PARFUM DE PRIMĂVARĂ
Plutește-n aer parfum de primăvară
Mi-apari în gând a nu știu câta oară
Căldura soarelui îmi mângâie privirea
Și-n suflet îmi răsare amintirea....
Poveștii dintr-o primăvară uitată
Ce a rămas in dor și lacrimi scăldată
Așteptând parcă o rază de soare
Să rescrie finalul cu o-mbrățisare...
Melancolic mi se vrea pasul
Printre gânduri și vise pierdute
Ochii vor să scape lacrimi fierbinți
Mi-e cald...și totuși in suflet, e soare cu dinți...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 28 января
Просмотры: 203
Стихи из этой категории
As vrea sa fiu fluture
Când în noapte se-aprind felinare,
Gândul meu zboară departe,spre tine,
M-aș transforma într-un fluture de-aș putea,
Zburând,m-aș așeza la tâmpla ta,
Să te veghez,să-ți fie bine...
Când pe cer se aprind stele
Inima mea bate mai tare,
Vad chipul tău frumos în minte,
Lumina privirii tale,zâmbetul tău.
Iubirea mea e atât de mare
Atât de strălucitoare,
Nici cerul n-o poate atinge,nici magnificul soare..
Cati cunosc oare povara iubirii supreme,
Când lacrima cade,când sufletul doare..
Oftat…
În noapte timpul curge greu,
Prin ore reci, prin trupul meu,
Și luna-i al meu ochi sticlos,
Ce-apusul astăzi mi l-a scos.
Sub gene triste, lacrimi cad,
Ca două boabe de smarald,
De gânduri care mă topesc,
De doruri ce mă mistuiesc.
Și iarăși stau și te aștept,
Sub teii care plâng în piept,
Să-ți văd privirea, să te chem,
Din scrum să-nvie-un dulce semn.
Și-mbrac tăcerea în culori,
Plângând iubirea până-n zori,
Când teii înfloresc din nou,
Ca într-un trist și vechi tablou.
Și-n frunza lor tot mă scufund,
Cu chipul tău mereu în gând,
Și-mi freamătă amoru-n piept,
De-atâta dor și chin nedrept.
Și-n umbra nopții mă cobor,
Pe drumul vechi, căutător,
Dar teii parcă-mi spun încet,
Că timpul s-a pierdut discret.
Dar tot visez sub cerul clar,
Purtând în suflet un altar,
Cu teii martori, plini de dor,
La chipul tău nemuritor.
Amor
În miez de noapte, tăcut ca visul,
Te port în gând ca pe-un aprins suspin,
Ești dorul meu, chemarea și abisul,
Ești început și ești și-al meu destin.
Pe buze-mi arde numele tău dulce,
Ca un sărut fugar din alte vieți,
Și timpul stă, și inima se duce
Spre amintiri ce dor și dau poveți.
Amorul tău — o rană și o binecuvântare,
O umbră caldă-n zori de primăvară,
Cu tine-i cerul plin de sărbătoare,
Fără de tine, viața-i tristă, goală.
Mi-e glasul mut când nu-ți aud chemarea,
Și pașii grei când nu te știu aproape,
Dar inimii nu-i poți fura visarea —
Te caută-n lumină și-n agape.
Sub clar de lună, scriu cu dor pe stele,
Cuvinte ce ți-ar mângâia privirea,
Și vântul le șoptește printre ele,
Să-ți poarte-n piept, ca flacără, iubirea.
Aș vrea să fiu în clipa ta fiorul
Ce-ți tremură în zâmbetul timid,
Să fiu cuvântul ce-ți alină dorul,
Să te cuprind — tăcut, deplin, avid.
Și dacă timpul tot ne-ar sta-mpotrivă,
Am scrie veșnicia pe-un sărut,
Căci amorul, când arde și e viu,
Nu piere nici când totul a trecut.
Romantismul
Romantismul încă există.
Nu-l lăsați afară s-aștepte.
Bucuria și dorul coexistă
În inimi și minți înțelepte.
Invitați-l în lumina din suflet
Și oferind sentiment cu căldură,
Așezați-l într-un frumos triolet
Amintind anii care se pierdură.
Primiți în dar ale lui învățăminte
De a crea clipe lirice de neuitat,
Rostiți iubire prin sincere jurăminte
Și ascultați poemul ce este recitat.
As vrea sa fiu fluture
Când în noapte se-aprind felinare,
Gândul meu zboară departe,spre tine,
M-aș transforma într-un fluture de-aș putea,
Zburând,m-aș așeza la tâmpla ta,
Să te veghez,să-ți fie bine...
Când pe cer se aprind stele
Inima mea bate mai tare,
Vad chipul tău frumos în minte,
Lumina privirii tale,zâmbetul tău.
Iubirea mea e atât de mare
Atât de strălucitoare,
Nici cerul n-o poate atinge,nici magnificul soare..
Cati cunosc oare povara iubirii supreme,
Când lacrima cade,când sufletul doare..
Oftat…
În noapte timpul curge greu,
Prin ore reci, prin trupul meu,
Și luna-i al meu ochi sticlos,
Ce-apusul astăzi mi l-a scos.
Sub gene triste, lacrimi cad,
Ca două boabe de smarald,
De gânduri care mă topesc,
De doruri ce mă mistuiesc.
Și iarăși stau și te aștept,
Sub teii care plâng în piept,
Să-ți văd privirea, să te chem,
Din scrum să-nvie-un dulce semn.
Și-mbrac tăcerea în culori,
Plângând iubirea până-n zori,
Când teii înfloresc din nou,
Ca într-un trist și vechi tablou.
Și-n frunza lor tot mă scufund,
Cu chipul tău mereu în gând,
Și-mi freamătă amoru-n piept,
De-atâta dor și chin nedrept.
Și-n umbra nopții mă cobor,
Pe drumul vechi, căutător,
Dar teii parcă-mi spun încet,
Că timpul s-a pierdut discret.
Dar tot visez sub cerul clar,
Purtând în suflet un altar,
Cu teii martori, plini de dor,
La chipul tău nemuritor.
Amor
În miez de noapte, tăcut ca visul,
Te port în gând ca pe-un aprins suspin,
Ești dorul meu, chemarea și abisul,
Ești început și ești și-al meu destin.
Pe buze-mi arde numele tău dulce,
Ca un sărut fugar din alte vieți,
Și timpul stă, și inima se duce
Spre amintiri ce dor și dau poveți.
Amorul tău — o rană și o binecuvântare,
O umbră caldă-n zori de primăvară,
Cu tine-i cerul plin de sărbătoare,
Fără de tine, viața-i tristă, goală.
Mi-e glasul mut când nu-ți aud chemarea,
Și pașii grei când nu te știu aproape,
Dar inimii nu-i poți fura visarea —
Te caută-n lumină și-n agape.
Sub clar de lună, scriu cu dor pe stele,
Cuvinte ce ți-ar mângâia privirea,
Și vântul le șoptește printre ele,
Să-ți poarte-n piept, ca flacără, iubirea.
Aș vrea să fiu în clipa ta fiorul
Ce-ți tremură în zâmbetul timid,
Să fiu cuvântul ce-ți alină dorul,
Să te cuprind — tăcut, deplin, avid.
Și dacă timpul tot ne-ar sta-mpotrivă,
Am scrie veșnicia pe-un sărut,
Căci amorul, când arde și e viu,
Nu piere nici când totul a trecut.
Romantismul
Romantismul încă există.
Nu-l lăsați afară s-aștepte.
Bucuria și dorul coexistă
În inimi și minți înțelepte.
Invitați-l în lumina din suflet
Și oferind sentiment cu căldură,
Așezați-l într-un frumos triolet
Amintind anii care se pierdură.
Primiți în dar ale lui învățăminte
De a crea clipe lirice de neuitat,
Rostiți iubire prin sincere jurăminte
Și ascultați poemul ce este recitat.
Другие стихотворения автора
MAI
Mai... și mi-e dor mai mult și mai tare,
De tine, de vin, de-o ultimă îmbrățișare...
Și Mai pare că te vrea tot mai mult
Și chiar acum aș vrea să-ți trimit un sărut.
Mai vreau să petrec cu tine o clipă
Să privim luna ce ne zâmbește în noapte
Să ne avem cu drag, ca la-nceput,
Ca și cum timpul nicicând n-ar fi trecut.
