1  

Paharul de liniste

        Un pahar cu vin și linistea pe care o aduce după o zi lungă. Sunt seri în care nu vrei explicații nu vrei răspunsuri... vrei doar un moment pentru tine, să-ţi aduni gândurile si să respiri mai usor. 

        Dorul vine si pleacă, ca orice stare,iar noi învătăm să trăim cu el fără să-I mai punem la suflet atât de mult.

........................................................

         Un pahar cu vin, o poezie si un pic de dor... nu ca să uit, ci doar ca să mă bucur de clipă, exact asa cum era...

 

PAHARUL DE LINIȘTE 

Nu torn în pahar uitarea ce minte,

Nici gustul amar al vreunui eșec,

Ci liniștea oarbă, dincolo de cuvinte,

Prin care toți pașii zilei se trec.

 

E-o tihnă târzie, o poartă închisă,

Când lumea de-afară se cere uitată,

Iar dorul e doar o lumină aprinsă

Ce nu mai arde, ci stă așezată.

 

Îmi torn în pahar în ceasul târziu,

Căci multe vise au murit prea ușor,

Păstrând capul sus și spiritul viu,

Sorb din el liniște... după atâta dor.

 

Așa, fără zbucium, cu gândul curat,

Îmi beau clipa scurtă, cu tot ce-a adus,

Păstrând ce e nobil, lăsând ce-a plecat,

Cu ochii spre mâine și sufletul sus.

 

Și-n acest pahar de liniște deplină,

Nu caut minuni și nici lumi de cristal,

Ci forța de-a fi propria-mi lumină

În fața vieții, ca un gest triumfal.

..............................................................................  

Fiecare poveste are nevoie de un punct iar fiecare călătorie de un port în care să ancoreze definitiv. 

Cu aceste versuri, umplu astăzi "Paharul de poezie"...

 

Nu plec din lipsă de cuvinte, ci pentru că am lăsat în acest "pahar" tot ce aveam de spus.... cand nu era nimeni să mă asculte.

 

Poezia a fost modul meu de a respira, de a înțelege dorul, durerea și de a-mi găsi lumina, dar simt că am ajuns la acea tăcere plină, care nu mai are nevoie de rime.

 

Vă multumesc că mi-ați fost complici în această incursiune. Las versurile în urmă, ca o urmă de pași pe nisip, în timp ce eu aleg să trăiesc, pur și simplu, dincolo de cuvinte. Rămân cu sufletu sus și cu liniștea deplină.

 

Închei acest drum cu o reverență în fața voastră, cei care ați fost martorii tăcuți și buni ai parcursului versurilor mele și transformării mele. 

 


Категория: Исповедальные стихи

Все стихи автора: un-pahar-de-poezie poezii.online Paharul de liniste

Дата публикации: 12 мая

Добавлено в избранное: 47

Комментарий: 19

Timp de citire: ~4 min.

Просмотры: 3522

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий 19

un scurt scenariu pentru un moment de respiro... Versurile s-ar mula perfect pe acordurile nostalgice fado. Mi-a plăcut totul.
velvet lady

velvet lady

Foarte frumos scris. Eleganță, demnitate... 🌹
Tare frumos scris... fara cuvinte... Felicitări!🥀🥀🥀🥀🥀🥀🥀🥀
Frumos ai ales sa pui punct ... se simte pacea sufletului cand citesti aceste rânduri. Sincere felicitări!👏🌹✨️🤍
Am citit aceste rânduri ca pe o ultimă înghițitură dintr-un vin bun, care lasă în urmă un gust postum de tihnă și recunoștință. Îți mulțumesc pentru această lecție discretă de demnitate și pentru darul de a fi fost martora unui moment atât de sincer.🌹
O decizie matură și asumată, care demonstrează că ai găsit echilibrul și forța interioară dincolo de text. Deși te-am descoperit recent, valoarea versurilor tale este evidentă... versuri cu un parfum aparte. Felicitări!
Impresionantă povestea ta... felicitări pentru cat de frumos ai reușit sa o scrii in versuri
Bravo ție, ești tare curajoasă! Mă înclin în fața deciziei tale. Ai lăsat ceva frumos în urmă, o poveste a sufletului intr-un "pahar de poezie" Să ai parte doar de momente senine și fericire!
Am o admiratie profundă pentru cum ai învins refuzul prin scris transformându-ți poeziile într-o întreagă poveste care acum s-a încheiat. Desi datorită lui ai început cândva să asterni versuri, acum abandonezi scrisul pentru că totul s-a consumat. Când el a ales tăcerea si a preferat să uite dând dovadă de lasitate, universul a trimis o minune. Orgoliul lui a fost atât de mare încât a renegat până si licoarea născută din propria-i trudă, refuzând să-si asume creatia.... el a încălcat promisiunea, tu ai primit-o în dar de la altcineva. Acest semn a schimbat totul si te-a eliberat complet. Ai transformat totul într- un triumf absolut! 🌹felicitări 👏
Maddy94

Maddy94

Ce dor o să-mi fie de postările tale, dar ce vibe bun de libertate ai în pahar! Îmi pare rău că te retragi, dar mă bucur la maximum pentru liniștea ta! Ești o inspirație totală! 🍷✨
maya31

maya31

Îmi pare extrem de rău că te retragi. Pentru mine, textele tale nu au fost doar niște postări pe internet, ci un spațiu curat în care veneam să mă regăsesc în serile grele. Mă întristează gândul că nu voi mai găsi noutăți de la tine aici, dar în același timp simt o mândrie profundă pentru demnitatea cu care pleci. Să pui punct atunci când simți că ai oferit totul este cel mai curajos act de iubire de sine. ❤️🌹👏
Victoria

Victoria

Draga mea, am citit ultimele tale rânduri cu o strângere de inimă, dar și cu o imensă admirație. Ca femeie trecută prin iernile vieții, am recunoscut în fiecare vers al tău o poveste pe care mulți o trăiesc, dar puțini au curajul să o picure pe hârtie... acea pasiune arzătoare, admirație profundă, transformată brusc în cenușă, rămasă fără un ultim „rămas bun” și fără acel pahar cu vin promis, care trebuia să pecetluiască o complicitate eternă. Te-am urmărit prin versuri și am văzut cum ai transformat în artă durerea provocată de cel care a ales să plece pe ușa din spate. El a tratat finalul poveștii voastre cu arma celor lași: indiferența și o tăcere grea, nedreaptă. În timp ce el a fugit de responsabilitatea unui răspuns, tu ai avut noblețea de a nu-i răspunde cu aceeași monedă, ci de a-ți plânge dorul în rime splendide. Această reverență pe care o faci astăzi nu este o înfrângere în fața ignoranței lui, ci victoria ta supremă. El ți-a oferit golul tăcerii lui, iar tu ai umplut acel gol cu „Paharul de liniște”. Ai înțeles, la fel ca mine, că atunci când cineva refuză să îți ofere încheierea pe care o meriți, trebuie să ți-o construiești singură. Îți mulțumesc pentru generozitatea de a ma fi lăsat să îți pansez rănile prin citirea versurilor tale. Pleci din poezie nu pentru că ai fost învinsă, ci pentru că ai devenit prea puternică pentru a mai avea nevoie de validarea unui om care nu a știut să te prețuiască. Să bei acel pahar de vin cu propria ta conștiință împăcată. Ai capul sus, sufletul curat, iar el... el va rămâne doar un personaj absorbit de propriul său spectacol de umbre. Drum bun spre noua ta viață, dincolo de cuvinte!... îmbrățișări calde, de la o cititoare de cursă lungă 🌹
Emanuelle

Emanuelle

Impresionant. Este nevoie de curaj pentru a alege tăcerea plină și viața trăită pur și simplu, dincolo de rime. Din ce am reușit sa lecturez, ai lăsat în urmă o amprentă elegantă și o lecție de demnitate. Gânduri bune!🌹
Este o tristețe caldă și așezată în plecarea ta, ca un apus pe care îl privesc în liniște, de pe mal, la capătul unei zile lungi. La vârsta mea, am învățat să recunosc valoarea tăcerilor pline și a porturilor în care sufletul cere să ancoreze. Simt că lași în urma ta un pahar golit de versuri, dar atât de bogat în ecoul trăirilor în care m-am oglindit și eu de atâtea ori. Mi-e greu să accept că nu voi mai căuta rime noi care să-mi aline propriul zbucium, însă mă consolează profund gândul că ai găsit acea pace interioară care nu mai are nevoie de cuvinte. Îți mulțumesc pentru urmele lăsate pe nisipul sufletului meu... le voi privi mereu cu respect și nostalgie. Îți doresc, din tot sufletul, să fii zi de zi propria ta lumină.🌹🌹🌹
TheDreamer

TheDreamer

Păcat că lași stiloul jos. Mulțumesc pentru toate stările transmise. Știai cum sa iti asterni frumos sufletul in versuri. Respect maxim!
Alex Black

Alex Black

O reverenţă și din partea mea pentru această lecție de verticalitate! Să sorbi liniștea dintr-un pahar în care alții ar fi văzut doar golul. Rămâne o urmă de pași pe nisip care nu duce spre neant, ci spre libertate. Plecare ta din spaţiul rimei nu vine ca abandonare, ci ca o eliberare. Ca scriitor, înteleg perfect această tăcere plină. Tu ai ajuns în acel port unde poezia nu mai trebuie scrisă pentru că a început să fie trăită! 👏🌹Felicitări!

Другие стихотворения автора

Leac contra tăcerii

Pe rafturi reci se cerne praful serii,

Când intri în farmacie copleșită,

Căutând un simplu leac contra tăcerii

Și un plasture pentru o inimă rănită.

 

Acolo unde stau flacoane aliniate,

Iar chimia promite-un răspuns instant,

Nu se găsesc remedii pentru anume șoapte,

Nici prafuri de uitare pentru cel plecat.

 

Medicamente de iubire de-ar exista,

Aș lua o pastilă, căci inima-mi moare...

Aveți ceva de dor? Două cutii, de mi-ati putea da,

...De când el a plecat, orice gând doare.

 

Farmacistul privește lung și spune încet,

Că pentru o așa durere n-are leac pe raft,

Niciun ceai și nicio pastilă n-au efect,

Când timpul este singurul remediu indicat.

 

Rețeta este goală, diagnosticul e clar:

O lipsă grea și cronică de pași și de cuvinte,

Plătesc cu lacrimi calde acest bilet amar

Și plec purtând în suflet aceleași dureri crunte.

 

Așa că strâng în pumn amintiri nuanțate

Și bandajez cu dor suspinele din piept,

Sperând că rănile vor fi cândva uitate,

Chiar dacă azi încă îl caut și-l aștept.

 

Nisipul curge lent în clepsidra din piept,

Iar timpul coase rănile lăsate-n urmă,

Fără prospecte vechi și fără tratament,

Când dorul ca o boală încet se mai consumă.

 

Pășesc în noapte, farmacia se închide în spate,

Iar pașii mei răsună stingher pe trotuar,

Trăind cu speranța că, dincolo de toate,

Voi învăța în timp de tot să-l pot uita...

Еще ...

Sunt diferită

Sunt diferită...

 

Sunt diferită de cei ce mă rănesc...

Am prins curajul valului ce se îndepărtează 

Și puterea zâmbetului ce doare.. dar se afișează...

Dar sunt om, suflet și... obosesc ...

 

Să cred, să sper, să mă mint singură 

Deși nu vreau să-mi pierd visele, poveștile...

Mă-ncearcă foarte tare dorul și cad în neputință 

Un dor ce este al meu și îmi scrie poeziile...

 

Sunt diferită de când durerea nu mai are glas... doar greutate

De când mă fac bucăți și-apoi mă strâng cu mâinile goale

De când mă țin în brațe când simt că mă prăbușesc 

Sunt diferită de când am înțeles că nu merită pentru nimeni să te abandonezi.

 

Sunt diferită... iubesc în vise ce nu pot in realitate, dar iubesc

Și când mi-e dor citesc povestea rămasă nescrisă 

Căci te găsesc în toate.... atât de frumos și firesc

La un pahar de vin.... în acea ultimă îmbrățișare promisă.

 

 

Еще ...

Mie

Mi-e zâmbetul atât de trist

Și-n suflet am o gaură imensă

Căci un ultim vin ai interzis

Lăsând povestea fără recompensă.

 

Mi-e încă jale-n suflet

Ca doru-mi nu ai înţeles

Şi inima mi -e urlet

Înaintând pe contrasens

 

Mi-e arsiță de mine

Că mă beau din oglindă,

Din amintiri cu tine

Ce-n vise mă afundă.

 

Mi-e greu să te mai scriu

Cuvintele-mi pălesc

Când doar aș vrea să-ti fiu

Să mă îmbrățișezi.

Еще ...

Zile ce adie

Trec zilele prin viață ca o adiere. 

Azi suntem aici, mâine poate nu. 

Ne facem planuri, ne grăbim, ne supărăm... lăsând semne

Și uităm cât de repede se poate rupe firul...

 

Nu știm care îmbrățişare e ultima, 

Care vorbă va rămâne de suflet cusută

Care zâmbet îl vom pierde din priviri,

Care poveste, în orice clipă, de uitare va fi răpusă...

 

Trec zilele...sunt încă tânără, anii nu mă trădează 

Trec zilele... absent fiind ai rămas peste tot

În suflet, în minte, în ganduri, în vise

Trec zilele și din inimă, nu știu de tot...să te scot.

Еще ...

Si plouă...

Și plouă... și plouă... și plouă 

De mi se rupe poezia în două,

Dorul de noi în gând se afundă 

Cerneala curge și foaia inundă.

 

Și plouă... plouă mărunt și des,

Din picături vise plăpânde îmi țes

Le strâng pe toate în același pahar, 

Plin cândva cu al strugurilor nectar.

 

Și plouă... și plouă cu vânt

Și gândurile își iau avânt

În inimă imi bat ecouri mute

De dorul, ce nu vrea să te uite...

Еще ...

Absența mea

Azi dăruiesc absența mea ca pe un parfum rar 

Celui ce n-a știut să-mi prețuiască prezența 

Îl las pradă tăcerii ce mi-a oferit-o în dar

Atunci când un cuvânt frumos ar fi făcut diferența.

 

Nu mă răzbun... e-un gest final și simplu

După furtuni am închis ușa sufletului cu blândețe 

Las urma stiloului meu să-i amintească totul... 

C-am fost candva îmbrățișați.. într-o poveste.

Еще ...

Стихи из этой категории

Poem

 

 

 

Îți strigă inima numele lui prin ritmul tău?

ții amintirile pentru tine peste tot pe unde mergi?

 Cine suntem atunci când nu ne simțim întregi?

Mai știi cine te-a marcat și ai sângerat?

 

 

 

Еще ...

O lungă noapte-n viață

Îți mai aduci aminte cum turnai în cristale

Un soare de rubin, din vechi podgorii stors?

Tu m-ai inițiat în magica licoare,

Dar timpul s-a scurs iute și n-a fost loc de-ntors...

 

Mi-ai dezvelit misterul licorilor curate,

M-ai învățat cum gustul se simte-n mângâieri,

Dar vorbele de-atunci au fost deșarte toate,

Iar mândra promisiune s-a stins, ca stelele când pier...

 

Mi-ai pus în suflet soarele și l-ai luat înapoi,

Paharul este gol acum și marea de tăcere

Se-ntoarce ca un val pustiu și rece peste noi...

Mi-ai luat din cupe vinul și ultima plăcere!

.......................................................

Rămân doar eu cu umbra și-un dor de neatins,

Sub un apus de soare ce mult prea trist s-a stins.

.........................................................

Pe masă stă doar sticla, un monument de gheață,

Iar taina ce-am aflat-o pierdută-i printre vii,

Mi-ai dat o scurtă rază și-o lungă noapte-n viață,

Lăsându-mă în umbră, sperând că vei veni.

