Sonet (CCCLVIII)
Sunt încă treaz când rana crepuscului se-nchide
Iar norii, ca o vată, cu foc s-au murdărit,
Și-aud deasupra păsări flămânde și stupide
Cum se întrec în jale cu vântul răgușit.
E un sublim amestec de farmec și de groază
Când umbrele fluide lovesc în stânci de fier,
Și-n ora blestemată o lună explodează
În locu-n care marea se prăbușește-n cer.
Prin noaptea sfâșiată, ciuperca de lumină
Anunță începuturi de Tartar și Parnas
Cu vechi hieroglife pe suflet și retină
Și doar poemul ăsta și saltul mi-au rămas.
Spre dimineață totul e cufundat în roșu
Și-aștept să îmi anunțe trădările cocoșul.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: cvasiliu
Data postării: 10 august 2024
Vizualizări: 202
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Taina Nopții
Poem: Iartă-mă mamă
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: "Unforgettable" în portugheză
Poem: Să dai afară din casă un câine
Dansuri moldovenesti interpretate de copii din Kenya, poezii din Indonezia si Ucraina - liceul "Orizont" va gazdui un festival international de limba si cultura - VIDEO
Poem: Pește preistoric în portugheză
Poem: Epigrame XVII
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău