Rătăcire
Din ochii tăi albaştri izvorăşte marea,
Ce mă poartă ca pe o corabie în derivă,
Acolo unde timpul sărută uitarea,
Şi unde iubirea-i destinaţia definitivă.
Valurile vieţii mă lovesc acum cu putere,
La pieptul tău ca un copil mă ascund,
Mângâierea adusă îmi alină orice durere,
Şi-n liniştea ta, încet, încet mă scufund.
În braţele tale aş dori să dorm pe vecie,
În sufletul tău curat mi-aş face sălaş,
Şi apoi cuprins acerb de nostalgie,
Să învălui în uitări, tot ce din noi a rămas.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Am fost copil...
Poem: Авария
Dansuri moldovenesti interpretate de copii din Kenya, poezii din Indonezia si Ucraina - liceul "Orizont" va gazdui un festival international de limba si cultura - VIDEO
Poem: Realitatea arde
Poem: Să fie om
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: GLISSANDO
Poem: Ca şi tine...
Concursuri de lectură, expoziții și ateliere de creație pentru copii și tineri: Salonul Internațional de Carte vine cu un program bogat