Estetic
Lumina cădea peste imperfecțiunile ei,
Făcându-le estetice.
Era frumoasă, cu părul blond, bălai
Scurgându-se în bucle maiestuoase.
Era frumoasă, cu ochii-ațintiți
Pe cărțile din bibliotecă.
Nu avea idee că în mintea mea
Îi pictam defectele,
Personificându-mi-le.
Era frumoasă atunci când se întorcea ocazional,
Pentru a-i observa chipul luminos.
Îi vedeam ochii albaștrii,
Ce se zbăteau dintr-un loc în altul.
Era frumoasă, fiindcă își întindea mâinile
Pentru a prinde cartea de pe ultimul raft,
Etalându-și rafinitatea și eleganța.
Era frumoasă, pentru că nu avea ochi pentru mine.
Dar o vedeam mereu în bibliotecă.
O, dar cât de frumoasă era!
Pentru că nu știa.
Iar eu nu i-am spus.
Nu avea vreo idee,
Că scriam despre ea, în aceeași încăpere.
Sau că priveam cum lumina se prelingea,
Doar pe ea, evidentiind-o.
Era atât de frumoasă încât credeam că-i tablou și nu puteam să n-o privesc.
Chiar dacă o voce îmi șoptea…
Chiar dacă niciodată nu mă privea.
Atât de frumoasă era.
Dar habar n-avea.
Doar defecte vedea.
Iar lumina, într-adevăr îi evidenția
Imperfecțiunile.
Și le vedeam.
Și mi se părea mai frumoasă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Catinca Sofrone 
Data postării: 2 septembrie
Vizualizări: 126
