Paharul de liniste

        Un pahar cu vin și linistea pe care o aduce după o zi lungă. Sunt seri în care nu vrei explicații nu vrei răspunsuri... vrei doar un moment pentru tine, să-ţi aduni gândurile si să respiri mai usor. 

        Dorul vine si pleacă, ca orice stare,iar noi învătăm să trăim cu el fără să-I mai punem la suflet atât de mult.

........................................................

         Un pahar cu vin, o poezie si un pic de dor... nu ca să uit, ci doar ca să mă bucur de clipă, exact asa cum era...

 

PAHARUL DE LINIȘTE 

Nu torn în pahar uitarea ce minte,

Nici gustul amar al vreunui eșec,

Ci liniștea oarbă, dincolo de cuvinte,

Prin care toți pașii zilei se trec.

 

E-o tihnă târzie, o poartă închisă,

Când lumea de-afară se cere uitată,

Iar dorul e doar o lumină aprinsă

Ce nu mai arde, ci stă așezată.

 

Îmi torn în pahar în ceasul târziu,

Căci multe vise au murit prea ușor,

Păstrând capul sus și spiritul viu,

Sorb din el liniște... după atâta dor.

 

Așa, fără zbucium, cu gândul curat,

Îmi beau clipa scurtă, cu tot ce-a adus,

Păstrând ce e nobil, lăsând ce-a plecat,

Cu ochii spre mâine și sufletul sus.

 

Și-n acest pahar de liniște deplină,

Nu caut minuni și nici lumi de cristal,

Ci forța de-a fi propria-mi lumină

În fața vieții, ca un gest triumfal.

..............................................................................  

Fiecare poveste are nevoie de un punct iar fiecare călătorie de un port în care să ancoreze definitiv. 

Cu aceste versuri, umplu astăzi "Paharul de poezie"...

 

Nu plec din lipsă de cuvinte, ci pentru că am lăsat în acest "pahar" tot ce aveam de spus.... cand nu era nimeni să mă asculte.

 

Poezia a fost modul meu de a respira, de a înțelege dorul, durerea și de a-mi găsi lumina, dar simt că am ajuns la acea tăcere plină, care nu mai are nevoie de rime.

 

Vă multumesc că mi-ați fost complici în această incursiune. Las versurile în urmă, ca o urmă de pași pe nisip, în timp ce eu aleg să trăiesc, pur și simplu, dincolo de cuvinte. Rămân cu sufletu sus și cu liniștea deplină.

 

Închei acest drum cu o reverență în fața voastră, cei care ați fost martorii tăcuți și buni ai parcursului versurilor mele și transformării mele. 

 

Categoria: Poezii confesive

Toate poeziile autorului: un-pahar-de-poezie poezii.online Paharul de liniste

Data postării: 12 mai

Adăugat la favorite: 43

Comentarii: 17

Timp de citire: ~4 min.

Vizualizări: 1370

Loghează-te si comentează!

Comentarii 17

author Miruna Teodorescu

Miruna Teodorescu

Tare frumos scris... fara cuvinte... Felicitări!🥀🥀🥀🥀🥀🥀🥀🥀
author adelina lina

adelina lina

Frumos ai ales sa pui punct ... se simte pacea sufletului cand citesti aceste rânduri. Sincere felicitări!👏🌹✨️🤍
author Tatyana📚

Tatyana📚

Am citit aceste rânduri ca pe o ultimă înghițitură dintr-un vin bun, care lasă în urmă un gust postum de tihnă și recunoștință. Îți mulțumesc pentru această lecție discretă de demnitate și pentru darul de a fi fost martora unui moment atât de sincer.🌹
author Femeia in litere

Femeia in litere

O decizie matură și asumată, care demonstrează că ai găsit echilibrul și forța interioară dincolo de text. Deși te-am descoperit recent, valoarea versurilor tale este evidentă... versuri cu un parfum aparte. Felicitări!
author Melania Istrate

Melania Istrate

Impresionantă povestea ta... felicitări pentru cat de frumos ai reușit sa o scrii in versuri
author Edy.Eduard2000

Edy.Eduard2000

Bravo ție, ești tare curajoasă! Mă înclin în fața deciziei tale. Ai lăsat ceva frumos în urmă, o poveste a sufletului intr-un "pahar de poezie" Să ai parte doar de momente senine și fericire!
author celina balan

celina balan

Am o admiratie profundă pentru cum ai învins refuzul prin scris transformându-ți poeziile într-o întreagă poveste care acum s-a încheiat. Desi datorită lui ai început cândva să asterni versuri, acum abandonezi scrisul pentru că totul s-a consumat. Când el a ales tăcerea si a preferat să uite dând dovadă de lasitate, universul a trimis o minune. Orgoliul lui a fost atât de mare încât a renegat până si licoarea născută din propria-i trudă, refuzând să-si asume creatia.... el a încălcat promisiunea, tu ai primit-o în dar de la altcineva. Acest semn a schimbat totul si te-a eliberat complet. Ai transformat totul într- un triumf absolut! 🌹felicitări 👏
author Maddy94

Maddy94

Ce dor o să-mi fie de postările tale, dar ce vibe bun de libertate ai în pahar! Îmi pare rău că te retragi, dar mă bucur la maximum pentru liniștea ta! Ești o inspirație totală! 🍷✨
author maya31

maya31

Îmi pare extrem de rău că te retragi. Pentru mine, textele tale nu au fost doar niște postări pe internet, ci un spațiu curat în care veneam să mă regăsesc în serile grele. Mă întristează gândul că nu voi mai găsi noutăți de la tine aici, dar în același timp simt o mândrie profundă pentru demnitatea cu care pleci. Să pui punct atunci când simți că ai oferit totul este cel mai curajos act de iubire de sine. ❤️🌹👏
author Victoria

Victoria

Draga mea, am citit ultimele tale rânduri cu o strângere de inimă, dar și cu o imensă admirație. Ca femeie trecută prin iernile vieții, am recunoscut în fiecare vers al tău o poveste pe care mulți o trăiesc, dar puțini au curajul să o picure pe hârtie... acea pasiune arzătoare, admirație profundă, transformată brusc în cenușă, rămasă fără un ultim „rămas bun” și fără acel pahar cu vin promis, care trebuia să pecetluiască o complicitate eternă. Te-am urmărit prin versuri și am văzut cum ai transformat în artă durerea provocată de cel care a ales să plece pe ușa din spate. El a tratat finalul poveștii voastre cu arma celor lași: indiferența și o tăcere grea, nedreaptă. În timp ce el a fugit de responsabilitatea unui răspuns, tu ai avut noblețea de a nu-i răspunde cu aceeași monedă, ci de a-ți plânge dorul în rime splendide. Această reverență pe care o faci astăzi nu este o înfrângere în fața ignoranței lui, ci victoria ta supremă. El ți-a oferit golul tăcerii lui, iar tu ai umplut acel gol cu „Paharul de liniște”. Ai înțeles, la fel ca mine, că atunci când cineva refuză să îți ofere încheierea pe care o meriți, trebuie să ți-o construiești singură. Îți mulțumesc pentru generozitatea de a ma fi lăsat să îți pansez rănile prin citirea versurilor tale. Pleci din poezie nu pentru că ai fost învinsă, ci pentru că ai devenit prea puternică pentru a mai avea nevoie de validarea unui om care nu a știut să te prețuiască. Să bei acel pahar de vin cu propria ta conștiință împăcată. Ai capul sus, sufletul curat, iar el... el va rămâne doar un personaj absorbit de propriul său spectacol de umbre. Drum bun spre noua ta viață, dincolo de cuvinte!... îmbrățișări calde, de la o cititoare de cursă lungă 🌹
author Emanuelle

Emanuelle

Impresionant. Este nevoie de curaj pentru a alege tăcerea plină și viața trăită pur și simplu, dincolo de rime. Din ce am reușit sa lecturez, ai lăsat în urmă o amprentă elegantă și o lecție de demnitate. Gânduri bune!🌹
author Smaranda Ploaie

Smaranda Ploaie

Este o tristețe caldă și așezată în plecarea ta, ca un apus pe care îl privesc în liniște, de pe mal, la capătul unei zile lungi. La vârsta mea, am învățat să recunosc valoarea tăcerilor pline și a porturilor în care sufletul cere să ancoreze. Simt că lași în urma ta un pahar golit de versuri, dar atât de bogat în ecoul trăirilor în care m-am oglindit și eu de atâtea ori. Mi-e greu să accept că nu voi mai căuta rime noi care să-mi aline propriul zbucium, însă mă consolează profund gândul că ai găsit acea pace interioară care nu mai are nevoie de cuvinte. Îți mulțumesc pentru urmele lăsate pe nisipul sufletului meu... le voi privi mereu cu respect și nostalgie. Îți doresc, din tot sufletul, să fii zi de zi propria ta lumină.🌹🌹🌹
author TheDreamer

TheDreamer

Păcat că lași stiloul jos. Mulțumesc pentru toate stările transmise. Știai cum sa iti asterni frumos sufletul in versuri. Respect maxim!
author Alex Black

Alex Black

O reverenţă și din partea mea pentru această lecție de verticalitate! Să sorbi liniștea dintr-un pahar în care alții ar fi văzut doar golul. Rămâne o urmă de pași pe nisip care nu duce spre neant, ci spre libertate. Plecare ta din spaţiul rimei nu vine ca abandonare, ci ca o eliberare. Ca scriitor, înteleg perfect această tăcere plină. Tu ai ajuns în acel port unde poezia nu mai trebuie scrisă pentru că a început să fie trăită! 👏🌹Felicitări!

Alte poezii ale autorului

Reflexii în asfințit

În ritmul prăfuit 

Al ceasului târziu 

Durerea de odinioară 

Din senin a amorțit.

 

Ochii, fără de reacții 

Mai reflectă agonii

Si prin umbre de senzații 

Mă întreb... Oare-ai să vii?

 

Si-n tăcerea din mine

Fără vinul tău de ieri

Vreau doar să se apropie

Pașii mei de pașii tăi.

 

Dar ziua a trecut

Apusul iarăși vine

Ah, voi simțiri de lut!

Cum ardeți azi în mine...

 

Dar nu ca alte dăți 

Cu flăcări peste gânduri 

Ci cu singurătăți 

Vărsate printre rânduri.

 

Căci dorul nu mai doare

Deși-n suflet e chin

Că tu n-ai vrut să stai

Si eu... azi nu mai vin...

 

 

Mai mult...

Intr-o zi

Poate intr-o zi, pe neașteptate, drumurile ni se vor întâlni 

Și pe chip se va așterne un zâmbet plin

Uitată voi fi de atâta freamăt și suspin

Poate într-o zi... când ne-om reîntâlni...

 

Până atunci, chiar de lipsești, rămâi parte din viața mea

Deși nu-ți pasă, întotdeauna îmi vei rămâne-așa 

Mângâiere divină a sufletului meu

Și ieri și azi și mâine și ai să fii mereu...

 

Căci, oricâți bărbați ar fi pe lume

Și chiar de au ochii căprui și luminoși 

Nici unul nu și i-ar purta ca tine, 

Când mă privesc... atât de limpezi și duioși...

 

 

Mai mult...

10 LUNI, 3 SĂPTĂMÂNI ȘI 4 ZILE

15/08/2024

...stie că îmi lipsește,dar imi lipsește mai mult decât știe el...

..........   

10 LUNI, 3 SĂPTĂMÂNI ȘI 4 ZILE

S-au făcut de când clipele sunt mai puţine

De când te-ai îndepărtat "străine"

De când...ai ales să se termine.

 

Vreau să te pierd, să te uit, să te consum,

Să pot să am curajul să mă adun din scrum.

Să imi dispari de tot, din suflet și din minte,

De pe cerul albastru, din ploaia de cuvinte..

 

Vreau să mi te șterg, să uit c-ai existat,

Să uit cum mi-ai vorbit, să uit cum m-ai tratat.

Încă mă doare rău, deși-a trecut aproape-un an,

De când te port cu speranță și tu nu dai doi bani.

 

Vreau să imi dispari, cu ochi, buze și cu zâmbet,

Cu parfumul tău, cu râsul ce îmi era cântec,

Să nu știu cine ești și de ne-om întâlni,

Să fim doar doi străini ce din greșeală s-ar privi.

