Dor hoinar

obrajii imi ard,

talpile mi-s reci,

gândul imi fuge la tine,

nicicum nu îmi treci.

simt cum îmi fuge

lumea de sub picioare

e de la anotimp, sau..

anotimpul ești tu, oare?

inchid și redeschid,

pagini, poze,mesaje,

dorul doare mai mult

ca acu'-n tatuaje.

te visez, mă trezesc,

nimic nu-i real,

esti prea departe,

alt capăt, alt mal..

deschid ochii

nu te mai caut,

puţin te mai plâng

inima nu vrea

sa te mai simta

am gol în stomac,

fluturi morți,

am dorul hoinar

fără țintă..


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: un-pahar-de-poezie poezii.online Dor hoinar

#unpahardepoezie #onewinewoman

Дата публикации: 31 декабря 2024

Добавлено в избранное: 9

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 1327

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Spovedanie

Când te scriu in versuri

Parca-mi curgi prin vene

Ca o furtună liniștită 

Ce spală orice durere...

 

Esti muza mea fierbinte

Și te scriu in cuvinte

Te scriu in rimă dulce

Poate gândul te ajunge

 

Îți scriu cât pot de frumos

Deși în suflet nasc haos

În strofe mă spovedesc

De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...

 

Еще ...

CUM?...

Cum să-i spun sufletului să nu-i mai fie dor...

Cum să-i cer inimii pentru tine să nu bată?

Cum să ma apropii fără să mă respingi,

Cum să uit tot ce-a fost oda ă ..

 

Cum să nu mi te transform în artă

Cum aș putea în versuri să nu te scriu?

Ai fost plăcerea mea (ne) vinovată

Tu?.. tu ce-ai fi vrut ca eu să-ti fiu?.. 

Еще ...

Ținuta sufletului

 

Mă opresc, o clipă, să caut într-un ieri,

Comoara risipită a altor primăveri.

Dar strâng în palme rodul și tot ce-am învățat,

Păstrând în suflet cerul, curat și neîntinat.

 

O clipă, cât o viață, mai mult sau mai puțin,

Reînvie, prin ceață, fărâme de destin.

Privesc cu mândru zâmbet spre tot ce am clădit,

Un drum croit prin pietre, dar drept și împlinit.

 

Visul și realitatea se împletesc pe rând,

Îmi sunt amestecate de fiecare gând.

Aleg să cred în bine, în forța de-a visa,

Căci viața e o artă și o voi onora așa.

 

A fost... Dar cine poate să separe, precis,

Trăirile schimbate cu timpul într-un vis?

Rămâne însă urma unui pas curajos,

Ce-a transformat tot greul în ceva luminos.

 

A fost... Dar cine știe dacă mai are rost,

Când nimic va mai fi din toate cate-au fost?

Are un rost prezentul, e darul cel mai sfânt,

Să las o urmă caldă pe acest pământ.

 

Zâmbesc nedumerită, că am uitat să plâng,

Sunt foarte obosită și zilele mă strâng.

Dar mă ridic spre soare, cu ultimul fior,

Să-mi scriu cu demnitate destinul viitor.

Еще ...

NOAPTEA CE A TRECUT...

Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor 

În vis... într-un aglomerat decor

Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare 

Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...

 

Și nu mă săturam parcă să te privesc

Când deodată ți-ai ridicat privirea

Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc

Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.

 

Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat 

Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar 

Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...

Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...

 

 

Еще ...

Ce rost mai are dorul...

Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise

Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...

La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise

Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...

 

Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg 

Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,

Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg

De durerea nopții ce pare că mă încearcă...

 

Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac

Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe 

Toate intr-o imensă și profundă tăcere

Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...

Еще ...

Azi.

Sub vântul rece și pustiu de-afară 

La orizont, se stinge iarăși un apus,

Cu el și amintirea de odinioară 

A poveștii noastre, rămasă pe papirus.

 

Și se mai sting cu ea dureri și vise 

Speranțe vii ce se cer moarte, 

Se sting și-mbrățișările promise

Trăirile în doi ce s-au ajuns deșarte.

 

Mi-s ochii iar de lacrimi orbiți 

Tulburi, uscati de un dor prea divin.

Ar vrea parcă să sclipească fericiți 

La un ultim, în doi, pahar de vin...

 

Și-un strigăt sec se-aude și mă asurzește 

Se-ntunecă, pe rând, mai tare ochii mei,

E durerea ce de-un an cu mine se mândrește 

Că mă înclin peste pământ, sub greutatea ei...

 

Și-mi amintesc căldura îmbrățișării tale

Și nici aroma vinului dulce... n-o pot uita! 

Și parcă prind putere cât pentru o viață 

S-aștept să vină din neant și ultima...

 

Dar azi nu vreau, decât de liniște să fiu curtată 

Să fiu doar eu cu sinea mea, în două,

Să uit de tot si eu, cum e să fii uitată,

Să fie soare și pe cerul meu să plouă.

 

 

 

Еще ...

Стихи из этой категории

Ecoul tău

Ți -am deschis porțile castelului,

Unde năluci tresar in oglindă,

Iar tăcerea sufletului 

Prin odăi sumbre perindă.

 Mi-ai adus un sfeșnic auriu,

Să împrăștie lumină vie

Pe culoarul gol și fumuriu,

Ce duce spre a mea colivie.

Ai pictat al meu tavan 

Cu ploi târzii de artificii,

Iubindu -mä dulce și spontan,

Țesând pe piele vicii.

