2  

Paharul de liniste

        Un pahar cu vin și linistea pe care o aduce după o zi lungă. Sunt seri în care nu vrei explicații nu vrei răspunsuri... vrei doar un moment pentru tine, să-ţi aduni gândurile si să respiri mai usor. 

        Dorul vine si pleacă, ca orice stare,iar noi învătăm să trăim cu el fără să-I mai punem la suflet atât de mult.

........................................................

         Un pahar cu vin, o poezie si un pic de dor... nu ca să uit, ci doar ca să mă bucur de clipă, exact asa cum era...

 

PAHARUL DE LINIȘTE 

Nu torn în pahar uitarea ce minte,

Nici gustul amar al vreunui eșec,

Ci liniștea oarbă, dincolo de cuvinte,

Prin care toți pașii zilei se trec.

 

E-o tihnă târzie, o poartă închisă,

Când lumea de-afară se cere uitată,

Iar dorul e doar o lumină aprinsă

Ce nu mai arde, ci stă așezată.

 

Îmi torn în pahar în ceasul târziu,

Căci multe vise au murit prea ușor,

Păstrând capul sus și spiritul viu,

Sorb din el liniște... după atâta dor.

 

Așa, fără zbucium, cu gândul curat,

Îmi beau clipa scurtă, cu tot ce-a adus,

Păstrând ce e nobil, lăsând ce-a plecat,

Cu ochii spre mâine și sufletul sus.

 

Și-n acest pahar de liniște deplină,

Nu caut minuni și nici lumi de cristal,

Ci forța de-a fi propria-mi lumină

În fața vieții, ca un gest triumfal.

..............................................................................  

Fiecare poveste are nevoie de un punct iar fiecare călătorie de un port în care să ancoreze definitiv. 

Cu aceste versuri, umplu astăzi "Paharul de poezie"...

 

Nu plec din lipsă de cuvinte, ci pentru că am lăsat în acest "pahar" tot ce aveam de spus.... cand nu era nimeni să mă asculte.

 

Poezia a fost modul meu de a respira, de a înțelege dorul, durerea și de a-mi găsi lumina, dar simt că am ajuns la acea tăcere plină, care nu mai are nevoie de rime.

 

Vă multumesc că mi-ați fost complici în această incursiune. Las versurile în urmă, ca o urmă de pași pe nisip, în timp ce eu aleg să trăiesc, pur și simplu, dincolo de cuvinte. Rămân cu sufletu sus și cu liniștea deplină.

 

Închei acest drum cu o reverență în fața voastră, cei care ați fost martorii tăcuți și buni ai parcursului versurilor mele și transformării mele. 

 

Categoria: Poezii confesive

Toate poeziile autorului: un-pahar-de-poezie poezii.online Paharul de liniste

Data postării: 12 mai

Adăugat la favorite: 47

Comentarii: 19

Timp de citire: ~4 min.

Vizualizări: 3415

Loghează-te si comentează!

Comentarii 19

Anișoara Iordache

Anișoara Iordache

un scurt scenariu pentru un moment de respiro... Versurile s-ar mula perfect pe acordurile nostalgice fado. Mi-a plăcut totul.
velvet lady

velvet lady

Foarte frumos scris. Eleganță, demnitate... 🌹
Miruna Teodorescu

Miruna Teodorescu

Tare frumos scris... fara cuvinte... Felicitări!🥀🥀🥀🥀🥀🥀🥀🥀
adelina lina

adelina lina

Frumos ai ales sa pui punct ... se simte pacea sufletului cand citesti aceste rânduri. Sincere felicitări!👏🌹✨️🤍
Tatyana📚

Tatyana📚

Am citit aceste rânduri ca pe o ultimă înghițitură dintr-un vin bun, care lasă în urmă un gust postum de tihnă și recunoștință. Îți mulțumesc pentru această lecție discretă de demnitate și pentru darul de a fi fost martora unui moment atât de sincer.🌹
Femeia in litere

Femeia in litere

O decizie matură și asumată, care demonstrează că ai găsit echilibrul și forța interioară dincolo de text. Deși te-am descoperit recent, valoarea versurilor tale este evidentă... versuri cu un parfum aparte. Felicitări!
Melania Istrate