.......................

Vreau să te uit dar vinul îmi amintește mereu de tine...

Gust din rosé poate rosé-mi va fi ziua de mâine...

Mai mult...

Stii?...

Stii?... incă-mi sunt vii amintirile cu tine

Chiar de povestea a luat sfârșit între noi

Cu siguranță de 100%, dintre tine și mine

Doar mie mi-e dor, și... ne-as vrea înapoi.

 

Nu am reușit să avem parte de-un vin de adio

Te-ai depărtat pe silențios, atât de simplu și ușor 

Și neputința, lacrimile si durerea m-au cuprins, cu brio,

Când am realizat că finalul va fi fără un vin in doi.

 

Mi-aș fi dorit să mă respecți măcar puțin 

În 2 de sfârșit...îmbrățișați să bem un vin

...Să bem un ultim pahar de vin...

În bratele tale să-i mai simt gustul divin.

 

Acum e tarziu... te simt mult prea departe

Sunt luni bune de când nu ne-am vorbit...

Și realizez a nu știu câta oara, din păcate 

Gând bun, îndreptat către mine...nicicând n-ai avut!

Mai mult...

Un pahar de copilărie

Am fost copil și multe mai visam

Țin minte că-mi doream o bicicletă 

Când ceilalți la plimbare se duceau

Aranjam trusa de doctor cu "pansamente".

 

Veneau juliți la genunchi și în coate

Când la întrecere se prindeau

Poposeau la a mea "farmacie",

Doamne... ce jocuri adevărate jucam!.

 

La "frunza" când ne faultam

Și ne duceam mereu în coate

Vecini ursuzi cu apă aruncau

Să mai plecam acasă... poate!?

 

Jucam "țările" fără să știm 

Că-n timp vom călători prin ele

Pe-atunci ceream între noi ostași

Azi ne publicăm cu mândrie pozele. 

 

Mi-e dor să mă-ntâlnesc pe-afară 

Cu-ale mele surori de cruce

Să stăm până seara făcând "bazagonii"

Așteptând luna... în noapte să ne culce.

 

Am fost copil și a rămas atât de vie

Amintirea acelor vremuri de demult

Încât n-aș sti să scriu o poezie

Să redau... copilăria ce am trăit...

 

 

Mai mult...

Prezentul si un dor

Azi am rămas doar un gând

Rătăcit, pierdut în vânt,

Sau poate doar un cuvânt,

În al vieții cânt...sunt ceea ce sunt!

 

Azi prezentul mi-e în trecut

În vise și amintiri pierdut,

lar mâine, al meu viitor

E doar prezentul și un dor.

 

Pentru o clipă mă opresc

Îți aud numele si înfloresc

Dar, nu e decât vântul,

Ce-mi întoarce înapoi gândul.

 

Poate într-o zi mă vei regăsi,

Si gândurile-mi în rânduri, vei citi

Și ai să vezi și ultima mea lacrimă,

Căzută printre litere pe pagină.

Mai mult...

Categorii

Poezii de dragoste Poezii de dragoste Poezii de despărţire Poezii de despărţire Poezii despre natura Poezii despre natura Poezii de primavara Poezii de primavara Poezii dedicate Mamei Poezii dedicate Mamei Poezii pentru copii Poezii pentru copii Casa Părintească Casa Părintească Poezii pentru tata Poezii pentru tata Poezii despre animale Poezii despre animale Poezii despre moarte Poezii despre moarte Poezii filozofice Poezii filozofice Poezii confesive Poezii confesive Poezii triste Poezii triste Poezii motivaționale Poezii motivaționale Proza Proza Colinde Colinde Poezii comice Poezii comice Poezii patriotice Poezii patriotice Poezii de 8 Martie Poezii de 8 Martie Poezii de Paște Poezii de Paște Poezii de Anul Nou Poezii de Anul Nou Poezii diverse Poezii diverse Gânduri Gânduri Dedicaţii Dedicaţii Felicitări Felicitări Poezii de prietenie Poezii de prietenie

Poezii din aceiaşi categorie

CERNEALĂ PE SUFLET

În turnul de ceară lumina s-a stins, 

Un frig fără margini de tot m-a cuprins.

Cuvintele-s corbi ce se-asază pe prag,

Mâncând din speranța ce-am dus-o cu drag.

 

Secunda e grea, un ciocan pe-o nicovală,

lar viața e doar o schită banală 

Pe ziduri, umbrele dansează-ntr-un joc,

Suntem doar cenusă,  rămasă din foc.

 

Nu-i lună. nu-i stea, e doar cerul de plumb,

lar gândul e-un greier tăcut într-un rumb.

Se scurge cerneala pe-o coală de fier, 

O poezie neagră... un ultim mister.

Mai mult...

Sânge smoală-oi dăinui

Să-ți șoptesc un somn etern
Să-mi blestemi, în zece ani
Trupul lui, cald, efemer
Și-o blasfemie-n chip uman


Să-ți întorci, perle șiraguri
Înconjor de falnici arbori
Să îmi arzi cât pentru-o mie
Rămas scrum în seacă glie

 

Să te uiți adânc în lume
Să-mi lași frâu în depărtare
Căci susuri multe-s, sute
Însă-un iad n-are răbdare

 

Iarăși tu, păpușa-n scenă
Îmi ascunzi tipare scrise
Și eu, cum nu-mi impun
Nu m-adun în legi permise


Te-am văzut, scenetă dragă
Cât de surd să pot să fiu?
Să-ți închid cortina iarăși
Să-mi trag pleoapele, pustiu?


Îl iubesc profund prin limfă
Printre suflet și viscere
Supinat să-l țin de mână
Destin sadic simți chemare?


Cât să-ncerci, naiv să fii
Gheață-n tron carbonizând
Căci ți-am vrut, blesteamă-mă
Sânge smoală-oi dăinui

Mai mult...

Teama

Tot mă uit 'mprejur,
Și nu îmi dau seama,
Pe cuvânt, mă jur,
De ce am eu teama.

 

Teama de-acest mare,
Dușman și prieten,
Îl cheamă iubire
Pe acest netrebnic.

 

Toată lumea-l vrea,
Fără realizare
Că-n privirea sa,
Are doar teroare.

 

Așa că teama mea
Poate se explică,
Și dragostea ea
La mine nu pică.

 

Poate-am înțeles greșit,
Sau poate că nu,
Sentimentul smintit
Ce-ți schimbă sufletul.

 

Pân' la înțelegere,
Se pare că rămân
Într-o izolare,
Unde sunt stăpân.

Mai mult...

Întrebări elementare

O, inimă! Sicriu cu fluturi arși și ceară rece,

De ce-ți săruți durerea când timpul vrea să plece?

De ce te bei ca vinul păstrat în cripte reci,

Când fiecare noapte îți pune spini pe veci?

 

Mai mult...

Liberi să fim noi

Când vom înțelege, oare, că timpul 

este doar proiecția emoțiilor noastre?

Ne-am anesteziat sufletul cu nevoi iluzorii

și amânăm să simțim prezentul

într-un viitor construit din goluri interioare.

Alergăm cu inimile epuizate 

spre o fericire eternă,

fără să recunoaștem că durerea

este puntea care ne transformă

supraviețuirea în existență trăită.

 

Oare de ce timpul dizolvă raiul mult râvnit 

și ne aruncă, din când în când, doar o sclipire

a scânteii din ceea ce ar putea fi?

Ne-am obișnuit să purtăm o armură de plumb

și o folosim ca scuză pentru aripile noastre frânte,

pentru neputința de a simți 

cum ne curge timpul prin vene.

 

Dacă am schimba modul cum privim greutățile,

oare drumul nu ne-ar duce spre libertate?

...spre libertatea de a putea să simțim 

cine suntem noi fără mască,

spre libertatea de a putea să simțim 

scânteia ascunsă în noi

dinainte să intrăm în timp.

Mai mult...

tămâioase cu poetul Ghiorghios Seferis/9

"În grădina muzeului 

Scaune goale 

statuile s- au întors 

în celălalt muzeu."

Sărutul -piatră de mormânt,

înfruntând 

durerea și vremurile.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍
#Interesant  Autor: edi_neacsu
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.