Sonet (CCCLVIII)
Sunt încă treaz când rana crepuscului se-nchide
Iar norii, ca o vată, cu foc s-au murdărit,
Și-aud deasupra păsări flămânde și stupide
Cum se întrec în jale cu vântul răgușit.
E un sublim amestec de farmec și de groază
Când umbrele fluide lovesc în stânci de fier,
Și-n ora blestemată o lună explodează
În locu-n care marea se prăbușește-n cer.
Prin noaptea sfâșiată, ciuperca de lumină
Anunță începuturi de Tartar și Parnas
Cu vechi hieroglife pe suflet și retină
Și doar poemul ăsta și saltul mi-au rămas.
Spre dimineață totul e cufundat în roșu
Și-aștept să îmi anunțe trădările cocoșul.
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Priveghi
Поэма: Această minunată copilărie
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău
Поэма: Enantioză
Поэма: Poem poetic poezit
MII DE CĂRȚI PENTRU CEI MICI. La Chişinău s-a deschis un târg de carte pentru copii
Поэма: Tentație divină
Поэма: Adevărul
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării