează! Ale tinereții valuri…

Unde naiba o fi dispărut cireșul acela cu cireșe negre, amare? se gândi el într-o zi. Trecuseră ani de atunci. Privind pe fereastră îl văzu tot acolo și se bucură. Timpul trecuse și peste el, dar nu reușise să-l clintească. Cireșul e la fel, își zise, eu sunt puțin prăfuit! Se cam luase cu viața și uitase de dânsul, de cei din jur și de multe altele.

Spre seară o simți cuibărindu-se lângă dânsul. N-ai loc! o repezise ursuz. Îi țâșnise cuvintele de pe gură involuntar. Ea nu-i răspunse nimic, în schimb îl amețise încă o dată cu mirosul acela dulceag de lapte matern și, tot involuntar, o cuprinse în brațe. Era mai mică decât în ziua în care o cunoscuse, nu-și mai aducea aminte exact, dar senzația, prima senzație pe care o încercase, era aceasta. Afară începuse să ploaie mărunt. Stropii loveau anemici în geam, iar ea începuse să plângă.

- Gata! Gata! încerca el s-o liniștească. E doar o ploaie de vară!

- Nu ploaia mă sperie! îi șopti ea. Îi aud pașii pe scări! Fă ceva! Ghiujul!!! Eu nu pot să-l înfrunt, e cât crucea! Tu poți, știu că poți! Dacă faci asta îți promit următorul dans. Si așa n-am dansat niciodată!

Nu se schimbase deloc…

More ...