Lacrimi de april
Lacrimi de april se scurg pe obraz
Vântul îmi poartă visu-n neant
Primăvară mi-era inima toată
Dar tristețea m-a îmbrățișat deodată.
Și scriu o poezie-n seară
Vreau sa adorm în gând c-o lună
S-o rog să te-mbrațiseze
Să-ți șoptească lin... noapte bună!
Să-mi trimiți în noapte vise
Să îmi țină somnul lin
Colorate... jucăușe
Cu parfum dulce de vin!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 26 апреля
Просмотры: 150
Стихи из этой категории
colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.
Mistuie foc
Iubito-ascultă rătăcirile din mine
Atins de patimă ființa ta e tot
Cresc însetate rădăcinile spre tine
Stârnite-n inimă bat clopote de foc
Un infinit ascund privirile divine
Răsare soarele sclipind din ochii tăi
Lumina curge înflorind zile senine
Oprește mut în contemplare timpu-n loc
Șoptește zâmbetul pe buzele rubine
Obrazul tremură sub purpura de foc
Urmele caută să vindece suspine
Mă colorează în albastru dulce joc
Vioara glasului aprinde poezie
Arcușul mângâie oceanele de foc
Sunetul corzillor vibrează cristaline
Tristețea fumegă primindu-și antidot
Vrăjește freamătul petalelor caline
Mâinile picură în vene aprig foc
Topește lacătul durerilor peline
Îmbată sufletul miresmele de soc
Ne-am întâlnit între bătăile de inimi
Ne-am despărțit între hotarele de foc
A mai rămas praful cărunt al amintirii
Visele zboară împletind absurdul mort
INIMĂ RĂTĂCITĂ
E greu, la viață săă te gîndesti,
Răsfoind trecutul și-l privești.
Și simți cum piere inima încet,
Trăgîndu-ți-o la fund ca un magnet.
Trecutul poate fi, chiar dur !
Privindu-ți evenimentul tulbur,
Și-ți pare rău că, ai pierdut ceva
Un moment frumos din viața ta.
Și simți atracția în acel trecut,
De parcă, de dragoste erai băut"
Gîndul incet, zboară spre prezent,
Dar inima iubește acel moment.
Nu știi pe care timp să-l alegi,
Fiindcă unul, îți cere să-l dezlegi,
Ambelele îți oferă dragoste multă
Dar numai una te adoră și ascultă.
Deci nu mai fi, cu inima sucită
Trecutul nu-i nimic, nu fi rătăcită.
Doar prezentul acum contează
Deoarece trecutul ăla te studiază.
Prezentul (ea) te adoră și iubește,
Și numai buzele ei te mulțumește,
Și acum inimă, nu mai fi necăjita!
Pentru că, prezentul e cea iubită.
Sentimentul
Într-o seară plictisitoare;
Mă gândeam eu, cu ardoare,
Gândindu-mă la tine:)
Mi-am spus...In fine...
Nu pot sa cred...Am înțeles
C-am un vis ales;
Chiar de visam atât de rar -
Totul era arbitrar...
Ai spus visurilor spre mine să se îndrepte,
Să visez mai des succesul de pe trepte...
Și visam deja mai des
Care-i acel sens
Ce era total neinteles
Dar, acum l-am înțeles.
În special te văd de-atunci,
Fiind descris in versuri lungi:
Fiind cel mai dragut
Simpatic, hărnicuț...
Stii...Cred că...da...
Cred că m-a cucerit inima ta:)
Exact aşa cum, prințul din poveste
Din senin se ivește
Pe printesă-o cucerește
Si-i spune c-o iubeste!!
24.02.24
Admite
Lasă patul să ne fie martor,
Arzătoarei noastre iubiri
Și nopțile de vară să ne fie tartor,
Ca mai apoi, să cerem despăgubiri.
Lasă stelele luminos să ardă
De focul dragostei noastre,
Iar luna, lin din cer să cadă
În blânda ta senină privire.
Lasă grijile tale să piară
În fierbințile noastre dorințe
Și mâna mea fină să-ți stârnească
Tremurânde colorate tendințe.
colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.
Mistuie foc
Iubito-ascultă rătăcirile din mine
Atins de patimă ființa ta e tot
Cresc însetate rădăcinile spre tine
Stârnite-n inimă bat clopote de foc
Un infinit ascund privirile divine
Răsare soarele sclipind din ochii tăi
Lumina curge înflorind zile senine
Oprește mut în contemplare timpu-n loc
Șoptește zâmbetul pe buzele rubine
Obrazul tremură sub purpura de foc
Urmele caută să vindece suspine
Mă colorează în albastru dulce joc
Vioara glasului aprinde poezie
Arcușul mângâie oceanele de foc
Sunetul corzillor vibrează cristaline
Tristețea fumegă primindu-și antidot
Vrăjește freamătul petalelor caline
Mâinile picură în vene aprig foc
Topește lacătul durerilor peline
Îmbată sufletul miresmele de soc
Ne-am întâlnit între bătăile de inimi
Ne-am despărțit între hotarele de foc
A mai rămas praful cărunt al amintirii
Visele zboară împletind absurdul mort
INIMĂ RĂTĂCITĂ
E greu, la viață săă te gîndesti,
Răsfoind trecutul și-l privești.
Și simți cum piere inima încet,
Trăgîndu-ți-o la fund ca un magnet.
Trecutul poate fi, chiar dur !
Privindu-ți evenimentul tulbur,
Și-ți pare rău că, ai pierdut ceva
Un moment frumos din viața ta.
Și simți atracția în acel trecut,
De parcă, de dragoste erai băut"
Gîndul incet, zboară spre prezent,
Dar inima iubește acel moment.
Nu știi pe care timp să-l alegi,
Fiindcă unul, îți cere să-l dezlegi,
Ambelele îți oferă dragoste multă
Dar numai una te adoră și ascultă.
Deci nu mai fi, cu inima sucită
Trecutul nu-i nimic, nu fi rătăcită.
Doar prezentul acum contează
Deoarece trecutul ăla te studiază.
Prezentul (ea) te adoră și iubește,
Și numai buzele ei te mulțumește,
Și acum inimă, nu mai fi necăjita!
Pentru că, prezentul e cea iubită.
Sentimentul
Într-o seară plictisitoare;
Mă gândeam eu, cu ardoare,
Gândindu-mă la tine:)
Mi-am spus...In fine...
Nu pot sa cred...Am înțeles
C-am un vis ales;
Chiar de visam atât de rar -
Totul era arbitrar...
Ai spus visurilor spre mine să se îndrepte,
Să visez mai des succesul de pe trepte...
Și visam deja mai des
Care-i acel sens
Ce era total neinteles
Dar, acum l-am înțeles.
În special te văd de-atunci,
Fiind descris in versuri lungi:
Fiind cel mai dragut
Simpatic, hărnicuț...
Stii...Cred că...da...
Cred că m-a cucerit inima ta:)
Exact aşa cum, prințul din poveste
Din senin se ivește
Pe printesă-o cucerește
Si-i spune c-o iubeste!!
24.02.24
Admite
Lasă patul să ne fie martor,
Arzătoarei noastre iubiri
Și nopțile de vară să ne fie tartor,
Ca mai apoi, să cerem despăgubiri.
Lasă stelele luminos să ardă
De focul dragostei noastre,
Iar luna, lin din cer să cadă
În blânda ta senină privire.
Lasă grijile tale să piară
În fierbințile noastre dorințe
Și mâna mea fină să-ți stârnească
Tremurânde colorate tendințe.
Другие стихотворения автора
Uneori
Uneori iti mai ascult vocea...din mesajele vocale
Te sun în zile importante, dar suna ocupat
Nu ti-a păsat că mi-ai tăiat aripile
Ai frânt sufletul meu...și ai plecat.
Nu ti-am fost vreo mare iubire
Și nici primul tău cald sărut
Dar tot ce sunt azi, a vrut de la tine
O îmbrățișare nevinovată de sfârșit...
Caci mi-ai fost cel mai frumos zâmbet
Cu emoții, fiori și fluturi în stomac
Un sentiment atât de pur, de sincer
Știai atat de bine...și totuși... ai uitat!
Ti-am amintit în poeme de iubire
Mărturisind tot ce-am simțit
M-ai diagnosticat cu nebunie...
Posibil.... Trădarea ta... m-a zguduit!
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
"Noi"
Zeci de poezii nu te mai aduc înapoi
Și știu... căci toate ți le-am scris
Si-un milion de lacrimi tot la fel
Știu... că de-un an mi le-am tot plâns.
Eu...
Te mai port in gând în nopți fără sfârșit
Sunt haos de când m-ai învățat ce-i dorul
Și visele-mi sunt praf de stele-n vânt
De când dorințelor am tras zăvorul...
Tu...?
Ai fost ca un montagne russe...
