PARFUM DE PRIMĂVARĂ
Plutește-n aer parfum de primăvară
Mi-apari în gând a nu știu câta oară
Căldura soarelui îmi mângâie privirea
Și-n suflet îmi răsare amintirea....
Poveștii dintr-o primăvară uitată
Ce a rămas in dor și lacrimi scăldată
Așteptând parcă o rază de soare
Să rescrie finalul cu o-mbrățisare...
Melancolic mi se vrea pasul
Printre gânduri și vise pierdute
Ochii vor să scape lacrimi fierbinți
Mi-e cald...și totuși in suflet, e soare cu dinți...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 28 января
Views: 204
Poems in the same category
Vino iubire
Hai vino iubire și ia-mă de mână
Hai vino și-n brațe mă strânge,
Căci noaptea mi-e tristă, e goală și plânge,
Din negri-i ochi pică reci lacrimi de sânge
Și-i nemângâiată de lună.
Hai, vino iubire și doru-mi alină,
Că-mi e-al nopții cer fără stele.
Pe inima mea tu ai pus lanțuri grele,
Mă strâng și mă dor legăturile tele
Și sufletu-n șoaptă-mi suspină.
Hai, vino iubire să-mi dărui iertare,
Chiar dacă n-o merit din plin.
Ridică-mi iar ochii spre cerul senin
Iubește-mă mult, când eu merit puțin,
C-atunci am nevoie mai mare...
Soț sau amant
Câți se întreabă neștiind ce-i viața
De nu-i prostie mai mare în lumea asta,
Religia,căsatoria și multe alte minciuni ce-s colorate social?
Și nu cumva e mult mai bine
Liber de-așa ceva să stai,
De-ncorsetările învăluite în minciună
Ce te obligă pâna la moarte
În legi perverse bine scrise
Să locuiești handicapat,
Tu prost fiind neștiind de viață cum să scapi,
Caci viața cum te prinde în bot ți-o trage,
Când vrei să fugi picioare n-ai
Și ce să-ți fiu sau ce-ți convine
Te-ntreb iubito chiar pe tine,
Amant sau soț?
Sau vreo minciună cu etichetă
Made in Rai?
Nici nu-mi prea pasă!
Nu-s păsarile cerului în libertatea lor deasupra noastră,
Iar omul care din maimuță vine,
Stă ca un prost prins de pământ,
Crezându-se chiar Dumnezeu ajuns!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
🎤 Tu, ecuația iubirii mele
În chimie, ești oxigenul meu,
Fără tine, n-aș fi eu.
În biologie, ești inima mea,
Bate doar pentru iubirea ta.
În fizică, ești gravitația,
Mă atragi mereu cu fascinația.
În istorie, ești regina mea,
Îți jur iubire pe viața mea.
În geografie, ești universul,
Tu îmi luminezi întreg mersul.
În matematică, ești soluția,
Cu tine găsesc mereu motivația.
În informatică, te declar așa:
print('te iubesc aș vrea')
În muzică, ești melodia,
Care îmi umple toată aria.
În astronomie, ești steaua mea,
Ce luminează noaptea grea.
În pictură, ești culoarea,
Ce-mi înfrumusețează zarea.
Sfârșit
Toți anii se risipă ca bobul de nisip,
Iar vremea-mi cară-n minte molozul de uitare,
Spre tronul tău din ceruri zadarnic iarăși țip,
Și toate sunt deșarte căci nu le dai crezare.
Sculptată-mi stai în minte aidoma o statuie,
Și rece ca o piatră pe suflet mă apeși,
Din tristele morminte spre mine vor să suie,
Toți morții din iubire și cei neînțeleși.
Dar mintea omenească nu poate să cuprindă,
A cerurilor taină și-a gândurilor urme,
Mă văd sleit de sânge și atârnat de grindă,
Dar mi-ai luat călăii ce viața vor să-mi curme.
Of, câtă suferință pe patul nostru zilnic zace,
Privesc cu jind la stele și-o clipă-s fericit,
Dar sufletul iubito, mă strânge-n carapace,
Că nu te am în brațe să-ți spun cât te-am iubit.
Sunt doar un dor...
Sunt doar un dor ce inima-ți înmoaie,
În trupul tău de vis nepământesc,
Și, rătăcind prin neguri de văpaie,
Îți ard călcâiele-n suavu-ți mers.
Mă-mbraci în tine, ziua mă înghite,
Ca un pocal ce nu se vrea golit,
Iar timpul se destramă în ispite,
Lăsându-ți trupul tânăr, dezgolit.
Și m-aș dori pe ramul tău o frunză arsă,
O umbră prinsă-n vântul de apoi,
O floare ce în zorii zilei își revarsă,
Parfumul dulce peste sânii-ți goi.
De-ai ști ce grea e clipa fără tine,
Cum cade cerul frânt în trupul meu,
Și toate gândurile-mi sunt străine,
Și-n stoluri vin mereu, mereu...
De ești aproape, lumea mea e vie,
Nu sunt destin, și nici sentință,
Ci doar un om ce-și scrie pe hârtie,
Un vers, ca pe o ultimă dorință.
Nu-ți cer nimic, rămâi precum ești încă,
Același nor, ce se dezlănțuie-n potop,
Și-atunci când apa, va fi din nou sub stâncă,
Să-mi fii pământul în care-am să mă-ngrop.
Vino iubire
Hai vino iubire și ia-mă de mână
Hai vino și-n brațe mă strânge,
Căci noaptea mi-e tristă, e goală și plânge,
Din negri-i ochi pică reci lacrimi de sânge
Și-i nemângâiată de lună.
Hai, vino iubire și doru-mi alină,
Că-mi e-al nopții cer fără stele.
Pe inima mea tu ai pus lanțuri grele,
Mă strâng și mă dor legăturile tele
Și sufletu-n șoaptă-mi suspină.
Hai, vino iubire să-mi dărui iertare,
Chiar dacă n-o merit din plin.
Ridică-mi iar ochii spre cerul senin
Iubește-mă mult, când eu merit puțin,
C-atunci am nevoie mai mare...
Soț sau amant
Câți se întreabă neștiind ce-i viața
De nu-i prostie mai mare în lumea asta,
Religia,căsatoria și multe alte minciuni ce-s colorate social?
Și nu cumva e mult mai bine
Liber de-așa ceva să stai,
De-ncorsetările învăluite în minciună
Ce te obligă pâna la moarte
În legi perverse bine scrise
Să locuiești handicapat,
Tu prost fiind neștiind de viață cum să scapi,
Caci viața cum te prinde în bot ți-o trage,
Când vrei să fugi picioare n-ai
Și ce să-ți fiu sau ce-ți convine
Te-ntreb iubito chiar pe tine,
Amant sau soț?
Sau vreo minciună cu etichetă
Made in Rai?
Nici nu-mi prea pasă!
Nu-s păsarile cerului în libertatea lor deasupra noastră,
Iar omul care din maimuță vine,
Stă ca un prost prins de pământ,
Crezându-se chiar Dumnezeu ajuns!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
🎤 Tu, ecuația iubirii mele
În chimie, ești oxigenul meu,
Fără tine, n-aș fi eu.
În biologie, ești inima mea,
Bate doar pentru iubirea ta.
În fizică, ești gravitația,
Mă atragi mereu cu fascinația.
În istorie, ești regina mea,
Îți jur iubire pe viața mea.
În geografie, ești universul,
Tu îmi luminezi întreg mersul.
În matematică, ești soluția,
Cu tine găsesc mereu motivația.
În informatică, te declar așa:
print('te iubesc aș vrea')
În muzică, ești melodia,
Care îmi umple toată aria.
În astronomie, ești steaua mea,
Ce luminează noaptea grea.
În pictură, ești culoarea,
Ce-mi înfrumusețează zarea.
Sfârșit
Toți anii se risipă ca bobul de nisip,
Iar vremea-mi cară-n minte molozul de uitare,
Spre tronul tău din ceruri zadarnic iarăși țip,
Și toate sunt deșarte căci nu le dai crezare.
Sculptată-mi stai în minte aidoma o statuie,
Și rece ca o piatră pe suflet mă apeși,
Din tristele morminte spre mine vor să suie,
Toți morții din iubire și cei neînțeleși.
Dar mintea omenească nu poate să cuprindă,
A cerurilor taină și-a gândurilor urme,
Mă văd sleit de sânge și atârnat de grindă,
Dar mi-ai luat călăii ce viața vor să-mi curme.
Of, câtă suferință pe patul nostru zilnic zace,
Privesc cu jind la stele și-o clipă-s fericit,
Dar sufletul iubito, mă strânge-n carapace,
Că nu te am în brațe să-ți spun cât te-am iubit.
Sunt doar un dor...
Sunt doar un dor ce inima-ți înmoaie,
În trupul tău de vis nepământesc,
Și, rătăcind prin neguri de văpaie,
Îți ard călcâiele-n suavu-ți mers.
Mă-mbraci în tine, ziua mă înghite,
Ca un pocal ce nu se vrea golit,
Iar timpul se destramă în ispite,
Lăsându-ți trupul tânăr, dezgolit.
Și m-aș dori pe ramul tău o frunză arsă,
O umbră prinsă-n vântul de apoi,
O floare ce în zorii zilei își revarsă,
Parfumul dulce peste sânii-ți goi.
De-ai ști ce grea e clipa fără tine,
Cum cade cerul frânt în trupul meu,
Și toate gândurile-mi sunt străine,
Și-n stoluri vin mereu, mereu...
De ești aproape, lumea mea e vie,
Nu sunt destin, și nici sentință,
Ci doar un om ce-și scrie pe hârtie,
Un vers, ca pe o ultimă dorință.
Nu-ți cer nimic, rămâi precum ești încă,
Același nor, ce se dezlănțuie-n potop,
Și-atunci când apa, va fi din nou sub stâncă,
Să-mi fii pământul în care-am să mă-ngrop.
Other poems by the author
Respirația absenței tale
Când îmi apari în gând, totul încetineşte...
Parfumul tandru al vinului tău mă învăluiește,
Noaptea-ți sculptează chipul din stele
Și sufletul de dor dansează printre ele.
Și te imaginez, cu ochii tăi, cu privirea curată,
...O prezenţă invizibilă, dar atât de adevărată....
Știu, eşti doar ecoul gândurilor mele,
Ploaia dulce ce-mi dictează poemele...
Dorul de tine îmi da fiori clipă de clipă,
Ca o şoaptă constantă ce versul mi-l strigă,
Îmi îmbracă zilele gri, fără de culoare,
Şi te reînvie în nopţi cu luna spectatoare.
...ai fost minunea mea târzie...
Și azi te mai simt în a mea poezie
Ca un vin mai bun în timp, o pură-mbrățișare
Și te scriu, să pot respira aerul absenței tale.
Femeia din oglindă
Privesc femeia din oglindă
Are în ochi povești nespuse
De dor inima-i e cuprinsă
De-atâtea taine nerostite...
Ii sting lumina să nu vadă
Cum ochii i se scalda-n lacrimi
Cum inima ii stă pe loc
De când te poartă ca un foc..
O strâng de mână dar ea stie
Ca încă ești amintire vie
Si-oricât vrea să te lase în trecut
Ești omul ce prea mult a durut...
Privesc femeia din oglindă
Ce plânge și uneori te strigă
Dar tu nu vrei sa o auzi
Decât in vise vii... în viață fugi.
Vino, sa fim!
Nu vreau sa deranjez
Dar gandul imi umbla nebun
Buzele-mi tânjesc
După sărutul tău nocturn.
Hai sa vorbim de noi
Despre clipa de-apoi
Si arde-mă cu un sărut
Adânc și... acut!
Te strig în șoaptă, te chem
Pe tine dulce blestem
Ce ma faci sa cad, apoi ma ridici
Vino sa fim fără frici.
Să ne sorbim cu o sete
Ce nu cunoaște sfârșit
Cu inima deschisă
Cu sufletul rănit.
Să fim lumină
În haosul din jur
Un far aprins
Cand totul e obscur.
Să fim doar noi
O clipă, pentru totdeauna
Să bem un vin in doi
Si-n inimii sa ne bată luna
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
Alta toamnă
O alta toamnă ce îmi vorbeste despre tine
Chiar de ne-am pierdut de ceva timp,
Din senin la tine încă îmi fuge gândul
As vrea sa-mi fii, ca-n suflet bate vântul.
Și de ar fi cândva sa ne-ntâlnim
C-un vin sa ne petrecem timpul,
Îmbrățişaţi pe canapea sa stăm
Ca-j toamnă...si rece-i anotimpul.
Și de o fi sa nu ne întâlnim
Voi aștepta mereu cu gândul
Căci toate trec și toate vin....
...doar ca ne trece timpul...
Respirația absenței tale
Când îmi apari în gând, totul încetineşte...
Parfumul tandru al vinului tău mă învăluiește,
Noaptea-ți sculptează chipul din stele
Și sufletul de dor dansează printre ele.
Și te imaginez, cu ochii tăi, cu privirea curată,
...O prezenţă invizibilă, dar atât de adevărată....
Știu, eşti doar ecoul gândurilor mele,
Ploaia dulce ce-mi dictează poemele...
Dorul de tine îmi da fiori clipă de clipă,
Ca o şoaptă constantă ce versul mi-l strigă,
Îmi îmbracă zilele gri, fără de culoare,
Şi te reînvie în nopţi cu luna spectatoare.
...ai fost minunea mea târzie...
Și azi te mai simt în a mea poezie
Ca un vin mai bun în timp, o pură-mbrățișare
Și te scriu, să pot respira aerul absenței tale.
Femeia din oglindă
Privesc femeia din oglindă
Are în ochi povești nespuse
De dor inima-i e cuprinsă
De-atâtea taine nerostite...
Ii sting lumina să nu vadă
Cum ochii i se scalda-n lacrimi
Cum inima ii stă pe loc
De când te poartă ca un foc..
O strâng de mână dar ea stie
Ca încă ești amintire vie
Si-oricât vrea să te lase în trecut
Ești omul ce prea mult a durut...
Privesc femeia din oglindă
Ce plânge și uneori te strigă
Dar tu nu vrei sa o auzi
Decât in vise vii... în viață fugi.
Vino, sa fim!
Nu vreau sa deranjez
Dar gandul imi umbla nebun
Buzele-mi tânjesc
După sărutul tău nocturn.
Hai sa vorbim de noi
Despre clipa de-apoi
Si arde-mă cu un sărut
Adânc și... acut!
Te strig în șoaptă, te chem
Pe tine dulce blestem
Ce ma faci sa cad, apoi ma ridici
Vino sa fim fără frici.
Să ne sorbim cu o sete
Ce nu cunoaște sfârșit
Cu inima deschisă
Cu sufletul rănit.
Să fim lumină
În haosul din jur
Un far aprins
Cand totul e obscur.
Să fim doar noi
O clipă, pentru totdeauna
Să bem un vin in doi
Si-n inimii sa ne bată luna
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
Alta toamnă
O alta toamnă ce îmi vorbeste despre tine
Chiar de ne-am pierdut de ceva timp,
Din senin la tine încă îmi fuge gândul
As vrea sa-mi fii, ca-n suflet bate vântul.
Și de ar fi cândva sa ne-ntâlnim
C-un vin sa ne petrecem timpul,
Îmbrățişaţi pe canapea sa stăm
Ca-j toamnă...si rece-i anotimpul.
Și de o fi sa nu ne întâlnim
Voi aștepta mereu cu gândul
Căci toate trec și toate vin....
...doar ca ne trece timpul...