Sonet (CCCLVIII)
Sunt încă treaz când rana crepuscului se-nchide
Iar norii, ca o vată, cu foc s-au murdărit,
Și-aud deasupra păsări flămânde și stupide
Cum se întrec în jale cu vântul răgușit.
E un sublim amestec de farmec și de groază
Când umbrele fluide lovesc în stânci de fier,
Și-n ora blestemată o lună explodează
În locu-n care marea se prăbușește-n cer.
Prin noaptea sfâșiată, ciuperca de lumină
Anunță începuturi de Tartar și Parnas
Cu vechi hieroglife pe suflet și retină
Și doar poemul ăsta și saltul mi-au rămas.
Spre dimineață totul e cufundat în roșu
Și-aștept să îmi anunțe trădările cocoșul.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: cvasiliu
Дата публикации: 10 августа 2024
Просмотры: 201
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Veriguță de nuiele
Поэма: Ai întârziat și azi
Sezatoare la Cetatea Soroca. Poeti din 11 tari, cum ar fi Turcia, Serbia sau Georgia s-au adunat acolo si au recitat poezii in aer liber - VIDEO
Поэма: Vocea ta rămîne piesa mea preferată
Поэма: Bun rămas…
Un muzeu dedicat poetului Grigore Vieru va fi deschis în Capitală
Поэма: O altă iubire
Поэма: Tribut
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.