Sonet (CCCLVIII)
Sunt încă treaz când rana crepuscului se-nchide
Iar norii, ca o vată, cu foc s-au murdărit,
Și-aud deasupra păsări flămânde și stupide
Cum se întrec în jale cu vântul răgușit.
E un sublim amestec de farmec și de groază
Când umbrele fluide lovesc în stânci de fier,
Și-n ora blestemată o lună explodează
În locu-n care marea se prăbușește-n cer.
Prin noaptea sfâșiată, ciuperca de lumină
Anunță începuturi de Tartar și Parnas
Cu vechi hieroglife pe suflet și retină
Și doar poemul ăsta și saltul mi-au rămas.
Spre dimineață totul e cufundat în roșu
Și-aștept să îmi anunțe trădările cocoșul.
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Surprizele din apartamentul nou în islandeză
Poem: De ce?
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Poem: Atunci Când
Poem: Devreme...
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO
Poem: Amintește-mi!
Poem: Floarea dimineții, Vasilica
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”