Știam și totuși speram...
Vezi tu... știai că știu că nu ești pentru mine
Și ce-a mai mare greșeală a fost să sper că mă înșel
Vedeam semnale și am ales să le ignor, de drag de tine
Eram atât de prinsă-n visul meu...încât am început să cred...
Că într-un fel îți sunt și eu dragă ție...
Dar m-ai ținut între îndoială și speranță
... între realitate și dorință....
Ți-am rămas aproape deși am primit frânturi de atenție.
Am așteptat momente ce nu au mai venit vreodată
Oricât cu drag în suflet te-am sperat
Dar ai plecat fără o ultimă îmbratișare
Și vinul promis... un legământ făcut uitat.
În adâncul sufletului am știut mereu că nu ești pentru mine
Și totuși sufletului meu i-ai fost drag
Și am sperat ca atunci când sfârșitul va vrea să vină
Doar să mă îmbrățișezi o ultimă oară, cald...și-aș fi plecat...
Eram o femeie vie... azi mor zi după zi
În tăcerea ce urlă si doar eu o aud...
Am murit în așteptări că intr-o zi o să mai fie
O clipă pentru un vin și-o-mbrățisare, pierdute în fum.
M-am stins într-o sală de așteptare mult timp
Un fel de iad uitat pe pământ
Între speranță, uitare, dorință... delăsare
Între vise neîmplinite și gândul ce doare...
Vezi tu... știam că nu ești pentru mine
Și totuși o clipă n-am încetat să sper
Că vei aprecia că-n viata asta mi-a fost drag de tine
Și la sfârșit imi vei dărui o caldă îmbrățișare...
Fără să o cerșesc atât... fără să-ți cer!.
N-am idee cum se simte în brațele tale o ultimă îmbrățișare
Dar știu că mi-am dorit din suflet să aflu, s-o primesc
Sănătos mi-am dorit de tine să pot să mă detașez
Dar n-am contat...nici pentru-atât și asta, încă, doare...
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 23 марта
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 271
Стихи из этой категории
Mirosul tău
Parfumul tău a rămas pe haina mea ,
Cu momente ce ne veselea .
Dar a rămas doar o amintire,
Și simțeam o împlinire.
Dar aceasta împlinire a dispărut ,
Și a rămas doar în trecut .
Îți miroseam mereu parfumul ,
Iar acum mă apucă plânsul.
Poate nam fost ce îți doreai,
Dar nici nu plecai .
Langa mine 3 luni ai stat ,
Și pe acestea le-ai lăsat .
Mirosul tau poarta amintiri ,
Și cu acele priviri .
Poate era mai bine daca nu ne cunoașteam,
Și așa poate nici nu te mai iubeam .
Târziu...
Și ochii umezi astăzi nefiresc ți-i știu,
Și pielea albă, fragedă de suplă jună,
Și-mi amintesc acum, și nu-i târziu,
Că mi-a rămas amprenta ta pe mână.
Degeaba-mi spui adio, c-am să reapar,
Degeaba-mi scrii, că ochiul meu e orb,
În focul inimii mocnește numai jar,
Iar pasu-mi zboară ca aripa de corb.
Mereu la ușă-ți voi lăsa boboc de floare,
Ce-o să miroase veșnic a tine și a mine,
Și va usca-o vântul și razele de soare,
Dar verde va rămâne cât viața mă va ține.
E toamnă peste tine și ura nu-ți mai pică,
Strivit m-aplec, acoperindu-mă cu brumă,
Și-mi cântă melancolic la cap o turturică,
Iar ploaia și pământul îmi fac sicriu de humă.
Și-ți scriu acum pe ușă 'nainte de m-oi duce,
Într-un târziu, ce-i trist că este prea devreme,
Din păru-ți ca de aur să-mi împletești o cruce.
Și-n nopțile cu lună citește-mi doar poeme.
Nu stiu...
Nu știu încă cine sunt,
Dar stiu cine nu mai sunt...
Nu am rămas fără sentimente
Dar am învățat să le ascund.
Ạm incă ochii plini de amintiri
Ce uneori nasc lacrimi in priviri
Si, chiar nu mai contează
Că m-ai străbat pe față..
Am lacrimi să-mi ajungă
Încă o viata și-o secundă
Plâng ca o siguranță,
Că mai există o speranță!
Pentru acea îmbrățişare
Ce-o căutam cu disperare,
Dar azi plec si te las cu luna
Deși îmi ești in gând întruna.
Cândva o împărțeam cu tine
Nu ar fi trebuit să se termine..
Dar prăpastia dintre noi
A căpătat amploare
Și doare să văd din partea ta
Atât de multă nepăsare.
Putea fi o poveste
Cum nu a fost vreodată
Dar de unde as fi putut sti
Că ai o inima pietrificata.
A înflorit iubirea in mine
Sub ploaia îmbrățişărilor tale,
De aceea povestea cu tine
Îmbrățişați am vrut să se termine
Să-mi rămână in inimă seninul,
Pe buze vinul..
Sufletul meu,
Să nu-ţi cunoască veninul..
#unpahardepoezie
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit, dacă pe cap mi-ai fi pictat cu admirație un voal al nopții albastre, inimia mi ar fi inflorit și acum în grădini cu flori
Grădinii din care dacă nu părăseai seceta sufletului meu și ma adăpai cu apa, acum din ea te infruptai cu privirea și atunci ai fi văzut ca din toate florile doar eu suspin și alin
Dacă nu o luai la goană din amintrii probabil sufletul te canta ca pe un cântec din copilărie, iar din gradina ce mi-ai fi alesul, eu as fi floare ta și tu copilăria mea
Dar din păcate, tu ai iubit mai mutl spini
Asa ca ai rănit ce te iubește și iubești ce te râneste
Am fost copilița trecutului tău, doar ca-n viitor ai ales sa nu ma mai iubești
Probabil ai știut și tu că aș fi meritat ceva mai bun
Amnezia
Ca un vis de mult uitat,
Ca o stea din noapte,
Ce cu timpul și-a pierdut,
Lumina sclipitoare.
Ca o strofă neînțeleasă,
De mulți poeți rătăciți,
În aceea listă fiind trecută,
Numele meu și multe poezi.
Parcă te-am cunoscut, însă te-am uitat,
Odată cu memoria mea pierdută,
Tu, femeia cu care stau în pat,
Cu care am stat o viața lungă.
O poză văd, e de la nunta noastră,
Ușor parcă îmi amintesc...
Dar atunci amnezia, mintea-mi controlează,
Și nu pot sa mă razvrătesc.
Fara titlu
Mai torn încă un pahar de vin
Să scap de-al tău venin ,
Să uit prin tot ce-am trecut
Să nu regret că te-am pierdut.
Mă doare pentru că mi-ai făcut rău
De la început eu n-am fost pe gustul tău,
Pentru că gustul tău a fost amar
Visul tău pentru mine a fost un coșmar.
Nu ne potriveam indiferent ce făceam
Noi nu căutam fericirea, doar rătăceam
Din cele mai banale lucruri mereu ne certam
N-aveam dialog pentru că eu mereu tăceam
Dacă îți spunem de la început tot
Poate azi n-aș mai avea sufletul mort
Mirosul tău
Parfumul tău a rămas pe haina mea ,
Cu momente ce ne veselea .
Dar a rămas doar o amintire,
Și simțeam o împlinire.
Dar aceasta împlinire a dispărut ,
Și a rămas doar în trecut .
Îți miroseam mereu parfumul ,
Iar acum mă apucă plânsul.
Poate nam fost ce îți doreai,
Dar nici nu plecai .
Langa mine 3 luni ai stat ,
Și pe acestea le-ai lăsat .
Mirosul tau poarta amintiri ,
Și cu acele priviri .
Poate era mai bine daca nu ne cunoașteam,
Și așa poate nici nu te mai iubeam .
Târziu...
Și ochii umezi astăzi nefiresc ți-i știu,
Și pielea albă, fragedă de suplă jună,
Și-mi amintesc acum, și nu-i târziu,
Că mi-a rămas amprenta ta pe mână.
Degeaba-mi spui adio, c-am să reapar,
Degeaba-mi scrii, că ochiul meu e orb,
În focul inimii mocnește numai jar,
Iar pasu-mi zboară ca aripa de corb.
Mereu la ușă-ți voi lăsa boboc de floare,
Ce-o să miroase veșnic a tine și a mine,
Și va usca-o vântul și razele de soare,
Dar verde va rămâne cât viața mă va ține.
E toamnă peste tine și ura nu-ți mai pică,
Strivit m-aplec, acoperindu-mă cu brumă,
Și-mi cântă melancolic la cap o turturică,
Iar ploaia și pământul îmi fac sicriu de humă.
Și-ți scriu acum pe ușă 'nainte de m-oi duce,
Într-un târziu, ce-i trist că este prea devreme,
Din păru-ți ca de aur să-mi împletești o cruce.
Și-n nopțile cu lună citește-mi doar poeme.
Nu stiu...
Nu știu încă cine sunt,
Dar stiu cine nu mai sunt...
Nu am rămas fără sentimente
Dar am învățat să le ascund.
Ạm incă ochii plini de amintiri
Ce uneori nasc lacrimi in priviri
Si, chiar nu mai contează
Că m-ai străbat pe față..
Am lacrimi să-mi ajungă
Încă o viata și-o secundă
Plâng ca o siguranță,
Că mai există o speranță!
Pentru acea îmbrățişare
Ce-o căutam cu disperare,
Dar azi plec si te las cu luna
Deși îmi ești in gând întruna.
Cândva o împărțeam cu tine
Nu ar fi trebuit să se termine..
Dar prăpastia dintre noi
A căpătat amploare
Și doare să văd din partea ta
Atât de multă nepăsare.
Putea fi o poveste
Cum nu a fost vreodată
Dar de unde as fi putut sti
Că ai o inima pietrificata.
A înflorit iubirea in mine
Sub ploaia îmbrățişărilor tale,
De aceea povestea cu tine
Îmbrățişați am vrut să se termine
Să-mi rămână in inimă seninul,
Pe buze vinul..
Sufletul meu,
Să nu-ţi cunoască veninul..
#unpahardepoezie
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit, dacă pe cap mi-ai fi pictat cu admirație un voal al nopții albastre, inimia mi ar fi inflorit și acum în grădini cu flori
Grădinii din care dacă nu părăseai seceta sufletului meu și ma adăpai cu apa, acum din ea te infruptai cu privirea și atunci ai fi văzut ca din toate florile doar eu suspin și alin
Dacă nu o luai la goană din amintrii probabil sufletul te canta ca pe un cântec din copilărie, iar din gradina ce mi-ai fi alesul, eu as fi floare ta și tu copilăria mea
Dar din păcate, tu ai iubit mai mutl spini
Asa ca ai rănit ce te iubește și iubești ce te râneste
Am fost copilița trecutului tău, doar ca-n viitor ai ales sa nu ma mai iubești
Probabil ai știut și tu că aș fi meritat ceva mai bun
Amnezia
Ca un vis de mult uitat,
Ca o stea din noapte,
Ce cu timpul și-a pierdut,
Lumina sclipitoare.
Ca o strofă neînțeleasă,
De mulți poeți rătăciți,
În aceea listă fiind trecută,
Numele meu și multe poezi.
Parcă te-am cunoscut, însă te-am uitat,
Odată cu memoria mea pierdută,
Tu, femeia cu care stau în pat,
Cu care am stat o viața lungă.
O poză văd, e de la nunta noastră,
Ușor parcă îmi amintesc...
Dar atunci amnezia, mintea-mi controlează,
Și nu pot sa mă razvrătesc.
Fara titlu
Mai torn încă un pahar de vin
Să scap de-al tău venin ,
Să uit prin tot ce-am trecut
Să nu regret că te-am pierdut.
Mă doare pentru că mi-ai făcut rău
De la început eu n-am fost pe gustul tău,
Pentru că gustul tău a fost amar
Visul tău pentru mine a fost un coșmar.
Nu ne potriveam indiferent ce făceam
Noi nu căutam fericirea, doar rătăceam
Din cele mai banale lucruri mereu ne certam
N-aveam dialog pentru că eu mereu tăceam
Dacă îți spunem de la început tot
Poate azi n-aș mai avea sufletul mort
Другие стихотворения автора
Poate, intr-o oarecare zi...
Poate într-o oarecare zi, te vei uita înapoi
Și vei realiza de câte ori am încercat să vorbesc cu tine
De câte ori mi-a fost dor sa fim amândoi
Chiar și de final... să rămânem cu bine.
Intr-o oarecare zi, poate îți vei aminti
De câte ori ți-am spus c-al tău comportament mă doare
Si-n loc să încetezi, să-ncerci să mă-nțelegi,
Mi-ai lăsat tăcerea... încet și sigur,
sufletul să-l omoare.
Poate într-o oarecare zi, iti vor lipsi și ție
Săruturile, îmbrățișările...lucrurile mărunte
Ce cu-atâta drag si emoții le făceam pentru tine
Părea să apreciezi...chiar de-o spuneai în puține cuvinte.
Într-o oarecare zi, poate îți vei aminti
De ciudățeniile mele...ce le-ai numit "nebunie"
Și poate atunci cu alți ochi le vei privi
Înțelegând c-au fost, de prea mult drag de tine...
Până atunci, te las... să cunoști tăcerea și absența mea
Nu îți mai caut atenția... nu vreau să-ți mai vorbesc
Am renunțat... nu mai am pentru ce lupta
Într-o oarecare zi, sper doar, să nu mai simt că-mi lipsești...
Si iar e luna plină...
E lună plină iar... am vrut să-ți dau un semn
Să o privești și tu cât este de frumoasă
Dar cred c-am început să îți iubesc tăcerea
Și-n gând mi-am spus..."mai bine lasă"...
Dar am.rugat-o, de ochii o să-ți întâlnească
O amintire cu noi, ușor să îți șoptească
Să-ți spună că te-aștept, cum nu am așteptat vreodată
Că tu ești al meu vis dintr-o poveste neuitată...
Dar cine știe...prin intuneric razele îi zărești
Și pentru o clipă o să îți amintești
Că iți vorbeam de ea cu-atâta drag
În vara când vinul tău, umplea al meu pahar...
Delir
Delir de ploaie sub un spart de nori
Ce mă îmbracă în nostalgie și iubire
Si dorul îmi scrie versul în culori
De amintiri... cu melancolie...
Se sparge ploaia în picături mărunte
Si gandul meu in sute de cuvinte
Copacii infrunziti trag sufletul de mână
O clipă gândul să rămână.
Delir bacovian se gudură pe geam
Se scurge-o primăvară inedită
La fel si sufletu-mi însetat
De dor... ce-n brațe ar vrea să te cuprindă.
O secunda
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu.. ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Te scriu cum pot și stiu...
Te scriu cum pot și stiu mai bine
Pe foi, în telefon, pe șervețele
Te scriu cu tot sufletul din mine
Din zâmbete și lacrimi, din durere...
Te scriu cum pot, cu literele toate
Ce au rămas în cuvinte neșoptite
Te scriu cum știu, pe-o margine de stele
Și mi te cern în vers, cu litere boeme...
Te scriu cum simt, ca pe un drept la viață
Să-mi rămâi scris în astă lume
Te scriu mereu cu o speranță-n față
Te scriu cum știu și pot, în nopți fără de nume.