Și -ai dispărut subit pe poartă,

Îmbrățișändu -mä în treacăt.

Timpul fuge,nu te iartă,

Podeaua scârțâie a geamăt..

Voi aștepta cu înfrigurare 

Să te simt al meu din nou.

Spre tine inima să zboare,

Iar tu să -mi fii etern ecou.

Еще ...

✨ Hazard

Pe când te țineam de mână-n vis
Un fir de vânt pe un val de păr te-atins.
Atunci timpul a căzut în stază
Vrea să ne dea drumul, dar destinul nu îl lasă.

Ecouri de tăceri surpate
S-au spart în timpanele unei dorințe înghețate
S-au blocat în gâtul podidit de șoapte
Te strig zadarnic, tu nu-mi mai ești aproape...

Clipa aceea fu fatidică
Oprindu-ne-nghețați în mijloc de bulevard
Întrebând... oare iubirea noastră e-un hazard?

Cu privirea-ți trădând îndurerare,
Prevestind o inevitabilă cutremurare;
Mi-ai spus stins, cu glacială privire:
Caută răspuns în tine.

Еще ...

Atenție, cad stele!!!

Bine te-am regăsit,

stimată domniță,

Esmeralda din povești,

Eu… tu să-mi spui…

dar la comun

dacă ar fi să pun un

diagnostic,

cu măiestria mea

de doctor clandestin...

lilieci.

 

Vin iar la tine,

nu ca să-ți spun ce ești,

ce ai fost, ce însemni,

ci ca să-ți spun

că acolo unde ești,

la marginea cealaltă

a lumii mele,

o să ajungă în curând

frânturile din marginea mea…

Atenție, cad stele!!!

 

Mai bine te-ai acoperi

cu o vestă anti iubire,

pentru că eu și stelele,

ne mutăm la marginea ta,

chiar și așa,

doar cu gândul îndrăgostit,

și dacă o să te trezești

cu un miliard de stele

zburând înspre tine,

să nu întrebi ce te-a lovit.

 

Sunt doar eu,

vin din marginea

lumii mele, în lumea ta,

și cât am stat departe,

fără să exagerez,

inima mea s-a dublat,

s-a triplat,

până când s-a întâmplat

din nou un big bang poetic,

și-a explodat.

Și acum am rămas pe drumuri,

eu și sentimentele mele…

fără o inimă probabil îți spui,

of, cât de greu trebuie să-i fie,

și te înțeleg,

dar ia-ți vesta anti iubire,

nu glumesc…

Pentru că neavând o inimă,

sau mă rog, având-o pe jos

bucățele,

ești oficial victima mea

cea mai dulce,

fără drept de apel.

Acesta este un atac,

și când ajung la marginea

lumii tale,

îți fur mutrișoara

absolut adorabilă

în palmele mele și

îți pup nasul de-un milion de ori,

îți pup fruntea, ochii,

obrajii,

și apoi te las să respiri,

dar mai rămân cu foarte puțin,

cu 5 milioane

de pupici datori.

 

De fapt e prea târziu acum,

poți să-ți iei vesta

anti iubire,

o să ți-o dau jos,

cu puterea gândurilor mele,

si o să te iubesc…

Atenție, cad stele!!!

 

 

Еще ...

Alburiul dulce

Ofilit acum o floare

Şi tu taina mea cea mare

Mai săruți al lunii soare

Şi mergem călare

 

- Albiniță, eşti tare rece

Trei vrăbiuțe te-ntrece

Și te zbați în concretețe

Să nu te mănânce!

 

- Oh, domnule! Ai dreptate!

Vrabiile-s rele în cetate

Mă alintă "Frustrate"

Căci pun capul jos.

 

Dar acum vreau amor

Un trandafir

Rupt de spini să nu mai doară

Căci sângele tău e la mine

Și te-am rănit pe tine

Dulcele meu alburiu-roșu.

Еще ...

Mărțișor!

Azi voi culege ghiocei,

Să-i dau cui mi-e drag,

Și voi pune printre ei,

Mărțișoare în șirag

 

Am o listă nu prea lungă,

Cu persoane mult dragi mie,

Voi aduna flori să-mi ajungă,

Să le-m-part cu bucurie

 

Voi cumpăra și-un buchet,

Trandafiri, frezii și iasomie,

Vreau să-le-n-mânez din suflet,

Cu iubire, pentru-a mea soție

 

Acum în prag de primăvară,

Vouă femei vă mulțumim,

Și cu penița din călimară,

Scriu..noi mult vă prețuim

  ..și..

Pe soții, nu încetăm să le iubim!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

Еще ...

PRIMĂVARA DIN INIMA MEA

Ești începutul,

dar și sfârșitul meu blând.

Ești tăcerea care prinde glas.

Ești binecuvântarea care respiră,

femeie născută din rugăciune.

 

Ești primăvara din inima mea,

cuvântul nerostit

pe care-l aud doar eu,

în miezul nopții,

când Dumnezeu tace.

 

În al tău zâmbet

pacea se ascunde,

în mâinile tale iertarea.

Ești acea clipă

care sfințește timpul,

focul care nu mistuie

ci luminează.

 

Și de-ar pieri lumea

și cerul ar cădea,

tot tu ai rămâne -

răspunsul Domnului

la dorul meu de viață.

 

Ești primăvara din inima mea,

și în tine -

Dumnezeu zâmbești.

 

 

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