Te iubesc sincer,dulce alinare
Sincer vreau sa mor
Care este sensul vietii unor?
Mă doare sufletul,nu pot
Pe tine te vreau,mă simt mort
EU te iubesc, sincer, dulce alinare
Însa, tu încă mă mai iubești,oare?
Durerea care o simt,nu o pot impartasi
Singurul lucru care îl vreau e sa pot muri.
Nu văd sensul vieții fără tine,
Însa tu vezi sensul vieții fără mine,
Alinarea singură amea ești tu
Însa, eu pentru tine? nu..
te iubesc sincer,dulce alinare
Însa, tu mă mai iubești.. oare?
Te caut de-a randul, in toți te gasesc,
Pentru ca tu ești un suflet omenesc.
Greșeală mea mare să te las,
Tu îți pierzi sentimente de extaz.
Te rog iarta-mă, te voi iubi la nesfârşit
Chiar dacă te vad cu alta fericit..
Tu nu plângi, credcă nici nu-ți pasa,
Însa eu nu pot, eu pun capul pe masa,
Îmi curg lacrimi,pot umple o vază,
Plina de poezii,mii și mii
Însa ele nu mă vor ajuta,
Sa reintorc din nou pe cineva
Te iubesc, sincer, dulce alinare,
Însa mai are sens viata mea,oare...
Poems in the same category
Nervi
nu știu ce mă enervează mai mult
fake news-urile pe care liberalii
și „salvatoriii” României
mi le bagă pe gât
de la tejgheaua cu ștevie a opoziției
sau correct news-urile marilor zilei
încărcate de culpabilitate și obsesii compulsive
de la prânzul cu bucate alese al Puterii
habar n-am
cert e că mă enervează bucătăria moleculară
a neamțului
răspopit
pe cârca și sângele inepuizabil al poporului
în fapt
o banală „spumă” de castraveciori murați
în oțet
introdusă într-un tub „spray”
care devine pufoasă
datorită presiunii care o împinge în afară
Vâltoarea jocului
Nicicând nu am crezut
C-aș fi în stare să iubesc,
Dar acum că am văzut
Pot liber să vorbesc.
Chiar nu știu de-nțelegea,
Dar cu mult mă ajuta,
Mistic stând în fața mea
Arta vieții-mi prezenta.
...
24.05.24
Dimineatza
Cit as vrea sa ma trezec ling-o floare-aleasa
Sa fiu singurul ce-n vis, nu vrea alta astra,
Sa nu-mi pot lua privirea, ca in orice seara
Sa fiu eu si nu un altul, ling-a mea craiasa.
Ca in fiecare zi , sa aud eu glasul
Dar sa pot sa te admir pin a face pasul,
Sa te pot imbratisa, pina se-asterne patul
Iar trezindu-ma , s-astept sa revina ceasul.
Pt tn ...
Primăvara inimii mele
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulce amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Îmi ești defectă
Îmi ești defectă
Cu toate pălăvrăgiile tale
Nu ești deloc atentă
Pe unde s-o iei, pe care cale…
Mă enervezi,e-un toxic amurg
Dar îmi ești viață
La fiecare ceartă lacrimi îmi curg
Lacrimi șiroaie îmi curg pe față.
Vai,Doamne , dar te iubesc
Și chiar și defectele tale ar vrea
Să le deosebesc.
Să-mi schimbe starea…
Când râzi,mi se topește sufletul
Simt că suntem doar noi
Și așa voi deveni poetul
Care te va scrie în mii și mii de foi…
Capul mi-e umplut de tine
Și buzele mele încă îți simt gustul
Își fac apariția întrebările străine
Am să-ți mai ating vreodată trupul?..
Voi mai fi la fel chiar dacă viața
îi va da o șansă vocii interioare ?
Voi mai trece eu vreodată ceața
care-mi stă la picioare ?
Atâtea întrebări fără răspuns
Tot ce știu e că te admir
Te admir că încă nu m-ai străpuns
Că încă nu m-ai trimis în “cimitir”.
