Pustiu
În gânduri iuți
ce-mi trag genunchii …
în pământ,
mă gâtuie durerea!
Pierdut mă simt
mă trag, mă dor rărunchii,
și-n gândul tău…
îmi pierd suflarea.
Și m-aș strânge,
și m-aș dizolva …
într-o lacrimă să-ți fiu,
Să curg din inimioara ta
iubire prin al meu …
pustiu!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Category: Love poems
All author's poems: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, pustiu, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Date of posting: 2 января 2022
Views: 1592
Poems in the same category
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (ii) // Ze; amintiri; regrete.
Ze, un haiduc în propriul său gând, încă își caută azil.
În mintea sa sunt derulate felutire amintiri.
Scăpând cateva lacrimi, Ze realizează cât este de fragil
Momentele trecute acum sunt doar niște povestiri.
--Ze este sfâșiat de dor--
--Dor pentru Lebe și pentru fostele momente de amor--
Personajul nostru își aduce aminte de Lebe și al ei chip frumos
Se gândește la diferența dintre ce au fost cei doi si ce sunt în prezent
Parcă-i aude glasul blând și își imaginează trupul ei grandios
De ea Ze este cu adevărat dependent.
Lebe și Ze, în trecut, erau extrem de apropiați
Ziua fiecăruia conținea a celuilaltui prezență
Însă circumstanțele lor i-au făcut să devină schimbați
Iar acum Ze este convins că va muri de a Lebei absență.
--Distanța dintre cei doi in continuu crește--
--Ze, cu inima frântă, își imaginează cum al său puls se oprește--
-steinkampf
Rămas-bun
Ne luarăm rămas-bun
Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai
Noaptea, când amorțeam împreună,
Iar dragostea era îndeajuns.
Ai plecat pe același drum
Pe care ne plimbam de mână
Strâns lipiți, cu foc în suflet
Nestins nici de cea mai aprigă furtună
Sau de gelozia lunii solitare.
Spun cuvinte pe care nu le poți auzi
Și nu pentru că nu mai ești aici,
Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent
Bătăile inimii care ți le strigau în față
Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.
Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,
Pentru că încă o găsesc în patul
În care îmi încălzeai trupul cu ardoare
Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil
Evit să o alung.
Cu timpul, va pleca și ea,
La fel ca tine.
Voi pleca și eu
De fapt, am plecat deodată
Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
"Unforgettable" în islandeză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Ógleymanlegt
Ógleymanlegt, það er það sem þú ert
Ógleymanlegt þó nærri eða fjarri
Eins og ástarsöngur sem loðir við mig
Hvernig tilhugsunin um þig gerir hlutina við mig
Aldrei áður hefur einhver verið meira
Ógleymanlegt í alla staði
Og að eilífu lengur, þannig verður þú áfram
Þess vegna, elskan, þetta er ótrúlegt
Að einhver svo ógleymanlegur
Held að ég sé líka ógleymanleg
Ógleymanlegt í alla staði
Og að eilífu lengur, þannig verður þú áfram
Þess vegna, elskan, þetta er ótrúlegt
Að einhver svo ógleymanlegur
Held að ég sé líka ógleymanleg.
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (ii) // Ze; amintiri; regrete.
Ze, un haiduc în propriul său gând, încă își caută azil.
În mintea sa sunt derulate felutire amintiri.
Scăpând cateva lacrimi, Ze realizează cât este de fragil
Momentele trecute acum sunt doar niște povestiri.
--Ze este sfâșiat de dor--
--Dor pentru Lebe și pentru fostele momente de amor--
Personajul nostru își aduce aminte de Lebe și al ei chip frumos
Se gândește la diferența dintre ce au fost cei doi si ce sunt în prezent
Parcă-i aude glasul blând și își imaginează trupul ei grandios
De ea Ze este cu adevărat dependent.
Lebe și Ze, în trecut, erau extrem de apropiați
Ziua fiecăruia conținea a celuilaltui prezență
Însă circumstanțele lor i-au făcut să devină schimbați
Iar acum Ze este convins că va muri de a Lebei absență.
--Distanța dintre cei doi in continuu crește--
--Ze, cu inima frântă, își imaginează cum al său puls se oprește--
-steinkampf
Rămas-bun
Ne luarăm rămas-bun
Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai
Noaptea, când amorțeam împreună,
Iar dragostea era îndeajuns.
Ai plecat pe același drum
Pe care ne plimbam de mână
Strâns lipiți, cu foc în suflet
Nestins nici de cea mai aprigă furtună
Sau de gelozia lunii solitare.
Spun cuvinte pe care nu le poți auzi
Și nu pentru că nu mai ești aici,
Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent
Bătăile inimii care ți le strigau în față
Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.
Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,
Pentru că încă o găsesc în patul
În care îmi încălzeai trupul cu ardoare
Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil
Evit să o alung.
Cu timpul, va pleca și ea,
La fel ca tine.
Voi pleca și eu
De fapt, am plecat deodată
Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
"Unforgettable" în islandeză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Ógleymanlegt
Ógleymanlegt, það er það sem þú ert
Ógleymanlegt þó nærri eða fjarri
Eins og ástarsöngur sem loðir við mig
Hvernig tilhugsunin um þig gerir hlutina við mig
Aldrei áður hefur einhver verið meira
Ógleymanlegt í alla staði
Og að eilífu lengur, þannig verður þú áfram
Þess vegna, elskan, þetta er ótrúlegt
Að einhver svo ógleymanlegur
Held að ég sé líka ógleymanleg
Ógleymanlegt í alla staði
Og að eilífu lengur, þannig verður þú áfram
Þess vegna, elskan, þetta er ótrúlegt
Að einhver svo ógleymanlegur
Held að ég sé líka ógleymanleg.
Other poems by the author
.Melancolie
Dacă aș putea redenumi toamna …
o melancolie
n-ar mai fi toamnă pentru tine, așa-i?
Ah … n-aș putea să-ți răpesc așa ceva.
Și pe urmă, pentru mine ar fi
plină de spini,
Aș sângera de tine ușor…
prin fiecare frunză căzută,
și aș muri mereu și mereu …
cu fiecare dor,
de tine.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Șobolani
fragment
...
Conductele de apă caldă
Fredonează-un dor de mamă
Într-un ritm curat de odă
Și murdar de tristă teamă.
Se-aud și pașii de gândaci;
În ecouri zgomotoși …
Oameni goi, gândaci săraci
Șobolani de foame roși.
Așternuturi de cartoane
Desenează peste tot,
Un pat de dor și-un vis pe mâine
Și tot ce-a fost într-un boicot.
Câte-o picătură-n noapte
Se izbește de trecut,
Într-un glas de dor și moarte …
Zgomotoșii au tăcut.
Iar o cruce-i scrijelită
Pe un perete umezit
Șoapta-i rugă-nlăcrimată,
Și trist copilul părăsit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Fragment extras din "Șobolani" / Toate drepturile rezervate )
Unde sunt poeții noștri?
Unde sunt poeții noștri
Când corăbii în larg dispar
Și apare în calea noastră
Numai umbra unui far?
Unde sunt poeții noștri
Atunci când visele dispar
Și răsăritu-i plin de nori
Cu valuri sparte în zadar?
Oare unde sunt poeții noștri
Când aleile-s întunecate
Și zărim prin umbre monștri
Ce ne-ndeamnă în păcate!?
Unde sunt poeții noștri
Ce demult au fost uitați,
Creionând doi ochi albaștri
Ne-nțeleși și resemnați.
Unde sunt poeții noștri
Când frunzele nu pot zbura
Iar căderea stelelor
Strigă-n cer: -Nu mă uita!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Noi doi
Cât de frumoase îmi sunt păsările
pe întinsul cerului,
cum zboară împreună cu grijile mele
depre vântul de la nord,
despre vântul de la sud,
în drumul lor spre casă,
înapoi spre familiile lor,
înapoi spre departe de noi,
despre noi doi …
Cât de curajoase îmi par vietățile oceanelor,
lacurilor, râurilor …
în curenți de apă caldă,
în curenți de apă dulce …
despre un far pierdut în gândurile mele,
uitat la malul mării …
luminând spre noi doi...
Cât de simple par toate,
cât de complicate le facem,
cât de imposibile sunt visele mele
când mă gândesc la toate,
când mă gândesc la tine, când mă gândesc …
la noi doi.
Cât de minunate sunt stelele,
în culorile lor deghizate în ochii tăi,
cât de perfecte sunt constelațiile
pe gropițele tale când îmi zâmbești.
Cât de minunate sunt toate!
Cât de minunată ești!
Dacă ai trăi cât te iubesc,
în ochii Lui ai fi uitare!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Nenăscut
Am clipit
Și tu ai rămas
Fata din trecut
Și m-am mânhnit …
Și într-o clipă am devenit
nenăscut!
Am mai clipit odată
Și ai venit
De undeva din trecut …
Dar unde eu eram cândva,
Tu mă priveai prin timp
nenăscut!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Amintește-ți!
Întru acest ceas al nopții…
Amintește-ți zgomotul picăturilor de ploaie
Și al lacrimilor din ochii tăi
Amintește-ți furia și tăcerea întunericului,
Al nopților ce te-au purtat plângând…
Pe genunchii goi.
Amintește-ți!
Rememorează visele pierdute - al viselor de ieri…
Și îndrăznește să te lași găsită de inima ta,
Privește-te în oglindă și… zâmbește!
Îndrăznește … să te recunoști o stea
Ce parcurge infinitul … cu lumina sa.
Amintește-ți drumul pietruit închinat tălpilor tale…
Și toate clipele de ieri ce s-au ascuns în ochii tăi,
Când nu înțelegeam ce-mi ceri - prin ochii mei…
Uscați și răi!
Amintește-ți!
Ridică-te la cer și plouă, cum numai tu ști să o faci
Prin ochii tăi albaștrii rouă și cu noaptea să te-mpaci,
Amintește-ți căldura picăturilor de ploaie,
Ce s-au scurs prin ochii tăi și… ridică-te!
Ridică-te la cer și tună cu regrete pe pământ,
Și te rog… îndrăznește!
Să fi mai mult decât ești sortită a fi…
În versurile mele… o urmă de dor într-un cuvânt.
Să-ți văd lumina nepurtată pe al tău contur
Și în miez de noapte… din Rai să te fur
Ești tot ce-mi doresc…
Amintește-ți… cum se spune “te iubesc!”
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / 978-97-0-32645-1) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7) Toate drepturile rezervate.
.Melancolie
Dacă aș putea redenumi toamna …
o melancolie
n-ar mai fi toamnă pentru tine, așa-i?
Ah … n-aș putea să-ți răpesc așa ceva.
Și pe urmă, pentru mine ar fi
plină de spini,
Aș sângera de tine ușor…
prin fiecare frunză căzută,
și aș muri mereu și mereu …
cu fiecare dor,
de tine.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Șobolani
fragment
...
Conductele de apă caldă
Fredonează-un dor de mamă
Într-un ritm curat de odă
Și murdar de tristă teamă.
Se-aud și pașii de gândaci;
În ecouri zgomotoși …
Oameni goi, gândaci săraci
Șobolani de foame roși.
Așternuturi de cartoane
Desenează peste tot,
Un pat de dor și-un vis pe mâine
Și tot ce-a fost într-un boicot.
Câte-o picătură-n noapte
Se izbește de trecut,
Într-un glas de dor și moarte …
Zgomotoșii au tăcut.
Iar o cruce-i scrijelită
Pe un perete umezit
Șoapta-i rugă-nlăcrimată,
Și trist copilul părăsit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Fragment extras din "Șobolani" / Toate drepturile rezervate )
Unde sunt poeții noștri?
Unde sunt poeții noștri
Când corăbii în larg dispar
Și apare în calea noastră
Numai umbra unui far?
Unde sunt poeții noștri
Atunci când visele dispar
Și răsăritu-i plin de nori
Cu valuri sparte în zadar?
Oare unde sunt poeții noștri
Când aleile-s întunecate
Și zărim prin umbre monștri
Ce ne-ndeamnă în păcate!?
Unde sunt poeții noștri
Ce demult au fost uitați,
Creionând doi ochi albaștri
Ne-nțeleși și resemnați.
Unde sunt poeții noștri
Când frunzele nu pot zbura
Iar căderea stelelor
Strigă-n cer: -Nu mă uita!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Noi doi
Cât de frumoase îmi sunt păsările
pe întinsul cerului,
cum zboară împreună cu grijile mele
depre vântul de la nord,
despre vântul de la sud,
în drumul lor spre casă,
înapoi spre familiile lor,
înapoi spre departe de noi,
despre noi doi …
Cât de curajoase îmi par vietățile oceanelor,
lacurilor, râurilor …
în curenți de apă caldă,
în curenți de apă dulce …
despre un far pierdut în gândurile mele,
uitat la malul mării …
luminând spre noi doi...
Cât de simple par toate,
cât de complicate le facem,
cât de imposibile sunt visele mele
când mă gândesc la toate,
când mă gândesc la tine, când mă gândesc …
la noi doi.
Cât de minunate sunt stelele,
în culorile lor deghizate în ochii tăi,
cât de perfecte sunt constelațiile
pe gropițele tale când îmi zâmbești.
Cât de minunate sunt toate!
Cât de minunată ești!
Dacă ai trăi cât te iubesc,
în ochii Lui ai fi uitare!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Nenăscut
Am clipit
Și tu ai rămas
Fata din trecut
Și m-am mânhnit …
Și într-o clipă am devenit
nenăscut!
Am mai clipit odată
Și ai venit
De undeva din trecut …
Dar unde eu eram cândva,
Tu mă priveai prin timp
nenăscut!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Amintește-ți!
Întru acest ceas al nopții…
Amintește-ți zgomotul picăturilor de ploaie
Și al lacrimilor din ochii tăi
Amintește-ți furia și tăcerea întunericului,
Al nopților ce te-au purtat plângând…
Pe genunchii goi.
Amintește-ți!
Rememorează visele pierdute - al viselor de ieri…
Și îndrăznește să te lași găsită de inima ta,
Privește-te în oglindă și… zâmbește!
Îndrăznește … să te recunoști o stea
Ce parcurge infinitul … cu lumina sa.
Amintește-ți drumul pietruit închinat tălpilor tale…
Și toate clipele de ieri ce s-au ascuns în ochii tăi,
Când nu înțelegeam ce-mi ceri - prin ochii mei…
Uscați și răi!
Amintește-ți!
Ridică-te la cer și plouă, cum numai tu ști să o faci
Prin ochii tăi albaștrii rouă și cu noaptea să te-mpaci,
Amintește-ți căldura picăturilor de ploaie,
Ce s-au scurs prin ochii tăi și… ridică-te!
Ridică-te la cer și tună cu regrete pe pământ,
Și te rog… îndrăznește!
Să fi mai mult decât ești sortită a fi…
În versurile mele… o urmă de dor într-un cuvânt.
Să-ți văd lumina nepurtată pe al tău contur
Și în miez de noapte… din Rai să te fur
Ești tot ce-mi doresc…
Amintește-ți… cum se spune “te iubesc!”
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / 978-97-0-32645-1) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7) Toate drepturile rezervate.