 

Azi nu mai sunt reproșuri și nicio rugăminte,

Lăsăm tăcerea albă să cearnă peste noi,

Un dor discret și nobil rămâne înainte,

Fără priviri în lături, fără pași înapoi.

 

Secundele se pierd în fire de nisip,

Iar cupa de cristal e doar un ciob de gheață,

Păstrând în transparență chipul tău rătăcit ,

O scurtă rază-n noapte, o lungă noapte-n viață.

 

Dar taina n-a pierit, ea stă închisă-n sticlă,

Ca un ecou curat din vremuri de demult,

Chiar dacă azi lumina e palidă și mică,

În marea de tăcere eu încă te ascult.

............................................................

Ai in pahar sublimul... în seri cu lună plină,

Dar gustul lui de astăzi iti e un simplu chin,

Căci ai rămas cu taina, dar fără de lumină,

Un meșter singuratic ce bea un rece vin.

Еще ...

tămâioase cu poetul Ghiorghios Seferis/7

"Să fie vocea 

prieteniilor defuncți 

sau gramofonul?"

Răscolind tainele seducției 

anii- și pierd conturul

în undele valsului..

Еще ...

Meditație

Așa mă simt -
Peste tot flori colorate,
Delicate, parfumate,
Prind umorul vieții date
Inocenței și speranței
De mine de mult uitate...

 

Așa mă simt -
Ca griul din curcubeu,
Ca sabia lui Prometeu.
Că nu face nici un leu
Nici averea, nici puterea,
Nici respectul, nici-devărul,
Nici ideea de absolut,
Nici nimic din ce am făcut -
Căci totul va fi trecut:
Când florile or ofili
Și cerul s-o înroși;
Căci totul va fi pierdut:
Și averea, și puterea,
Și respectul, ș-adevărul,
Și ideea de absolut,
Și totul ce-oi fi făcut;
În semințe fac prezență -
Purtătoare d-inocență,
De speranță-n viitor,
Va veni și tura lor
Să se simtă tot ca mine.

 

Când văd lacul -
Față-n față-s eu și florile;
Mă-nvață
Că zadarnic 'cerc să-ntorc
Trecutul în viitor,
Când-i o singură constantă -
Schimbarea neîncetată.
Așa mă simt, așa mă simt...

Еще ...

Taina vinului retras

Sa intorci priviri e o aromă fină

Ca taina unui vin demult gustat,

Chiar dacă cel ce-a pus-o în lumină,

S-a retras din cupajul învătat.

 

lar lacrima de ieri nu a fost slăbiciune,

Ci doar dovada unui suflet  pur

O irosire de trăiri si pasiune

Ce s-a topit în orgoliul din jur.

 

O falsă pierdere-i de fapt o salvare,

Când se înțelege ecuația propriei valori

Trecutul devine o umbră-n depărtare,

Un fundal sters ce nu mai dă fiori.

 

Rămâne liniștea de-a merge înainte,

Pe-un drum spectaculos si regăsit,

Lăsând în urmă doar simple cuvinte

Și un capitol, ce greu s-a mai sfârsit...

Еще ...

Sărmane ființe

Suferinzi, murim toți
Milă seacă, trecătoare
Condamnați, de inimi hoți
Plutind, o infinită mare


Valuri cugetă-nsetate
Tulburi ape, se încheagă
Și-nauntru înghețate
Singuri stropi, în apă neagră

 

Mințind, căci e onest
Simțind, căci suntem orbi
Sub formă de protest
Și rămânem totuși robi

 

Să te naști, sicriu fiind
Cu tristeți în inimi brute
Plângi cu trup, zâmbind
Cu ale noastre fețe, mute


Să-ți strângi iadul între mâini
Să-l privești ca pe un dor
Și să poți să nu te mânii
Când îi strigi un ajutor


Incleștând din dinți rubini
Sângerânzi de carne crudă
Sa-ți simt buzele străine
Să-ți simt silueta nudă


Al meu cimitir de zile
Îngropate-adânc credințe
De-ale vieții, legi fragile
Ce zdrobesc sărmane ființe

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