Ce la-nceput la tine m-a atras,
Ai folosit să mă respingi într-un final
Pericolul din tine... mi-a fost și agonie și extaz
Eu...
Naivă că eram frumoasă-n ochii tăi
Nu am citit imaturul emoțional
Părea să simți ceva ce nu puteai exterioriza
Dar ai tăcut... și asta m-a lovit ca un pumnal
Zeci de întrebări fără răspuns m-au răpus
Și știi... toate pe rând ți le-am pus
Mi-ai oferit finalul în semne de exclamare
Stii?...eu nu-mi doream decât un vin și-o-mbrățisare...
Îți scriu
Îți scriu să-ți spun că m-am pierdut de tine
Destul te-am așteptat in nopțile târzii
Cu ochii triști...cu lacrimi pe retine
Dar m-ai uitat in gândurile-ți sidefii.
Mi-erai Soare în zi și Lună plină-n noapte
Asfințitul și răsăritu-n zori de zi
Am vrut să-ți fiu din când în când o șoaptă
Gândul meu să-l poți simți și auzi.
Nu stiu de-ai fost vis, lecție, poveste,
Un drum oprit la margine de stele
Dar ai ramas pe suflet veșnic scris
Ca o rugăciune arsă în gânduri efemere.
Și chiar de-n timp ne-am risipit tăcuți
Ca două ploi pierdute în pustie
În mine încă ești frumos si blând
În taina clipei ce a fost...și n-a mai fost să fie...
Îți scriu să-ți spun că visu-i destrămat
Rămân un gând pierdut în urma ta
C-azi plec cu inima făcută rană
C-am așteptat destul și în zadar...
Uneori
Uneori iti mai ascult vocea...din mesajele vocale
Te sun în zile importante, dar suna ocupat
Nu ti-a păsat că mi-ai tăiat aripile
Ai frânt sufletul meu...și ai plecat.
Nu ti-am fost vreo mare iubire
Și nici primul tău cald sărut
Dar tot ce sunt azi, a vrut de la tine
O îmbrățișare nevinovată de sfârșit...
Caci mi-ai fost cel mai frumos zâmbet
Cu emoții, fiori și fluturi în stomac
Un sentiment atât de pur, de sincer
Știai atat de bine...și totuși... ai uitat!
Ti-am amintit în poeme de iubire
Mărturisind tot ce-am simțit
M-ai diagnosticat cu nebunie...
Posibil.... Trădarea ta... m-a zguduit!
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
"Noi"
Zeci de poezii nu te mai aduc înapoi
Și știu... căci toate ți le-am scris
Si-un milion de lacrimi tot la fel
Știu... că de-un an mi le-am tot plâns.
Eu...
Te mai port in gând în nopți fără sfârșit
Sunt haos de când m-ai învățat ce-i dorul
Și visele-mi sunt praf de stele-n vânt
De când dorințelor am tras zăvorul...
Tu...?
Ai fost ca un montagne russe...
Ce la-nceput la tine m-a atras,
Ai folosit să mă respingi într-un final
Pericolul din tine... mi-a fost și agonie și extaz
Eu...
Naivă că eram frumoasă-n ochii tăi
Nu am citit imaturul emoțional
Părea să simți ceva ce nu puteai exterioriza
Dar ai tăcut... și asta m-a lovit ca un pumnal
Zeci de întrebări fără răspuns m-au răpus
Și știi... toate pe rând ți le-am pus
Mi-ai oferit finalul în semne de exclamare
Stii?...eu nu-mi doream decât un vin și-o-mbrățisare...
Îți scriu
Îți scriu să-ți spun că m-am pierdut de tine
Destul te-am așteptat in nopțile târzii
Cu ochii triști...cu lacrimi pe retine
Dar m-ai uitat in gândurile-ți sidefii.
Mi-erai Soare în zi și Lună plină-n noapte
Asfințitul și răsăritu-n zori de zi
Am vrut să-ți fiu din când în când o șoaptă
Gândul meu să-l poți simți și auzi.
Nu stiu de-ai fost vis, lecție, poveste,
Un drum oprit la margine de stele
Dar ai ramas pe suflet veșnic scris
Ca o rugăciune arsă în gânduri efemere.
Și chiar de-n timp ne-am risipit tăcuți
Ca două ploi pierdute în pustie
În mine încă ești frumos si blând
În taina clipei ce a fost...și n-a mai fost să fie...
Îți scriu să-ți spun că visu-i destrămat
Rămân un gând pierdut în urma ta
C-azi plec cu inima făcută rană
C-am așteptat destul și în zadar...