Si te voi scrie în fiecare vers,
Chiar de îmi ești tot mai departe
Așa pot dorului să-i dau un sens
Să-l împlinesc măcar pe jumătate.
Te scriu în vis cu roșu purpuriu
Te scriu în amintirea vinului promis
Te scriu pentru când n-o să te mai scriu
Când îmi va adia din nou, parfum din al vin.
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut
Poate, intr-o oarecare zi...
Poate într-o oarecare zi, te vei uita înapoi
Și vei realiza de câte ori am încercat să vorbesc cu tine
De câte ori mi-a fost dor sa fim amândoi
Chiar și de final... să rămânem cu bine.
Intr-o oarecare zi, poate îți vei aminti
De câte ori ți-am spus c-al tău comportament mă doare
Si-n loc să încetezi, să-ncerci să mă-nțelegi,
Mi-ai lăsat tăcerea... încet și sigur,
sufletul să-l omoare.
Poate într-o oarecare zi, iti vor lipsi și ție
Săruturile, îmbrățișările...lucrurile mărunte
Ce cu-atâta drag si emoții le făceam pentru tine
Părea să apreciezi...chiar de-o spuneai în puține cuvinte.
Într-o oarecare zi, poate îți vei aminti
De ciudățeniile mele...ce le-ai numit "nebunie"
Și poate atunci cu alți ochi le vei privi
Înțelegând c-au fost, de prea mult drag de tine...
Până atunci, te las... să cunoști tăcerea și absența mea
Nu îți mai caut atenția... nu vreau să-ți mai vorbesc
Am renunțat... nu mai am pentru ce lupta
Într-o oarecare zi, sper doar, să nu mai simt că-mi lipsești...
Si iar e luna plină...
E lună plină iar... am vrut să-ți dau un semn
Să o privești și tu cât este de frumoasă
Dar cred c-am început să îți iubesc tăcerea
Și-n gând mi-am spus..."mai bine lasă"...
Dar am.rugat-o, de ochii o să-ți întâlnească
O amintire cu noi, ușor să îți șoptească
Să-ți spună că te-aștept, cum nu am așteptat vreodată
Că tu ești al meu vis dintr-o poveste neuitată...
Dar cine știe...prin intuneric razele îi zărești
Și pentru o clipă o să îți amintești
Că iți vorbeam de ea cu-atâta drag
În vara când vinul tău, umplea al meu pahar...
Delir
Delir de ploaie sub un spart de nori
Ce mă îmbracă în nostalgie și iubire
Si dorul îmi scrie versul în culori
De amintiri... cu melancolie...
Se sparge ploaia în picături mărunte
Si gandul meu in sute de cuvinte
Copacii infrunziti trag sufletul de mână
O clipă gândul să rămână.
Delir bacovian se gudură pe geam
Se scurge-o primăvară inedită
La fel si sufletu-mi însetat
De dor... ce-n brațe ar vrea să te cuprindă.
O secunda
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu.. ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Te scriu cum pot și stiu...
Te scriu cum pot și stiu mai bine
Pe foi, în telefon, pe șervețele
Te scriu cu tot sufletul din mine
Din zâmbete și lacrimi, din durere...
Te scriu cum pot, cu literele toate
Ce au rămas în cuvinte neșoptite
Te scriu cum știu, pe-o margine de stele
Și mi te cern în vers, cu litere boeme...
Te scriu cum simt, ca pe un drept la viață
Să-mi rămâi scris în astă lume
Te scriu mereu cu o speranță-n față
Te scriu cum știu și pot, în nopți fără de nume.
Si te voi scrie în fiecare vers,
Chiar de îmi ești tot mai departe
Așa pot dorului să-i dau un sens
Să-l împlinesc măcar pe jumătate.
Te scriu în vis cu roșu purpuriu
Te scriu în amintirea vinului promis
Te scriu pentru când n-o să te mai scriu
Când îmi va adia din nou, parfum din al vin.
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut