PARFUM DE PRIMĂVARĂ
Plutește-n aer parfum de primăvară
Mi-apari în gând a nu știu câta oară
Căldura soarelui îmi mângâie privirea
Și-n suflet îmi răsare amintirea....
Poveștii dintr-o primăvară uitată
Ce a rămas in dor și lacrimi scăldată
Așteptând parcă o rază de soare
Să rescrie finalul cu o-mbrățisare...
Melancolic mi se vrea pasul
Printre gânduri și vise pierdute
Ochii vor să scape lacrimi fierbinți
Mi-e cald...și totuși in suflet, e soare cu dinți...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 28 января
Просмотры: 227
Стихи из этой категории
Sub Luna Albă.
Te-am întâlnit sub luna albă,
Cu vântul blând prin al tău păr,
Iar ochii tăi – o mare caldă –
Mă pierdeau în al tău adevăr.
Erai o taină din pădure,
Un dor de stele și izvoare,
O femeie care nu se-ndură,
Să stea în inimi trecătoare.
Dar eu ți-am spus: „Nu pleca,
că-n pieptul meu e foc aprins,
și dacă umbra ta va dispărea,
rămân o piatră din munte desprins.”
Atunci ai râs, ca din lumină,
Și-ai fost a mea, măcar un vis,
Iar clipa noastră, cristalină,
Încă mă ține trist și nedescris.
Chemare
În serile ce se scurg pe-ndelete,
Cu raze de lună ce vin să ne plece,
Eu scriu pe foi de doruri de departe,
Poezie ce-n suflet se naște din noapte.
Te chem în versuri ca pe-un cântec,
Cu dorul meu ce zboară, al duṣilor descântec,
Prin umbre de pădure și râuri adânci,
Până la sfarşit, spre taina de atunci.
Iubirea ta, un vârf de lumină,
În grădina cu flori ce suspină,
În fiecare suflare, în fiecare rimă,
Ești versul ce mă-nalță, ești steaua ce în suflet lumină-mi imprimă.
Cu fiecare cuvânt îți strig chemarea,
Pe şuierul vântului, îmi chem mirarea,
Până când dragostea se adună-n poveste,
Peste mări si peste creste.
,,O clipă de sinceritate" în norvegiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Et øyeblikk av oppriktighet
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel
la oss gi litt skjønnhet
denne siste timen.
vi har ikke endret oss
det er bare en mening
Ikke ta et ord for gitt
eller en ubetydelig gest.
Nei, vi har ikke endret oss
det er bare en tilfeldighet
Det ville vi vært uansett
og hva vi enn snakker om
vi er ikke to fremmede
Min kjærlighet.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi elsker hverandre.
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
vi har ikke endret oss
det er bare en mening
Ikke ta et ord for gitt
eller en ubetydelig gest.
Nei, vi har ikke endret oss
det er bare en tilfeldighet
Det ville vi vært uansett
og hva vi enn snakker om
vi er ikke to fremmede
Min kjærlighet.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi fortsatt elsker hverandre
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi fortsatt elsker hverandre
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
Amîndoi
Afară e iarnă și trist
Și vîntul bate agale
În suflet meu sa închis
Un gînd ce murmură tare
Un gînd despre noi amîndoi
Un gînd ce ne leagă într-una
Un suflet pereche la doi
Și inima tot numai una
Avem amîndoi un destin
O soartă și o cărăruie
Pe care noi mergem alin
O seară petrecem în doi
Și mîine plecăm noi în zare
Sonet de amor
Ce-i un sonet de-amor se-ntreabă unii,
Cum să nu știi așa ceva?
E dragostea o partitură muzicală,
Ce a cântat-o Bach,
Ori Mozart sau mai degrabă Beethoven sau chiar Chopin?
Nu-i dragostea o mare taină
Ce o deține azi iubita mea?
Ba da!
Taina iubirii stă la tine,
Și te-aș ruga să-mi spui și mie
Ce-i dragostea frumoasa mea?
Ori e mai bine să nu se știe,
Și-atunci secretul ăsta antic,
Ce-l vor și împărați și cerșetori,
Eu zic că este mult mai bine,
Să stea închis în frumusețea ta!
(8 debruarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cavalul
Și cavalul e la stână...
Cântă-n mare depărtare,
În ecou tot se îngână,
Toți plâng de la a lui cântare.
Și cavalul tot se aude...
Îl ascult cu-atâta jale,
Aducând amintiri crude,
Rupând din suflet cristale.
Și-l ascult cu-atâta dor,
Parcă nu-mi sunt stăpână,
Deși sunetul îl ador,
Inima în piept suspină.
Și cavalul tot răsună...
Trecând anii mei prin mine,
Retrăiesc iar prin furtuna
Lacrimi mii, le țin în sine...
Sub Luna Albă.
Te-am întâlnit sub luna albă,
Cu vântul blând prin al tău păr,
Iar ochii tăi – o mare caldă –
Mă pierdeau în al tău adevăr.
Erai o taină din pădure,
Un dor de stele și izvoare,
O femeie care nu se-ndură,
Să stea în inimi trecătoare.
Dar eu ți-am spus: „Nu pleca,
că-n pieptul meu e foc aprins,
și dacă umbra ta va dispărea,
rămân o piatră din munte desprins.”
Atunci ai râs, ca din lumină,
Și-ai fost a mea, măcar un vis,
Iar clipa noastră, cristalină,
Încă mă ține trist și nedescris.
Chemare
În serile ce se scurg pe-ndelete,
Cu raze de lună ce vin să ne plece,
Eu scriu pe foi de doruri de departe,
Poezie ce-n suflet se naște din noapte.
Te chem în versuri ca pe-un cântec,
Cu dorul meu ce zboară, al duṣilor descântec,
Prin umbre de pădure și râuri adânci,
Până la sfarşit, spre taina de atunci.
Iubirea ta, un vârf de lumină,
În grădina cu flori ce suspină,
În fiecare suflare, în fiecare rimă,
Ești versul ce mă-nalță, ești steaua ce în suflet lumină-mi imprimă.
Cu fiecare cuvânt îți strig chemarea,
Pe şuierul vântului, îmi chem mirarea,
Până când dragostea se adună-n poveste,
Peste mări si peste creste.
,,O clipă de sinceritate" în norvegiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Et øyeblikk av oppriktighet
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel
la oss gi litt skjønnhet
denne siste timen.
vi har ikke endret oss
det er bare en mening
Ikke ta et ord for gitt
eller en ubetydelig gest.
Nei, vi har ikke endret oss
det er bare en tilfeldighet
Det ville vi vært uansett
og hva vi enn snakker om
vi er ikke to fremmede
Min kjærlighet.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi elsker hverandre.
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
vi har ikke endret oss
det er bare en mening
Ikke ta et ord for gitt
eller en ubetydelig gest.
Nei, vi har ikke endret oss
det er bare en tilfeldighet
Det ville vi vært uansett
og hva vi enn snakker om
vi er ikke to fremmede
Min kjærlighet.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi fortsatt elsker hverandre
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi fortsatt elsker hverandre
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
Amîndoi
Afară e iarnă și trist
Și vîntul bate agale
În suflet meu sa închis
Un gînd ce murmură tare
Un gînd despre noi amîndoi
Un gînd ce ne leagă într-una
Un suflet pereche la doi
Și inima tot numai una
Avem amîndoi un destin
O soartă și o cărăruie
Pe care noi mergem alin
O seară petrecem în doi
Și mîine plecăm noi în zare
Sonet de amor
Ce-i un sonet de-amor se-ntreabă unii,
Cum să nu știi așa ceva?
E dragostea o partitură muzicală,
Ce a cântat-o Bach,
Ori Mozart sau mai degrabă Beethoven sau chiar Chopin?
Nu-i dragostea o mare taină
Ce o deține azi iubita mea?
Ba da!
Taina iubirii stă la tine,
Și te-aș ruga să-mi spui și mie
Ce-i dragostea frumoasa mea?
Ori e mai bine să nu se știe,
Și-atunci secretul ăsta antic,
Ce-l vor și împărați și cerșetori,
Eu zic că este mult mai bine,
Să stea închis în frumusețea ta!
(8 debruarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cavalul
Și cavalul e la stână...
Cântă-n mare depărtare,
În ecou tot se îngână,
Toți plâng de la a lui cântare.
Și cavalul tot se aude...
Îl ascult cu-atâta jale,
Aducând amintiri crude,
Rupând din suflet cristale.
Și-l ascult cu-atâta dor,
Parcă nu-mi sunt stăpână,
Deși sunetul îl ador,
Inima în piept suspină.
Și cavalul tot răsună...
Trecând anii mei prin mine,
Retrăiesc iar prin furtuna
Lacrimi mii, le țin în sine...
Другие стихотворения автора
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.
Iluzia întoarcerii
De-ai ști c-aș da orice să te întorci din drum,
Tăcerea să se risipească ca un fum,
Să-mi spui că ți-a păsat, că n-ai uitat...
Că un vin și pentru mine ai păstrat...
Să mă prinzi cald în îmbrățișarea ta,
Ca și când și pentru tine finalul ar conta...
Că nopțile tăcute ce m-au rănit,
Au fost doar un vis... și-i timpul să-l uit.
Să-mi spui că-ți sunt la fel de dragă
Că n-ai vrut să pleci în așa grabă...
Că tot ce până azi a durut,
Se va stinge...va rămâne-n trecut.
Dar e tăcere-n jur... zadarnic te aștept
Cu sufletul bătând incandescent,
De-ai ști c-aș da orice să îmi vii...
Într-o șoaptă să-mi spui, că nu mai suntem străini...
Trecut, prezent și viitor
Prezentul azi, mi-e o luptă pentru supraviețuire
Când trecutul vrea doar să mă bântuie
Totul pare o lume gri....trecătoare
Dar țin fruntea sus... vreau să vindec tot ce mai doare!
Să fiu din nou cum eram, o pată de culoare, de viață
Să-mi dau și mie, nu doar celor din jur, zâmbete pe față
În toată lumea de azi, ce se vrea tot mai tristă
Vreau să fiu cea care speră, că iertarea și iubirea există!
Să uit de lacrimile amare strânse în batistă
Așteptând zadarnic de la tine un "iartă-mă!"...un semn,
C-o să-ntelegi într-o zi că te respiră un suflet
Ce cu tăcerea, l-ai făcut de respect, să fie nedemn.
Să șterg vreo urmă de regret și orice tristă amintire, de la tine,
Să pot privi din nou cu soare, în viitor
Să înec în zâmbete durerea despărțirii
În lumea asta tristă, gri..să trăiesc din nou, o viață în culori!
Și de va fi trecutul să-ncerce să m-apese
Cu-al despărțirii noastre peisaj decolorat
Am să-i interzic sufletului să îi mai pese
Nimic nu are să se schimbe și tot ce a putut, deja... a dat!
Si dor...si chin
Mi te-am zărit - și s-a făcut
Lumină-n gând și-n amintire,
Imaginea ta, un început
De vers, de vis, de nemurire.
Te port în mine, lin ecou,
În gânduri care nu se sting,
Chiar dacă zile curg ca roua,
Tu-mi ești lumina ce-o ating.
Nu esti un vis ce s-a sfarsit
Ci dorul blând ce dăruiește,
O muză ce-a zâmbit.. și-a scris
O inimă ce te iubeste.
Rămâi în mine, strop de vin,
Și-n orice vers te voi păstra,
Chiar dacă timpul nu ne iartă,
Iubirea mea nu va-nceta.
Și dacă viața dă uitare,
Eu te voi şti, în gând senin,
Că-n inima-mi, făr' de-ncetare,
Îmi ești și dor, și dulce chin
După "noi"
Azi mă întreb... ce a rămas din noi
Din tot ce ieri a fost să fie
Un vis, o faptă, o dorință?
Sau gânduri purtate în neființă?
În șoaptă îmi răspund..."doar eu!"
Să scriu povestea fără sfârșit
Căutând răspunsuri iară și iară
Și tot ce a rămas în final netrăit...
Tot ce-a rămas?.... e poezia
Unde azi se scaldă amintirea,
Mâine iubirea își caută menirea
Si durerea își așteaptă mântuirea.
Tot ce-a rămas?....să pot iubi
Cât pot și vreau și clar pe cine
E tot ce am, ce pot să dau,
Chiar de la schimb n-o face nimeni.
Intr-o oarecare zi
Într-o zi oarecare, o să-mi iau inima-n dinți
Să te caut... să-ți spun cât îmi lipsești
... de parcă nu ai ști deja
Că-n sufletul din mine de-o vreme locuiești...
Că-mi ești în gând mai mult decât aș vrea
... dar mai puțin decât meriți, poate...
Și de ale mele vorbe greu îți vor cădea
Să știi...iubirea mea pentru tine, n-a cerut vreodată dreptate.
M-ai uitat...eu încă mă gândesc...mă-ntreb cum ești
Dacă vreodată peste zi, gândul îți fuge la mine
Mă-ntreb de ce o-mbrățisare nu ți-ar fi fost de-ajuns,
Să mă îndepărtezi...și-ai ales tăcerea să-mi vorbească de tine.
Dar poate întrebarea nu e "de ce?", ci "când?"
Când ne vom regăsi, de ne-o fi scris să ne-ntâlnim?
... Până atunci te păstrez în vis... un vis ce tot revine,
Te sper, dar nu te mai sun...ești fericit!...și e tot ce contează pe lume.
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.
Iluzia întoarcerii
De-ai ști c-aș da orice să te întorci din drum,
Tăcerea să se risipească ca un fum,
Să-mi spui că ți-a păsat, că n-ai uitat...
Că un vin și pentru mine ai păstrat...
Să mă prinzi cald în îmbrățișarea ta,
Ca și când și pentru tine finalul ar conta...
Că nopțile tăcute ce m-au rănit,
Au fost doar un vis... și-i timpul să-l uit.
Să-mi spui că-ți sunt la fel de dragă
Că n-ai vrut să pleci în așa grabă...
Că tot ce până azi a durut,
Se va stinge...va rămâne-n trecut.
Dar e tăcere-n jur... zadarnic te aștept
Cu sufletul bătând incandescent,
De-ai ști c-aș da orice să îmi vii...
Într-o șoaptă să-mi spui, că nu mai suntem străini...
Trecut, prezent și viitor
Prezentul azi, mi-e o luptă pentru supraviețuire
Când trecutul vrea doar să mă bântuie
Totul pare o lume gri....trecătoare
Dar țin fruntea sus... vreau să vindec tot ce mai doare!
Să fiu din nou cum eram, o pată de culoare, de viață
Să-mi dau și mie, nu doar celor din jur, zâmbete pe față
În toată lumea de azi, ce se vrea tot mai tristă
Vreau să fiu cea care speră, că iertarea și iubirea există!
Să uit de lacrimile amare strânse în batistă
Așteptând zadarnic de la tine un "iartă-mă!"...un semn,
C-o să-ntelegi într-o zi că te respiră un suflet
Ce cu tăcerea, l-ai făcut de respect, să fie nedemn.
Să șterg vreo urmă de regret și orice tristă amintire, de la tine,
Să pot privi din nou cu soare, în viitor
Să înec în zâmbete durerea despărțirii
În lumea asta tristă, gri..să trăiesc din nou, o viață în culori!
Și de va fi trecutul să-ncerce să m-apese
Cu-al despărțirii noastre peisaj decolorat
Am să-i interzic sufletului să îi mai pese
Nimic nu are să se schimbe și tot ce a putut, deja... a dat!
Si dor...si chin
Mi te-am zărit - și s-a făcut
Lumină-n gând și-n amintire,
Imaginea ta, un început
De vers, de vis, de nemurire.
Te port în mine, lin ecou,
În gânduri care nu se sting,
Chiar dacă zile curg ca roua,
Tu-mi ești lumina ce-o ating.
Nu esti un vis ce s-a sfarsit
Ci dorul blând ce dăruiește,
O muză ce-a zâmbit.. și-a scris
O inimă ce te iubeste.
Rămâi în mine, strop de vin,
Și-n orice vers te voi păstra,
Chiar dacă timpul nu ne iartă,
Iubirea mea nu va-nceta.
Și dacă viața dă uitare,
Eu te voi şti, în gând senin,
Că-n inima-mi, făr' de-ncetare,
Îmi ești și dor, și dulce chin
După "noi"
Azi mă întreb... ce a rămas din noi
Din tot ce ieri a fost să fie
Un vis, o faptă, o dorință?
Sau gânduri purtate în neființă?
În șoaptă îmi răspund..."doar eu!"
Să scriu povestea fără sfârșit
Căutând răspunsuri iară și iară
Și tot ce a rămas în final netrăit...
Tot ce-a rămas?.... e poezia
Unde azi se scaldă amintirea,
Mâine iubirea își caută menirea
Si durerea își așteaptă mântuirea.
Tot ce-a rămas?....să pot iubi
Cât pot și vreau și clar pe cine
E tot ce am, ce pot să dau,
Chiar de la schimb n-o face nimeni.
Intr-o oarecare zi
Într-o zi oarecare, o să-mi iau inima-n dinți
Să te caut... să-ți spun cât îmi lipsești
... de parcă nu ai ști deja
Că-n sufletul din mine de-o vreme locuiești...
Că-mi ești în gând mai mult decât aș vrea
... dar mai puțin decât meriți, poate...
Și de ale mele vorbe greu îți vor cădea
Să știi...iubirea mea pentru tine, n-a cerut vreodată dreptate.
M-ai uitat...eu încă mă gândesc...mă-ntreb cum ești
Dacă vreodată peste zi, gândul îți fuge la mine
Mă-ntreb de ce o-mbrățisare nu ți-ar fi fost de-ajuns,
Să mă îndepărtezi...și-ai ales tăcerea să-mi vorbească de tine.
Dar poate întrebarea nu e "de ce?", ci "când?"
Când ne vom regăsi, de ne-o fi scris să ne-ntâlnim?
... Până atunci te păstrez în vis... un vis ce tot revine,
Te sper, dar nu te mai sun...ești fericit!...și e tot ce contează pe lume.