Other poems by the author
Noaptea tristeței
Cum poți dormi știând
Că eu plâng nopțile, nevrând?
Cum poți sta liniștit
După ce m-ai umilit?
Aș muri dacă aș ști
Că aceasta mie soarta
Să mă rănească orice iubire,
Una după alta.
De ce să-mi dau sufletul acestui sentiment
Știind că acesta mă omoară lent, lent?
Fiecare lacrimă are povestea sa,
Însă tu nu vrei să-mi asculți povestea.
Fiecare zâmbet are o poveste,
Însă scriitorul nu mai dă de veste.
Durere, durere, iar durere,
Oare ceva sufletul meu mai cere?
Moartea - ziua mea liniștită,
Moartea - ziua cea mai dorită.
De ce să trăiesc în ură și regret,
Dacă cunosc a lor efect?
De ce să nu mor în liniștea mea?
Pentru că moartea orice durere îmi ia.
Ești atât de aproape, dar atât de departe,
Ești așa ușor de prins, dar greu de atins...
Urăsc orice zi cu gândul la tine,
Dar urăsc orice zi fără gândul la tine.
Urăsc că te iubesc din ce în ce mai mult,
Însă urăsc că nu mă iubești la fel de mult.
Aș da orice să scap de iubirea ta,
Dar aș da orice să o am în apropierea mea.
Aș da orice să scap de tine,
Dar aș da orice să fii mai aproape de mine.
Mi-e dor de tine, dragostea mea,
Mi-e dor de tine, finețea mea.
Cu fiecare privire, diamantul își pierde strălucirea,
Își pierde importanța, își pierde menirea.
La fel și tu, scumpă alinare,
Cu fiecare durere, mă faci să-mi iau plecare.
Mai uitat pe mine și nu m-ai căutat,
Eu te-am pierdut pe tine, dar te-am căutat.
Nu ne-am regăsit, uitare și pierdere,
Nu ne-am întâlnit, suferință și durere.
Noaptea tristeții,
Noaptea sufletelor destrămate,
Noaptea sentimentelor vii,
Noaptea sentimentelor ruinante.
Ești la fel de plăcut ca noaptea albă la început,
Însă energia îți scade, vrut ne vrut.
Mă faci entuziasmată la începutul povestii tale,
Însă atât de obosită în finalul povestii sale.
Plâng noaptea, noaptea tristeții,
Plâng sub lună, însă nu-i simt căldura.
Nu-i simt iubirea, nu te simt, lună!
Noaptea tristeții,
E noaptea durerii tale,
E noaptea unde sufletul meu e in ruinare,
Ești ca sticla, te spargi în mii de bucățele,
Și după ce le strâng, nu știu ce să fac cu ele...
Încerc să le lipesc, dar nu mai sunt ca o dinioară,
Încerc să le arunc, și tot le găsesc în poală.
Ești nefolositor, dar mic și strălucitor,
Ești ca micul ciob al sticlelor.
Te-ai stricat, te-am reparat, iar te-ai stricat,
Te-am reparat, însă nu ai mai funcționat.
Ți-am căutat replica, dar nu ți-am mai găsit-o,
Și chiar dacă voiam să te cumpăr, creierul îmi spunea: evit-o.
Mă culc în noaptea stelelor chinuite,
În noaptea stelelor care nu pot fi privite.
În noaptea stelelor care au dispărut,
Eu mor, sufletul meu se duce, ne vrut.
Dureri insuportabile au margini stabilite
inima mi sa frant,
sa spart mii de bucatele..
eu deja nu mai cant,
deja iar simt durere
durere nemarginita aduci tu
și sincer,nu-ți pot spune nu.
dece sunt asa? dece mereu stric?
și după ce fac asta,nu pot sa ma ridic.
(...)
iubesc durerea și tot ce aduce ea,
mulți spun ca ea trece, ca trece cu vremea,
dar eu nu vreau sa treaca, eu vreau sa ramana,
voi plânge incet, pe pled de lana.
eu am distrus suflet umil, eu am distrus suflet de copil.
oare ma vei ierta, scumpa mea iubire.
eu am uitat de cuvântul omenire
poate ma iubești, insa eu nu stiu..
poate mai trăiești,poate mai esti viu..
eu demult am murit, dar nu a fost sange
pentru ca, mie sufletul îmi plange.
plânge,plânge,nu se opreste
el nu știe ce doreste,
asi dori iubire, multa și frumoasa,
insa iubirea nui chiar amoroasa.
e amara, scuip sange din gura
eu nu găsesc iubire, pana ma fac sură.
(...)
suna clopotele, ele se ating razând,
ciorile urla, oamenii surzând,
se aud clopote care ma petrec pe mine,
eu simt deja ca timpul îmi va vine.
pun capu pe pernuta,pernuta din sicriu,
ma uit la crucea popii: in culoare auriu
ma gândesc oare: am mai găsit iubire
inchid ochii, cu gându ca nu am mire.
nam găsit nimic, dar chiar am cautat!
insa toți care mau văzut,deja mau uitat..
eu pot sa iubesc,iubesc la nesfarsit,
insa tu uiți, si trăiești mai fericit.
nui mare lucru, ce a fost o luna?
insa durerea-i mare,ea tot rasuna.
urlu, poate ma va auzi cineva,
urlu,ma va auzi de undeva.
nu exista nimic, totul e pur fantezie,
mai tii minte cand am zis: am uitat de omenie?
(!)
o mica greșeală- distrama viitor
o mare greșeală- te face nemuritor;
nemuritor in suflet omorat,
insa pe dinafara, toți de vad razand.
carei sensu dulce-i alinari?
dacă ea ii aduce pe prietenii sai...
care te inpung, adanc in suflet,
și îți zic ca nu te iubește, curge sange-n vuiet.
destramate usor, putrezeste in pat,
scoalate la realitate și iar putrezesti sfarmat.
deschizi ochii, când clipesti,vezi alta,
acestea e viata, tii scurta ca soarta.
zâmbetul la unii e amar, doar ei stiu,
cum se simt ei, de mai sunt ei (om) viu.
(...)
sambata in alb mergi la biserică
duminica in negru, toți plang deasupra la (masă) sferică.
carei sensu vietii dacă vii și pleci?
- sensu e durerea, durerea cio petreci.
azi de doare pe tine,mâine pe altu,
tu-ti dorești moartea, insa ea vine la altu.
(...)
savureazati viata, cât o mai și ești viu
(pentru ca după vei bea vinul visiniu)
la inmormantarea mamei, la inmormantarea tatei,
vei suspina greu și îți vei da sufletul moartei
ea pe toti ne asteapta, are coasa lunga-n cozi
și când tu mori, deja vei avea nepoti..
dacă ai venit pe lume, trebuie sa pleci.
insa atent pe ce cale tu mergi-
mergi spre alb ori spre negru,
singur îți alegi ceti spune in centru-
centru acolo-n inima.
dar ceti spune ingerul, deja ai vina.
unii devin ingeri calauzitori,
altii devin deavoli care fug după noi.
altii vin la pace, la frumusete reala,
altii vin la tortura, durere ireala.
trăiește cat ai ocazia,nu plânge mereu,
pentru ca inchizi ochii, si deja trece-un jubileu.
viata-i scurta nu o irosi copile
atat timp cât ai casa- la cine vine
Moartea mă salvează
sinuciderea-moartea mea dorita
moartea-ziua mea linistita
de asi putea asi muri
de asi putea,nu asi mai trai
sentimentul de dragoste nu-mi poate fi redat
deoarece consecintele acestuia sunt de neredat
nu inteleg dece tot timpul eu?
nu inteleg ce leam făcut la toți mereu...
nu am vrut nimic mai mult decât sa te iubesc
teasi fi iubit pana eu obosesc
tiasi fi dat sansa sa îmi fii dragostea mea
dar nemultumitului darul i se ia
sunt ucisa mental, nu mai pot suporta
pana acum credeam ca durerea îmi va trecea
insa ea se ascunde și iese la iveala
și când ea iese, nu vreau sa trăiesc iara
înainte durerea ce o simțeam era una foarte mica
dar cu timpul, aceasta din ce in ce mai tare se complica
vârstă ma face sa imbatranesc
și sentimentele sa nu mi le impartasesc
cea mai mare durere e ca tu ma lasi
cea mai mare durerea e creata de ai tai pasi
intruchiparea perfectiunii tu poți fi
insa și tu cel mai tare ma poți umili
îmi curge o lacrima ca semn de durere
te iubesc mult, insa iubirea nu ți-o pot cere
ne destramam ca aţa ce e arsa
nodul ei se arde, funinginea i se revarsa
moartea e singura mea scapare
moartea este singura mea alinare
nu te pot vedea in ochi fără îmi aminti
cum credeam ca tu ma vei iubi
naivitatea mea devine din ce in ce mai mare
tot ce e fals, realitate îmi pare
o zi vorbesc de tine parca-mi ești speranta
următoarea vorbesc de parca miai distrus viata
nu rog pe nimeni nimic, dar pe tine da
fama ca să nu-mi pierd iubirea
nam iubit demult și chiar aveam nevoie de acest sentiment
dar acum ca dispare, totul merge atat de lent
pe zi ce trece singuratatea ma consuma
la început credeam ca prezenta ta nu va lasa nici o urma
dar acum realizez, pe tine te vreau in acest vers
insa am atat pana la tine de mers
universul ne destrama, dragostea nui rea
insa tot ce se strica, e din cauza la dragostea mea
ma uit la cer și ma rog la cel de sus
macar odata de o dragoste normala să-mi fie sufletul rapus
Singurătatea mă consumă
golul sufletului se mareste
fiecare om ce vad in cale, se fereste
linsitea totala nu apare doar când dorm
dar și când nu găsesc acel amor
linistea sufletului ma consuma
iar aceasta lasa o mare urma
prietenii sunt ca pasarile calatoare
acestia sunt ademeniti de animale rapitoare
de nu ași fi fost singura, masi fi bucurat
insa, acum, orice zi care o trăiesc, trebuie de indurat
nu pot zice ca mii rau, dar nici bine
zilele cu bine deja îmi devin putine
pana și cerul are stele
și copacul crengi grele
și iarba flori imbucuratoare
și curcubeul e plin de culoare
insa eu nu am o lumina sa ma ghideze
nam medicamentul care durerea sa mi-o amelioreze
nam norul cel deschis pe un cer trist
nam ingrasamant pentru un florist
pana și câinele are prieten-omul
pana și electronii au atomul
dar singuratatea îmi ruineaza linistea
și nu-mi amelioreaza tristetea
golul neacoperit face din ce in ce mai greu
sa ma bucur de "momente" mereu
când e iarna, si respir din greu
pot sa îmi vad doar aburul meu
365 de rotatii a soarelui
insa acesta nu se atinge de luna in nici o zi a anului
fiecare miscare facuta de ameu picior
face ca imaginatia de prieten sa omor
desi nu e rau sa fii singur, oricum simti
cum trebuie sa încerci sa te minti
ca totul ce faci e pentru binele tău
chiar dacă iti faci mai mult rau
o lume intreaga, pare plina la prima privire
dar cu timpul, goala, după fiecare iubire
desi ne cautam sufletul pereche
deja reciproc ne stam unui altuia de veghe
nu ne cunoastem, dar ne cautam de parca ne stim
printr-o lume de fictiune cu totii plutim
cu fiecare zi parca suntem mai aproape
dar cu fiecare gand- atat de departe
ne cautam,desi universul ne desparte
ne cautam, desi ar trebui sa traim aparte