Mai stai lânga mine încă un minut
Vreau să-mi aduc aminte cu drag de
trecut.
Să mă privești din nou cu gândul senin,
Să-mi îneci dorul de tine cu-al tău dulce vin.
Să-mi faci viața să prindă culoare
Să mă cuprinzi cu drag într-o-mbrățisare
Mai să fie luna ce-ar putea să reînvie
Visul adormit ce zace în sufletul din mine
Cel mai greu ADIO
Ai fost cel mai greu ADIO spus vreodată
De fapt singurul... Și-am fost forțată
De-aceea m-am întors mereu din drum
Mereu câte ceva simțind că ar mai scoate fum...
Un ADIO ...ce nu l-am simțit... niciodată!
Căci pleoapele imi poartă promisiunea ta
Și pe obraji ți-am uitat un apus de soare
Îmbrățișați, cu un vin bun din crama ta...
Un ADIO ce sufletul nu-l recunoaște
Căci am uitat pe tâmpla ta un colț de vis
Și uneori speranța parcă imi renaște
Că ai păstrat și pentru mine...vinul promis.
Încă un Adio..
Nu te mai "caut", nu-ți mai scriu...nimic nu vreau să știi de mine
Când seara în gânduri și doruri mă afund
Sperând că într-un final "totul va fi bine"...
....de ți-aș trimite, n-ai citi oricum....
Și las aici într-un poem iluzia că nu mai doare
Că plec și eu ca tine zâmbind, fără regrete
Deși în suflet dezamăgirea este mare
Că ne-am pierdut ușor și mult prea repede.
Ne-am fost atât de-aproape, ca luna lângă stele
Dar cerul într-o zi ni s-a întunecat...
Și... Povestea noastră atât de faină
Nu și-a putut trăi un alt final...
Nu a fost vina ta și știu că nici a mea
Destinul ne-a fost scris să fie așa
Eu să te ador din toată inima
Și tu să pleci, eu... să-ți plâng urma.
Te las și eu "babe"...chiar de e minciună
Cu un suflet frânt, dar plin de dor
Și cu speranța că într-o altă lume
Povestea o vom sfârși la un vin, în doi.
Dar până atunci, te rog eu, să fii bine
Să mi te lași purtat de alte brațe.
Eu... deși nu îți voi mai fi aproape
Voi purta mereu pe buze a ta "dulceață ".
Azi nu-ți mai scriu, nu îți mai cer nimic
Mă-ndepărtez cum pot, fără să mi te strig
Închid ochii când vreau să te mai simt o clipă
Deși mă pierd... și parcă, mă cuprinde-o frică...
Mi-ai fost atât de drag, o știi bine și tu...
Însă tăcerea ta e mult prea lungă și doare
Și nu îmi rămâne decât să plec și eu
Deși simt cum sufletul în mine moare...
Adio babe... și.... te rog nu uita,
Că mi-ai fost drag ca nimeni altcineva
O-mbrățisare la un vin a fost dorința mea
Frumos, poveștii noastre să-i purtăm amintirea...
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit viața intr-un pahar
Vino să guști jumătatea ta!
Să ne spunem șoapte fermecate,
Să ne dăm îmbrățișarea uitată!
În ochi să-ți mai văd strălucirea
În suflet să răsune fericirea,
Cu ochii să privim apusul
În minte să-mi rămână râsu-ți!
Mi-a zâmbit viața într-un pahar
Plin de-al strugurilor nectar
Am simțit din nou pe buze fericire
Mi-am imaginat...că-i un vin de la tine!
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
Frânturi de speranta
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
De-ai ști ce dor îmi este..
Când de-a iubirea ne jucam
Și credeam 2 intr-o poveste
#unpahardepoezie
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
Sa scriem un final fericit
Cu vinu-ti să ne imbatam
Ca prima dată când ne-am întâlnit.
#onewinewoman
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
De dragul clipelor de altădată
Toată durerea ○ clipă s-o uităm
C-un vin, pe canapea, îmbrățișaţi ca niciodată.
MAI
Mai... și mi-e dor mai mult și mai tare,
De tine, de vin, de-o ultimă îmbrățișare...
Și Mai pare că te vrea tot mai mult
Și chiar acum aș vrea să-ți trimit un sărut.
Mai vreau să petrec cu tine o clipă
Să privim luna ce ne zâmbește în noapte
Să ne avem cu drag, ca la-nceput,
Ca și cum timpul nicicând n-ar fi trecut.
Mai stai lânga mine încă un minut
Vreau să-mi aduc aminte cu drag de
trecut.
Să mă privești din nou cu gândul senin,
Să-mi îneci dorul de tine cu-al tău dulce vin.
Să-mi faci viața să prindă culoare
Să mă cuprinzi cu drag într-o-mbrățisare
Mai să fie luna ce-ar putea să reînvie
Visul adormit ce zace în sufletul din mine
Cel mai greu ADIO
Ai fost cel mai greu ADIO spus vreodată
De fapt singurul... Și-am fost forțată
De-aceea m-am întors mereu din drum
Mereu câte ceva simțind că ar mai scoate fum...
Un ADIO ...ce nu l-am simțit... niciodată!
Căci pleoapele imi poartă promisiunea ta
Și pe obraji ți-am uitat un apus de soare
Îmbrățișați, cu un vin bun din crama ta...
Un ADIO ce sufletul nu-l recunoaște
Căci am uitat pe tâmpla ta un colț de vis
Și uneori speranța parcă imi renaște
Că ai păstrat și pentru mine...vinul promis.
Încă un Adio..
Nu te mai "caut", nu-ți mai scriu...nimic nu vreau să știi de mine
Când seara în gânduri și doruri mă afund
Sperând că într-un final "totul va fi bine"...
....de ți-aș trimite, n-ai citi oricum....
Și las aici într-un poem iluzia că nu mai doare
Că plec și eu ca tine zâmbind, fără regrete
Deși în suflet dezamăgirea este mare
Că ne-am pierdut ușor și mult prea repede.
Ne-am fost atât de-aproape, ca luna lângă stele
Dar cerul într-o zi ni s-a întunecat...
Și... Povestea noastră atât de faină
Nu și-a putut trăi un alt final...
Nu a fost vina ta și știu că nici a mea
Destinul ne-a fost scris să fie așa
Eu să te ador din toată inima
Și tu să pleci, eu... să-ți plâng urma.
Te las și eu "babe"...chiar de e minciună
Cu un suflet frânt, dar plin de dor
Și cu speranța că într-o altă lume
Povestea o vom sfârși la un vin, în doi.
Dar până atunci, te rog eu, să fii bine
Să mi te lași purtat de alte brațe.
Eu... deși nu îți voi mai fi aproape
Voi purta mereu pe buze a ta "dulceață ".
Azi nu-ți mai scriu, nu îți mai cer nimic
Mă-ndepărtez cum pot, fără să mi te strig
Închid ochii când vreau să te mai simt o clipă
Deși mă pierd... și parcă, mă cuprinde-o frică...
Mi-ai fost atât de drag, o știi bine și tu...
Însă tăcerea ta e mult prea lungă și doare
Și nu îmi rămâne decât să plec și eu
Deși simt cum sufletul în mine moare...
Adio babe... și.... te rog nu uita,
Că mi-ai fost drag ca nimeni altcineva
O-mbrățisare la un vin a fost dorința mea
Frumos, poveștii noastre să-i purtăm amintirea...
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit viața intr-un pahar
Vino să guști jumătatea ta!
Să ne spunem șoapte fermecate,
Să ne dăm îmbrățișarea uitată!
În ochi să-ți mai văd strălucirea
În suflet să răsune fericirea,
Cu ochii să privim apusul
În minte să-mi rămână râsu-ți!
Mi-a zâmbit viața într-un pahar
Plin de-al strugurilor nectar
Am simțit din nou pe buze fericire
Mi-am imaginat...că-i un vin de la tine!
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
Frânturi de speranta
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
De-ai ști ce dor îmi este..
Când de-a iubirea ne jucam
Și credeam 2 intr-o poveste
#unpahardepoezie
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
Sa scriem un final fericit
Cu vinu-ti să ne imbatam
Ca prima dată când ne-am întâlnit.
#onewinewoman
Eu tot mai sper sa ne-mpacam
De dragul clipelor de altădată
Toată durerea ○ clipă s-o uităm
C-un vin, pe canapea, îmbrățișaţi ca niciodată.