Melania Istrate

Impresionantă povestea ta... felicitări pentru cat de frumos ai reușit sa o scrii in versuri
Edy.Eduard2000

Edy.Eduard2000

Bravo ție, ești tare curajoasă! Mă înclin în fața deciziei tale. Ai lăsat ceva frumos în urmă, o poveste a sufletului intr-un "pahar de poezie" Să ai parte doar de momente senine și fericire!
celina balan

celina balan

Am o admiratie profundă pentru cum ai învins refuzul prin scris transformându-ți poeziile într-o întreagă poveste care acum s-a încheiat. Desi datorită lui ai început cândva să asterni versuri, acum abandonezi scrisul pentru că totul s-a consumat. Când el a ales tăcerea si a preferat să uite dând dovadă de lasitate, universul a trimis o minune. Orgoliul lui a fost atât de mare încât a renegat până si licoarea născută din propria-i trudă, refuzând să-si asume creatia.... el a încălcat promisiunea, tu ai primit-o în dar de la altcineva. Acest semn a schimbat totul si te-a eliberat complet. Ai transformat totul într- un triumf absolut! 🌹felicitări 👏
Maddy94

Maddy94

Ce dor o să-mi fie de postările tale, dar ce vibe bun de libertate ai în pahar! Îmi pare rău că te retragi, dar mă bucur la maximum pentru liniștea ta! Ești o inspirație totală! 🍷✨
maya31

maya31

Îmi pare extrem de rău că te retragi. Pentru mine, textele tale nu au fost doar niște postări pe internet, ci un spațiu curat în care veneam să mă regăsesc în serile grele. Mă întristează gândul că nu voi mai găsi noutăți de la tine aici, dar în același timp simt o mândrie profundă pentru demnitatea cu care pleci. Să pui punct atunci când simți că ai oferit totul este cel mai curajos act de iubire de sine. ❤️🌹👏
Victoria

Victoria

Draga mea, am citit ultimele tale rânduri cu o strângere de inimă, dar și cu o imensă admirație. Ca femeie trecută prin iernile vieții, am recunoscut în fiecare vers al tău o poveste pe care mulți o trăiesc, dar puțini au curajul să o picure pe hârtie... acea pasiune arzătoare, admirație profundă, transformată brusc în cenușă, rămasă fără un ultim „rămas bun” și fără acel pahar cu vin promis, care trebuia să pecetluiască o complicitate eternă. Te-am urmărit prin versuri și am văzut cum ai transformat în artă durerea provocată de cel care a ales să plece pe ușa din spate. El a tratat finalul poveștii voastre cu arma celor lași: indiferența și o tăcere grea, nedreaptă. În timp ce el a fugit de responsabilitatea unui răspuns, tu ai avut noblețea de a nu-i răspunde cu aceeași monedă, ci de a-ți plânge dorul în rime splendide. Această reverență pe care o faci astăzi nu este o înfrângere în fața ignoranței lui, ci victoria ta supremă. El ți-a oferit golul tăcerii lui, iar tu ai umplut acel gol cu „Paharul de liniște”. Ai înțeles, la fel ca mine, că atunci când cineva refuză să îți ofere încheierea pe care o meriți, trebuie să ți-o construiești singură. Îți mulțumesc pentru generozitatea de a ma fi lăsat să îți pansez rănile prin citirea versurilor tale. Pleci din poezie nu pentru că ai fost învinsă, ci pentru că ai devenit prea puternică pentru a mai avea nevoie de validarea unui om care nu a știut să te prețuiască. Să bei acel pahar de vin cu propria ta conștiință împăcată. Ai capul sus, sufletul curat, iar el... el va rămâne doar un personaj absorbit de propriul său spectacol de umbre. Drum bun spre noua ta viață, dincolo de cuvinte!... îmbrățișări calde, de la o cititoare de cursă lungă 🌹
Emanuelle

Emanuelle

Impresionant. Este nevoie de curaj pentru a alege tăcerea plină și viața trăită pur și simplu, dincolo de rime. Din ce am reușit sa lecturez, ai lăsat în urmă o amprentă elegantă și o lecție de demnitate. Gânduri bune!🌹
Smaranda Ploaie

Smaranda Ploaie

Este o tristețe caldă și așezată în plecarea ta, ca un apus pe care îl privesc în liniște, de pe mal, la capătul unei zile lungi. La vârsta mea, am învățat să recunosc valoarea tăcerilor pline și a porturilor în care sufletul cere să ancoreze. Simt că lași în urma ta un pahar golit de versuri, dar atât de bogat în ecoul trăirilor în care m-am oglindit și eu de atâtea ori. Mi-e greu să accept că nu voi mai căuta rime noi care să-mi aline propriul zbucium, însă mă consolează profund gândul că ai găsit acea pace interioară care nu mai are nevoie de cuvinte. Îți mulțumesc pentru urmele lăsate pe nisipul sufletului meu... le voi privi mereu cu respect și nostalgie. Îți doresc, din tot sufletul, să fii zi de zi propria ta lumină.🌹🌹🌹
TheDreamer

TheDreamer

Păcat că lași stiloul jos. Mulțumesc pentru toate stările transmise. Știai cum sa iti asterni frumos sufletul in versuri. Respect maxim!
Alex Black

Alex Black

O reverenţă și din partea mea pentru această lecție de verticalitate! Să sorbi liniștea dintr-un pahar în care alții ar fi văzut doar golul. Rămâne o urmă de pași pe nisip care nu duce spre neant, ci spre libertate. Plecare ta din spaţiul rimei nu vine ca abandonare, ci ca o eliberare. Ca scriitor, înteleg perfect această tăcere plină. Tu ai ajuns în acel port unde poezia nu mai trebuie scrisă pentru că a început să fie trăită! 👏🌹Felicitări!

Alte poezii ale autorului

Muze

Un vin

De-un roșu sangvin,

O-mbrățisare 

Rămasă-n uitare,

Un dor

Rămas arzător,

Un gând 

Rămas în vânt,

O speranță 

Fără nuanță, 

O dorință 

Fără putință,

O inimă 

În lacrimă,

Un suflet

Rămas poet,

Un tainic vis

Rămas promis...

Promisiuni

Neîmplinite minuni

O poveste

Din spații celeste,

Rămasă în poezii

Scrise cu fantezii.

 

Mai mult...

Nu-ti port pică si nici regret

Nu-ți port pică si nici măcar regret

Dar mi-ai arătat cum dorul doare.

Am obosit să stau să tot aștept

O clipă îmbrățișată, plină de culoare.

 

Am obosit în noapte să mă îmbăt 

Cu vise pline de-al tău vin...

Ai fost un foc și eu m-am ars

De-atunci, mi-e rana umbră pe senin.

 

Chiar și așa îti spun "adio"..blând,

Cu vocea tremurată, palidă, stinsă 

Nu te mai strig... demult nu plâng,

De-mi va fi dor... imbrățișa-voi a ta lipsă.

 

Și nu c-aș mai spera ceva... cândva 

Ci pentru c-așa s-a-nvățat inima

Să te aibă tăcut în al nopții miez

În clipe ce nicicând avea-vor preț.

 

Rămâi acolo, după zid... în tăcere 

Eu m-am intors la mine, deși cu temere.

Și de-o vrea viața să ne vedem vreodată 

Te voi ocoli... Ignorând și eu, că am fost odată.

Mai mult...

Pofta sufletului

Și mi-e poftă de-un vin în pahar,

Poftă ce mă-ndeamnă să scriu din nou.

Peste foi s-aștern iluzii fără hotar

Dar cuvintele mi se pierd în decor...

 

Mă forțez... cumva trag de mine

Și-ncerc gândul să-l aștern pe hârtie 

Caut amintiri să le pun în rime

Din atâtea, să pot, să scriu... o poezie.

 

Închid ochii... mi-apari în gând 

Privirea ta îmi lasă rima pe gene,

Vise, dorințe bat ca-ntr-un ecou.

Și-ncep să scriu, de dor... pe teme...

 

Scriu ceva rânduri și parfumul reapare

Parfum de-al tău vin îmi adie ușor...

De poftă... torn poezie-n pahar

Si las dorul sa fie pe foi autor...

 

Mai mult...

Prin toamna speranței

...din suflet nu mi te poate scoate

nici distanta și nici tacerea

pășesc pe ale toamnei trepte

de mână cu umbra ta..

gândurile îmi trec alene

când reînvie amintirea ta

e noapte e frig si-i brumăriu

caut un licăr sa-mi lumineze calea

ma tot gândesc..poate nu-i prea târziu....

Mai mult...

Mi-e dor

Niciodată n-am putut să spun,

,mi-e dor" oricând, oricum...

Cu tine n-am stat pe gânduri 

,mi-e dor", scriindu-ți  rânduri.

 

,mi-e dor" azi pană la cer,

Îmi e dor la fel ca ieri,

Câteodată cred că minți 

Că mi-e dor chiar și tu simți...

........................   

De-ai vrea c-un vin și-o îmbrățișare 

Să stingi focul ce mă arde...

...mi-e dor, scriu și-mi vin idei

Pentru cerneala din condei!

Mai mult...

De te-aș zări!?...

De te-aș zări?... ce s-ar întâmpla?... la ce folos?...

Privirea ta de azi, ar fi ca o săgeată până-n os

Si m-ai rănit destul....destul mi-ai arătat ce nu trebuie să fiu

M-am pierdut... tot așteptând să treacă al tău fum.

 

Într-un final...aș scrie, că e doar păcatul tău... 

Că ochii ce îți prețuiau privirea, azi doar varsă lacrimi,

Ce curg doar să imi croiască destinul

Și mă inundă de vise, dorințe.... de patimi... 

 

Păcatul meu - că-n fiecare zi mă chinui să te uit

Și în același timp sufletul ar vrea să te întorci 

...Te strigă mereu... fără să stie unde ești,

Și-n gând imi strecoară o șoaptă... "îmi lipsești..."

 

Poate-ntr-o zi vei ști... c-ai fost cel mai frumos capitol din viața mea

Dar și cel care m-a durut cel mai mult să-l închid 

Poate-ntr-o zi, cât ar fi contat îmbrățișarea ta... vei realiza!...

Azi, nu m-aș mai agăța de ce mă doare... doar să-mi mai fii... un pic.

 

Mai mult...

Categorii

Poezii de dragoste Poezii de dragoste Poezii de despărţire Poezii de despărţire Poezii despre natura Poezii despre natura Poezii de primavara Poezii de primavara Poezii dedicate Mamei Poezii dedicate Mamei Poezii pentru copii Poezii pentru copii Casa Părintească Casa Părintească Poezii pentru tata Poezii pentru tata Poezii despre animale Poezii despre animale Poezii despre moarte Poezii despre moarte Poezii filozofice Poezii filozofice Poezii confesive Poezii confesive Poezii triste Poezii triste Poezii motivaționale Poezii motivaționale Proza Proza Colinde Colinde Poezii comice Poezii comice Poezii patriotice Poezii patriotice Poezii de 8 Martie Poezii de 8 Martie Poezii de Paște Poezii de Paște Poezii de Anul Nou Poezii de Anul Nou Poezii diverse Poezii diverse Gânduri Gânduri Dedicaţii Dedicaţii Felicitări Felicitări Poezii de prietenie Poezii de prietenie

Poezii din aceiaşi categorie

BLESTEMUL NEUITĂRII

Tăcerea urlă din adâncuri obscure,

O umbră de dor ce în suflet atârnă,

Iar pașii durerii încep să îndure,

Când frigul din noapte în piept se răstoarnă.

 

Nu-i zi fără urme de scrum și-ntrebare,

De ce-ai otrăvit tot ce-a fost cândva viu?

Pe barbă se scurge o lacrimă mare,

Iar patul devine un gol cimitir.

 

Sunt mască de piatră și scut pentru lume,

Rămân în picioare când alții privesc,

Dar noaptea mă-ngroapă sub vechiul tău nume

Și-n monștrii din umbră încep să mă pierd.

 

Aceasta mi-e soarta, osândă eternă,

Să port în verigă un lanț de mormânt,

Să plâng neuitarea cu capul pe pernă,

Zdrobit de tot ce-am jurat pe pământ.

 

Și rog universul cu stelele stinse

Să-mi lase doar ura, să nu mai simt chin,

Căci fiarele nopții în mine sunt prinse

Și-mi beau agonia ca pe-un dar divin

Mai mult...

MĂRI DE JAD

În templul gol, cu grinzi de amintire,

Se lasă praful peste tot ce-a fost,

Nu mai e loc de nicio mântuire,

lar ruga-i un cuvânt fără de rost.

 

Suntem pribegi pe punţi de gheață subtiri,

Sub cerul plumbuit, străini de noi,

Culegem doar a timpului rugină

Si bem absenta orelor de-apoi.

 

Nu bate-un vânt, nu tremurắ o frunză,

E liniștea ce-ngheaţă-n mări de jad,

lar soarele, o rană ce refuză

Să mai apună peste-al minţii iad.

 

Suntem doar urme lăsate pe apă

Un vis ce s-a trezit mult prea târziu,

Și fiecare clipă ne sapă

Mai adânc în acest viu pustiu.

Mai mult...

Răsărit de lună

Am văzut pentru prima dată un răsărit de lună,

Și m-am gândit că orice sfârșit ascunde un început.

Că poate unele vieți nu încep în lumină,

Ci în tăcerea nopții, când sufletul a obosit destul.

 

Poate și eu am fost ca luna,

Rătăcind prea mult prin același cer,

Crezând că trecutul mă va ține

Prizonieră între "ieri" și "de ce".

 

Dar am înțeles că nu trebuie

Să uit ca să merg mai departe.

E de ajuns să privesc în urmă

Fără să-mi mai doresc să mă întorc.

 

Iar luna urca încet,

Fără grabă, fără teamă,

Ca și cum mi-ar fi șoptit

Că și cele mai liniștite începuturi

Pot schimba o viață întreagă.

 

Și, pentru prima dată după mult timp,

Mi-am ridicat și eu privirea.

Nu ca să caut ce-am pierdut,

Ci ca să văd cine pot deveni.

Mai mult...

Întrebări elementare

O, inimă! Sicriu cu fluturi arși și ceară rece,

De ce-ți săruți durerea când timpul vrea să plece?

De ce te bei ca vinul păstrat în cripte reci,

Când fiecare noapte îți pune spini pe veci?

 

Mai mult...

Ce oră e?... e apus de septembrie.

Ce oră e?... e apus de septembrie

O limbă de ceas ruginită pe ram, 

Se cerne lumina, subțire și tremură

Și ploaia se-nvârte, tăcută, la geam.

 

Ce oră e?... e apus de septembrie

Frunza își schimbă rochia-n scrum, 

Se strâng amintiri în valize de ploaie

Și păsări grăbite pornesc lungul drum.

 

Ce oră e?... e apus de septembrie. 

E clipa în care pământul e copt.

O toamnă bătrână, în aur pictată

Ce-nchide ziua devreme, la opt!

 

Ce oră e?... e apus de septembrie

Și ceaiul fierbinte e singurul scut,

Când orele curg ca o apă prin mâini

Și simți cum prezentul devine trecut.

 

Ce oră e?... e apus de septembrie 

Și cerul e-un clopot de plumb și de dor, 

Nu-mi spune minutul... căci inima știe 

E ora în care culorile mor...

Mai mult...

Onoare

Trebuia să fiu băiat
Dar n-a fost să fie
Cel mai mare răzgâiat
Despre mine să se scrie

 

Să aduc onoare
Să țin linia tare
S-o fac cât mai mare
Să fiu al neamului splendoare

 

Dar a fost să fiu fată
De asta neiertată
De multe ori uitată
De lumea toată, toată

 

Am adus dezamăgire
Multă rău tatălui meu
Dintre frați, ăl mare
N-are și el un leu

 

Și nu vrea să știe
Că fata lui
Face cât o mie
Din fii neamului

 

Așa că duc povara
Parcă de strămoși lăsată
Și scriu la toată țara
Că aici răzbește o fată.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍
#Interesant  Autor: T.A.D.