Plânset
Ești galbenă și tristă,
La fel ca toamna întârziată,
Strângi lacrimi în batistă,
Mărgăritar de fată.
Ți-e pasul zbor de flutur,
La fel ca blânda adiere,
Copacii încet se scutur,
Tu plângi numa-n tăcere.
Și sub al frunzei freamăt,
Tu storci a ta batistă,
Se aude-n cer un geamăt,
Iar toamna e mai tristă.
Mânate-n zbor de foame,
Trec păsări înspre sat,
Iar ochiul tău adoarme,
De lacrimă uscat.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Bătrânica hoață în finlandeză
Poem: Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: Минуты летят
Poem: Звёзды
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Delicatețe
Poem: Tu
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești