✨ Testament

E-atât de mult în urmă și prea puțin în față,

Și firul care leagă sfârșitul de-nceput

Nu-l știu, dar nu îmi pasă, căci, în această viață,

Sunt un poet din clipa în care te-am văzut.

Disprețuiesc chemarea sclipirilor de aur

Și sterpa înțelepciune din biblioteci; și nu,

Nu cred în veșnicia cununilor de laur,

Căci lumea nu îmi poate / da ce îmi dai doar tu.

Puterea pământească nu îmi stârnește frica;

Doar carnea mea se-nchină la trupul tău iubit,

Iar sufletul — la Domnul din cer, că tu ești fiica

Lui și Te-a smuls din coasta-mi și Te-a însuflețit.

Prin tulburarea vremii trec ca un monstru simplu,

Legat fără scăpare de-al ochilor tăi lanț;

Dar fără tine-alături aș blestema tot timpul

Și-aș invoca diavoli într-un satanic danț.

Nu știu ce-i fericirea, dar dacă ea înseamnă

Să cauți pretutindeni ce-alături ai găsit,

Să ieși din tine însuți, să nu bolești în toamnă,

Să-ți crească-n sânge aripi — atunci sunt fericit.

A fost o vară lungă, cu ploi de foc și toane,

Dar inima-mi nebună s-a înălțat mai sus;

Și am umplut grădina Edenului cu poame

Și te-am urmat prin toate căderile, supus.

De viclenia morții nu ne-om putea ascunde,

Nici eu, nici tu. Voi trece cu împăcare prin

Cumplita încercare; voi înota sub unde,

Știind că, pân’ la maluri, ne-om despărți puțin…

Și dacă mâine, poate, nu va mai fi un soare,

Și dacă scufundarea se va-ntâmpla urgent,

Îți las aceste versuri ca ultima chemare,

Ca o mărturisire sau ca un testament.

Cântec generat din această creatie

Category: Love poems

All author's poems: cvasiliu

Date of posting: 21 февраля

Timp de citire: ~3 min.

Views: 534

Other poems by the author

✨ Umbra

Revino din rău și din noapte,
Iubita mea - umbra dintâi,
Lumina pe veci ne desparte,
Deși-mi ești legată-n călcâi.

Te am doar atunci când, în neguri,
Cobor ca nebunul Orfeu,
Da'-n rest, la lumeștile reguli,
Mă plec și te caut mereu.

Nimic nu se-ntâmplă din milă,
Cu tot imposibilul, sper!
Eu – nemuritor, tu – fragilă
Chemare și dulce mister.

Ce strâmbă e legea luminii,
Ce-mparte iubirea la doi!
Cu toate poverile vinii,
Te cer pentru tot înapoi.

Ascultă, deci, vechea dorință,
Când forțele trupului scad,
Eu – laș candidat la ființă,
Tu – umbră scăpată din Iad.

More ...

✨ Întâlnire

Ne întâlnim acum fi’ndcă destinul

M-a pedepsit sau zeii mă urăsc...

Uitasem - recunosc! - de-o vreme chinul

De-a mă ciocni de tine - corp ceresc!

Azi nu ne mai atragem, iar uimirea

Ce o mimăm de complezență, prost,

E încă o dovadă ca iubirea

A fost eternă, până n-a mai fost...

Nu te roși și n-aduce trecutul

Între noi doi; ce-a fost a fost și nu...

Nu mă închin ca toți ceilalți la cultul

Iubirii. Sunt banal; la fel și tu!

Sunt vinovat de singura greșeală

De-a-ngădui greșeala-ți; prea târziu

Am înțeles că e mai bună-o boală

Fără de leac, decât un drum pustiu.

Cum ar fi fost? Cu mult mai rău, știi bine...

Am învățat din toate doar să cad,

Iar viața ta nu ar fi fost cu mine

Călâie fericire, ci un iad.

Regrete?! Nu e timp pentru regrete;

Am mult prea multe drame la activ

Și de le-aș duce-n cuget ca pe pietre

Invidios l-aș face pe Sisif.

Ce-ai mai facut? Te-ai măritat? Cu cine?

Te-ntreb zâmbind, deși n-ascult ce-mi spui,

Căci mai degrabă să te-ntreb îmi vine:

Cum să te uit, iubirea mea dintâi?

N-ai fost un episod, ai fost o lume

Și peste ea pototpul a venit

Firesc. Să ne întoarcem la pronume,

Dar să uităm formulele de-alint.

Nu te acuz. Nu îți găsesc vreo vină

C-am eșuat pe căile lumești;

Nici zeii-n ceruri n-ar putea să-și țină

Un jurământ și-a altuia tu ești...

Azi. Nu-i nimic, căci fosta povestire

Nu-i tragică acum când ea trecu;

Mai tragică i-această întâlnire

În care eu sunt eu și tu esti tu...

Din toate astea totuși trag povată

Că făr’ iubire sunt nemuritor,

Dar fără tine-n nesfârșita viață

În fiecare clipă o să mor.

Dacă-aș putea, nu aș schimba nimica,

Pe mine însumi însă m-aș schimba;

Ca să te pot iubi pe veci cu frica

De-a nu te pierde iarăși, draga mea.

Am spus prea multe! Uită deci de mine

Și faptul că odată ne-am iubit;

Ca din atâta rău să iasă bine,

Să ne uităm de-acum pân’ la sfârșit!

Adio-ți spun și-n urma risipirii

Prea scurtei vrăji, ajungem la acord:

Tu vei porni pe calea fericirii

Spre sud, iar eu - ca Frankestein - spre nord.

More ...

✨ Sonet (CCCLVIII)

Sunt încă treaz când rana crepuscului se-nchide
Iar norii, ca o vată, cu foc s-au murdărit,
Și-aud deasupra păsări flămânde și stupide
Cum se întrec în jale cu vântul răgușit.
E un sublim amestec de farmec și de groază
Când umbrele fluide lovesc în stânci de fier,
Și-n ora blestemată o lună explodează
În locu-n care marea se prăbușește-n cer.
Prin noaptea sfâșiată, ciuperca de lumină
Anunță începuturi de Tartar și Parnas
Cu vechi hieroglife pe suflet și retină
Și doar poemul ăsta și saltul mi-au rămas.
Spre dimineață totul e cufundat în roșu
Și-aștept să îmi anunțe trădările cocoșul.

More ...

✨ Umbra sufletului

Se adună spaime, se adună frunze;

Viața încolțește pe sub cicatrici;

Somnul și regretul sigilează buze;

Număr, fără vlagă, zile tot mai mici.

Soarele împarte o lumină dulce

Celor singuri; caut locuri care dor;

Peste pleoapa-mi rece vine să se culce

Un trecut în care nu știam că mor.

Calc de-acum pe vârfuri; drumurile-s pline

De minciuni cu brațe care se închid;

Un miros de putred și uitare vine

Dinspre viitorul laș și invalid.

Sub un cer ca fierea eu aștept urgia

Care să îmi spele moartea de pe trup;

Simt cum îmi coboară-n versuri nebunia,

Iar destinul care mă sugrumă-l rup.

Nu închide ușa, chiar de e răcoare,

Să mă-ntorc acasă mi-este tot mai greu;

Pe pământul ăsta depărtat de soare

Toamna este umbra sufletului meu.

More ...

✨ Vine primăvara...

Vine primăvara

Ca o ghilotină,

Ca un vals în carne,

Ca pârjol și jaf,

Ca o ploaie rece

Într-o zi senină,

Ca o rea beție-n

Cântec de taraf.

Vine prin pământul

Umed de dorință,

Vine ca mireasmă,

Vine ca păcat,

Vine și prin ceruri

Ca o necuviință,

Ca un fur sau ca o

Fată de-împărat.

Vine ca să pună

Capăt așteptării,

Vine ca să nască

Doruri de opal...

Vine primăvara

Peste buza zării,

Vine c-o poveste

Fără de final.

More ...

Poems in the same category

As vrea sa plec

Azi plec.

Am insistat și m-am luptat

Cu mori de vânt,

Dar ce păcat...m-ai ignorat...

Așa că, plec...

M-am hotărât, nu are rost

să mai încerc.

Mai fac un pas, iar mă opresc.

Aș vrea să plec...

Dar ochii tăi mă țintuiesc.

Tu îmi zâmbești,

Eu mă topesc .

Jocul acesta nebunesc

Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc

Și uite-așa, mai stau și azi,

Încă nu plec...

More ...

Bătrâni furați de zile

-Un ochi ca să privească cerul,
un zâmbet să-mi aștearnă seara,
din vise să-mi culeg misterul,
lăsați-mi vie primăvara!-

Amurgul stă să piară-n noapte,
pe străzi lumina prinde umbre,
visează flori să spună șoapte
şi stau bătrâni în sate sumbre.

Un colţ de cer în gând coboară,
din geamuri pier luciri de viață,
prin noapte umbre se strecoară
şi plâng bătrâni uitați în ceață.

Prin nouri luna stă să piară,
din cer o ploaie lin coboară,
se-așterne-un sunet de vioară
şi sunt bătrâni flămânzi în țară.

Mai joacă focul viu în tindă,
în beznă doruri stau umile,
tăcut, trecutu-i prins pe grindă
și pier bătrâni furați de zile.

More ...

Nu avem toți un străin?

E tăcere de atâta timp,

Între noi,în lume,

Mi-e dor de ochii muritorului meu,

Mi-e dor de tine.

În ciuda plecării tale,a rațiunii mele,

Sunt tot aici,te mai aștept.

Am obosit să mă rog în fiecare seară să vii,să fim,

Să existăm..

Nu mai are rost să-ți spun în câte păpădii am suflat,cât le-am vorbit stelelor de tine,

De câte ori I-am cerut să te văd,măcar în vis!

Știu că am întâlnit, cândva,un copil cu ochi negri,

Și de atunci, nu am văzut alții mai frumoși.

Îmi doresc să fie altfel,încă sper.

Am încredere în destin,în Univers,în Dumnezeu,

Mai stau puțin cu gândul la tine,la noi și apoi mă întreb

S-aștept să treacă timpul ori să-l dau înapoi?

More ...

Ea caută amor... Cât el caută un sens...

Cât chipul meu deasupra ta...

Prin valuri te iubește...

Să știi că-n piept eu am o stea...

Ce-n hău cumplit trăiește...

Și cât mă scurg prin ochii tăi...

Agațăte de mine...

Căci știu ce-n lumea asta vrei...

Și ce se-ascunde-n tine...

În lume să iubești e greu...

Și nu-i o fericire...

Căci nu-l cătăm pe Dumnezeu...

Și nu avem iubire...

Și totate-mi par... Că-ncet se sting...

În lumea fără stele...

Cât ochi cu negru se aprind...

Cu gândurile lor “grele”...

More ...

Umbra ei!

Din nou gândul îmi fuge către tine

Să-ți zică că te-am visat azi noapte,

Cum te plimbai pe o cărare în livadă

Și de pe crengi gustai cireșe coapte

Eram și eu ascuns în vis după copaci

Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,

Iar soarele mărinimos la mine a trimis

Umbra-ți s-ating în semn de împăcare

Și vântul prin păru-ți despletit umbla

Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,

Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam

Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?

De sus veneau spre mine duioase triluri

Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,

Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi

Și tot ce se-ntâmpla era o încântare

Și în visarea mea mâna mi-am dus

Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,

Dar nu știu cum ceva s-a petrecut

Că ea a dispărut și singur m-am trezit!

More ...

Altfel

alte viziuni, aceleași speranțe,

un alt viitor se-apropie-n cale,

te crezi doar a mea, dar nu ne lipim,

viziunilor tale lipsind tot un chin.

nu mai suntem la fel,

ele ne separ,

gândurile noastre pe văi diferite o iau.

te vreau, dar nu te mai am,

viziunile ne separ,

visuri mărețe ne-mpart.

gânduri diferite,

noi asta avem,

ne despartim mai des,

alt viitor vedem in succes.

ani risipiți, secrete pierdute,

eu nu le mai cred,

noi ne-am pierdut de mult

in tot acel neant.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.